Messenger...

[luisa1983]

13 ani este o varsta tare periculoasa!Daca sta in fata calculatorului acum mai mult ,dupa divortul mamei ,clar ca se petrece ceva cu el (isi cauta un confident pe mess , are mai mult curaj comunicand astfel, se simte parasit de tata si-atunci incearca sa uite, sa treaca timpul...). Ar fi foarte bine daca ar merge la un psiholog scolar pt inceput dar daca baiatul nu ,,colaboreaza" degeaba.Am o prietena psiholog, imi mai povesteste cate ceva despre sedintele cu adolescentii (mai ales acum de cand are cabinet vin multi tineri cu diverse probleme). Mare atentie...ar trebui sa fie foarte sigura prietena ta daca este timpul ca baiatul ei sa-i cunoasca iubitul (eu am un baiat, este mare acum, dar stii cat de gelosi sunt baietii?!).Sfaturi pe care pot sa ti le dau pt prietena ta : mama sa se apropie de copil mai mult,sa fie mai afectuoasa ca de obicei,sa-l incurajeze sa-si petreaca timpul liber la salile de sport (deci mai putin Internet), n-ar face rau mama daca ar merge si ea sa-i tina companie, sa-i ceara parerea in orice (chiar daca este un copil) , sa comunice cu el ca si cu o persoana matura (barbat).

[emilia.m]

Tot cam asa i-am zis si eu colegei mele. Ea a incercat sa evite cat mai mult intalnirea dintre baiat si prietenul ei dar nu avea cum sa plece in vacanta in Italia si sa lase baiatul singur acasa 4 zile. In ceea ce priveste sala de sport, mergea la karate undeva mai ieftin dar foarte departe de casa si doar vara il ducea. Baiatul nu e pasionat de nimic si nu vrea sa faca nimic. singurul lucru care il pasiona era bersul pe bicicleta, datul pe rampa (diverse scheme) si mai nou statul pe messenger. Putea sa vina la lectii de chitara, canto, pian la sotul meu dar a refuzat cu indarjire. Mai vine la mine la lectii de engleza si franceza cand se simte depasit rau de colegi la scoala.

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

[sdcristian]

pt un baiat de 13 ani lectii de canto si pian... nici vorba. probabil nu e genul foarte sociabil, nu are prieteni cu care sa iasa, si virtual poate socializa mai bine. o fi timid, ca varsta asta e tare idioata, au tot felul de complexe, in spatele unei ferestre de mess e mai usor sa vorbesti cred ca la partea de socializare ar trebui lucrat, un sport neaparat in echipa, iesiri cu familii care au copii de aceeasi varsta, daca ii place cu bicicleta eventual un club de ciclism daca exista asa ceva. mama de Carol (29.12.2008) si [gravired]11+

[Vic]

Citat:

citat din mesajul lui emilia.m clipul e despre o relatie intre in baiat si o fata care dupa o intalnire discuta si pe mess. colegei mele i-a picat o fisa (gresita zic eu) ca ar fi ceva de genul asta si cu fiul ei ca prea dupa ce vine de la scoala unde vorbeste in fiecare pauza cu colegul cu parinti divortati sta si pe mess sa discute pare-se tot cu acel coleg. se intreba ce au atata de vorbit si daca nu cumva nu cu el vorbeste ci cu cine stie cine, cu vreo fata sau nu neaparat.

Eu cand eram in liceu, mai de pe la 15 ani, corespondam cu colega de banca.[:I] Tot asa si ai mei se intrebau ce avem atata de scris in scrisori, cand stam toata ziua in aceeasi banca, plus pauzele, deci o gramada de timp petrecut impreuna, si timp suficient de vorbit. Si ne scriam cel mai rar la 2 zile, ca asteptam raspunsul celeilalte. Drept, pe vremea aia nu existau calculatoare si messengere, ca altfel... Iar acum, primul lucru pe care-l fac cand ajung acasa, dupa ce vorbesc putin cu copiii, e sa deschid calculatorul, sa verific emailul si messengerul. Si adesea vorbesc pe mess cu o colega de birou, care are biroul fix langa al meu [:-@]. Dar discutam ce nu putem vorbi la servici - si tot asa ma intreaba si sotul, ce mai avem de vorbit, ca doar am stat toata ziua impreuna. Pe de alta parte, limitele sunt bune. La noi copiii au clar de facut ceva teme in fiecare zi, de citit, si de iesit afara la joaca minimum o ora in fiecare zi. Poate mama baiatului ar trebui sa propuna o vizita a prietenului, ca asa o sa-l cunoasca si ea, chiar daca baietii vor sta inchisi in alta camera, tot mai auzi/vezi cum se comporta.

[adry00]

N-am nimic de ascuns. Sa se uite, dar ii spun sincer "Daca te uiti, sa nu comentezi la ce vorbesc eu" pentru ca are obiceiul acesta prost;). Si ea se uita, si incepe sa comenteze. Ce nu stiu ce, ce nu stiu cum? Asa ca atunci cand vine in camera, daca ma intreaba, ii spun cu cine vorbesc, daca nu, eu nu ii arat nici o conversatie! ;)