Parinti ocupati, soacra bolnava, sotie distanta

[sub_papuc]

Nu stiu unde sa scriu, sunt intr-o situatie la care nu ma asteptam sa se iveasca acum 2 ani de zile. Ne-am dorit copil, poate eu mai mult decat sotia. Mama soacra ne ajuta cum poate, bolnava de poliartrita fiind. De inghitit nu m-a inghitit niciodata in conditiile in care are putine lucruri sa-mi reproseze. De fapt daca stau si ma gandesc nu inghite pe nimeni cu exceptia fetelor ei. Sotia o iubeste mult, locuim toti 4 intr-un apartament cu 3 camere. Au o relatie deosebit de stransa, lucru de care nu m-am bucurat in casa parinteasca. Problema e urmatoarea: cu totii tragem sa fie bine astuia micu', suntem obositi si stresati. Sotia nu mai doarme cu mine de vreo jumatate de an, nu ma deranjeaza catusi de putin aspectul. Ne-a mancat in funduletz sa incepem si o casa, careia trebuie sa-i acord destul de mult timp, fiind in joc toate economiile noastre. De fapt cam ce program am: luni ma scol pe la 6:30 sa fac papita astuia micu. Plecam cu totii la munca; marti dimineata ma duc la gigei sa vad ce prostii au mai facut. Ma scol pe la 6 fara ceva sa nu prind trafic. Si tot asa, nu mai stiu de cand am dormit si eu mai mult dimineata. Ce vreau sa mentionez e ca nu sunt baiat rau, nu ma gandesc la fufe, tot ce am in cap este sa fie bine familiei mele. Dar... am parinti care au pastrat intotdeauna distanta, fizic si simbolic vorbind. Nu vor sa ajute in cresterea astuia micu, nu e mare lucru, am nevoie de maica-mea 2 sapt cam la 3 luni pentru diverse lucrari de "reparatii si intretinere" ale mamei soacre. De data asta nu a putut, maica-mea fiind in campul muncii, inca tanara, dar si cu niste probleme de sanatate. Cam la fel si tatal. Faptul ca nu am insistat suficient de tare ("insistat" la sotie insemnand sa le zic parintilor sa ma considere ingropat, ca nu mai sunt copilul lor) a deranjat foarte tare pe ambele (soacra si sotie). Da-i cu scandal, "sa nu te prind ca mananci cu mine la masa" si alte dulcegarii. Personal mi se pare ca faptul ca tin la ai mei chiar daca nu merita nu reprezinta o problema vitala, asa cum o trateaza madam. Si tot felul de maruntisuri, de genul: am lasat la negociere niste bani in plus meseriasilor, 400 roni, adica un rahat raportat la suma totala. A aflat, scandal monstru, ca "nu pot sa am incredere in tine", adica din tantar in armasar. Mai sunt o gramada de exemple, care nu releva decat acelasi lucru: o mai mica lipsa de respect din partea sotiei (precum si din partea mea, fiind o persoana reactiva din fire). Eu nu pornesc certuri, dar le sustin, sau mai bine zis raspund cu o mai mare intensitate decat ea. Bineinteles ca madam soacra o sustine intotdeauna pe ea, chiar si daca ar spune prostii aberante... In alta zi imi cere sa vin sa o duc la munca, in conditiile in care eu eram ajuns la constructie si trebuia sa parcurg tot bucurestiul ca sa ajung la ea (imi era mai simplu sa merg direct la munca si ea sa ia un taxi). In conditiile in care dus-intorsul asta ne-ar fi costat la fel de mult ca un taxi, dar o ora jumate pierduta de mine in plus... N-am precizat, n-are permis auto, in conditiile in care i-am tot cerut sa faca scoala de soferi. Ei, situatia asta este instaurata de cel putin 18 luni. Oboseala, alergatura, respect diminuat, viata intima aproape zero (o data la 2 sapt este chiar o cifra optimista), copil fericit, certuri saptamanale monstru, soacra care se baga si pune paie pe foc. Mie nu mi se pare asta o viata normala. Aseara nu am mai rezistat si am plecat de-acasa, am dormit la un hotel. Mi-a spus ca daca plec atunci, sa nu ma mai intorc niciodata. Acum n-am nici un chef sa ma miorlai pe la usa cu cheile in broasca, nu consider ca am gresit cu nimic. De fapt asta e si problema, ambii consideram ca avem dreptate si suntem nedreptatiti de celalalt. Ea ca nu pretuiesc eforturile ei (doarme cu ala micu, merge la servici etc), eu la fel (sculat cu noaptea in cap, mancare copil, facut destul de des mancare in casa, servici, dus copilul pe afara seara). Colac peste pupaza s-a ivit oportunitatea sa lucrez afara, cu naveta saptamanala (weekendul acasa), adica poate si mai multa raceala si efort din partea tuturor. Si nu vreau sa refuz, este un moment in cariera de mult asteptat. Nu stiu ce sa fac, acasa n-am chef sa ma duc sa imi cer scuze, nu consider ca am gresit cu nimic. Cred ca o sa inchiriez o camera pana se linistesc lucrurile. Dar mi-e un dor de asta micu... Ar mai fi multe de spus. Ce sa fac?

[mami_alexia]

Ma amuza corelarea dintre nume si titlul subiectului[:D]

---

MAMI(Adriana) & [cri] [url="http://b3.lilypie.com/e6CTp3.png"]ALEXIA[/url](28 aprilie 2007) [url="http://www.alexdamian.com/"]Sa-l ajutam sa lupte...[/url] [url="http://picasaweb.google.com/mamiAlexia"]ABSOLVENTE!!!![/url] NOT UNEMPLOYED, JUST BETWEEN TWO JOBS....

[szivarvany]

Depinde ce va doriti fiecare in parte de la voi, de la celalalt, de la familie, de la viata ... Daca nu mergeti in aceasi directie, nu va functiona nimic. Eu asa am divortat. Din pacate. ------- Daria & felina fioroasa[zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2321998890059491989vxhdzf"]GIULIA(2004 08 16)[/url] & [buburuza] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2558859290059491989eBZMHq"]Sela[/url] ------- [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]Port in suflet povestea licuriciului Emma[/url] "Stelele care cad nu pier, Stelele care cad se duc pe un alt cer" NU RAMANE INDIFERENT ! AJUTA-L PE [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=127257"]BOGDAN[/url] SA VADA !

[eli71]

Subpapuc, situatia nu e roz, nici pe departe, sunteti coplesiti de schimbarea din viata voastra si v-ati indepartat, nu comunicati, orgoliosi amandoi, fiecare satul de grijile si responsabilitatile ce il apasa.Si scuza-ma ca iti spun, dar locuitul cu soacra va acutizeaza si mai tare problemele. Dormitul separat e iarasi o mare greseala, care va indeparteaza si mai rau, acolo iar e o ruptura. Si eu am copil, dar de la 3 luni doarme singura in camera ei, iar eu cu sotul si cred ca e cel mai bine pentru toti. Chiar daca pici lemn, de obosit, inainte sa adormi, tot mai ai un moment de comunicare, de intimitate, te atingi, te simti... Eu,in locul tau, as discuta cu sotia, cu calm, si as intreba-o cum vede ea lucrurile si as incerca sa gasesc impreuna cu ea solutii.Nu cred ca acum e momentul sa iti iei un job, in care sa va vedeti doar in weekend, cred ca s-v-ati rupe si mai tare!Succes!

[sub_papuc]

Nu pot sa spun ca nu avem teluri comune, cel putin in plan personal. Sa nu uitam ca eu am fost acela care si-a dorit copil, mai mult decat ea... Si chiar si profesional, eu nu accept sa lucrez mai mult de 6 luni la distanta de familie, am comunicat asta deja la sefi. Problema este cu calcatul asta in picioare, asta de cand ne simtim ceva mai legati unul de celalalt in probleme, avem responsabilitati comune. Banuiesc ca asta e logica: atata timp cat stii ca celalalt nu fuge nicaieri, da-i in cap ca nu se intampla nimic de genul unui divort. Doar ca eu nu mai suport starea asta de sclav. Am stat in concedii saptamani intregi la inceput, am facut cursuri de puericultura si am stat o luna la inceput cu sotia. Dupa aceea a mers soacra la spital si iar am stat saptamani acasa cu asta micu... Am fugit de la munca un an intreg cu nesimtire, veneam tarziu, plecam devreme. Nu zic ca ea nu face la fel, a plecat la munca dupa 6 luni de la nastere... Deci implicati suntem amandoi, avem o minune de baietel care s-a dezvoltat foarte bine din toate punctele de vedere. Doar ca uneori (cum a fost aseara) trebuie sa asiste la istericalele ma-sii, care-mi dicteaza sa-i spun lu maica-mea (sa-mi faca parastasul, ca nu mai sunt copilul ei) pentru ca nu vine sa ne ajute. E drept ca ai ei s-au sacrificat, el sta acasa singur si e bolnav de diabet, ea e deportata aici la noi. Li s-o fi luat si lor... Dupa cum vedeti, in capul meu e o invalmaseala de informatii nearanjate. Problema mea e simpla: de ce sa inghit umilinte daca sunt la locul meu? De unde aceasta stare de incordare artificiala? De ce sa-mi iau suturi pe gratis? E adevarat ca nu mi-am mai facut timp de un cadou, o floare, o iesire in oras. Nici feedback pozitiv nu primesc vreodata. A, ba da, am primit unul acu o saptamana de la soacra: "hai ca daca n-ai frecat la biberoanele alea"... Normal, incercam sa-i fie cat mai bine astuia micu, noi intrand in plan secundar.. Vreau si parerile Dvs, doamnelor. Poate eu in calitate de barbat vad lucrurile altfel.

[sub_papuc]

Pana una alta am sunat sa-mi inchiriez o camera, o sa merg diseara sa-mi cumpar periuta si altele de genul... E prima oara cand se intampla asta, dar mi s-a luat rau. Am acceptat pe mama soacra pentru ca are grija f bine de copil. Si sincer, chiar as vrea sa ne fie bine tuturor. Numai ca nu e suficient ca am spus ca imi iau zile de concediu sa stau eu cu copilul cat e soacra internata. Nu domle, n-am fost eu suficient de ferm cu maica-mea sa vina ea. Ca din cauza asta nu vin ei sa ne ajute. Aia sunt in plin sezon de munca, taica-miu e varza cu sanatatea, undeva acolo ii inteleg si de aia nu am fortat. Ce pot sa fac? Nu vreau sa ma lamentez, vreau sa stiu ce pot sa fac concret. Nevasta-mea e iute din fire, asta mi-a si placut cand ne-am cunoscut. Doar ca o data cu trecerea timpului, incep sa suport din ce in ce mai greu aceasta atitudine. Ce s-o fi schimbat la mine? Ea zice ca nici eu nu ma mai comport frumos cu ea. E adevarat ca uneori vorbesc urat, lucru care se intampla mai ales cand trag ca un bou si nu mi se spune nici buna ziua. Faptul ca a iesit constructia bine e considerat un hobby in care eu m-am ingropat, o gramada de lucruri de acest gen, "taken for granted"... Nu va zic ca nu (mai) am prieteni, nici nu stiu cui sa ma confesez intr-o astfel de situatie. Ar mai fi nasii... cum sa fie?...

[CorinaDani]

Ar fi bine, pentru inceput, sa-i ceri scuze sotiei(poate un buchet de flori ar ajuta), chiar daca tu consideri ca nu ai gresit cu nimic...deh, diplomatia cere sacrificii... Apoi, cat mai curand, incearca sa mergi cu sotia ta undeva, la munte, in week-end, in acest fel va veti rupe de preocuparile cotidiene; discuta deschis cu ea, stabiliti ce va deranjeaza reciproc, roag-o sa mai aiba rabdare pana terminati casa, roag-o sa discute cu mama ei astfel incat sa nu-i jigneasca sentimentele, dar sa-i arate ca interventiile ei nu sunt bine-venite, si-asa situatia a ajuns destul de tensionata; evita cat puteti de mult sa va certati in aceasta iesire. De asemenea, discuta cu ea si despre perspectiva noului job, ce avantaje si dezavantaje va va aduce. Luati decizia impreuna - acceptarea sau renuntarea la noul job. Iar pe viitor, cand soacra are nevoie de un time-out pentru a se cauta de sanatate, angajati o bona, nu se face gaura in cer - mai greu va fi sa gasiti acea bona, dispusa sa lucreze pentru voi cand si cand. Nu ai mentionat ce varsta are cel mic, daca luati decizia de a accepta noul tau job, ar trebui sa luati in calcul si varianta cresa/camin/gradinita, in acest fel sotia ta nu va mai avea senzatia ca se ocupa doar ea de copil, soacra ar deveni mai relaxata si odihnita, toata lumea va fi mai putin "incordata". Dupa ce va "racoriti" si va spuneti clar, cinstit, civilizat ce aveti de lamurit, poate ca se vor indrepta lucrurile in familia voastra. Pana atunci, ma tem ca lucrurile nu se vor rezolva de la sine, fiecare tineti la dreptatea voastra, aveti orgoliile si principiile voastre - stii cum se spune "nu incap 2 sabii intr-o teaca". Fiecare trebuie sa mai "lase de la el". Eu cred ca acum cuvantul-cheie pentru rezolvarea situatiei este "compromisul". Pe moment. Pe viitor, cu siguranta ca va fi de mare ajutor sa va mutati doar voi 3 in noua casa, fara sa refuzati ajutorul soacrei privind ingrijirea baietelului vostru. Veti mentine relatiile de familie, dar crede-ma ca este mult mai bine sa locuiti separat. Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

[kigallu]

Poate ar fi bine sa vezi acest moment, nu ca fiind unul de criza, ci ca pe o 'trezire'. Acesta este punctul in care ai ajuns impreuna cu familia. Sacrificiile facute pentru copil nu trebuie aruncate in vant tocmai acum. Nu mai este mult si vei avea casa ta, a voastra. De ce sa nu te intorci la sotie, acasa, sa ii spui frumos ce limite ar trebui pentru a beneficia amandoi de respect si momente intime? Copilul creste si certurile mama/tata, tata/soacra se vor contura pentru el ca un lucru negativ. Tu si sotia trebuie sa aveti camera voastra si discutiile acolo sa inceapa si sa ramana, fara ajutor din exterior. Mai mult ca sigur si sotia ta trece prin momente la fel de 'neclare'. Soacra poate avea grija de cel mic macar o ora in fiecare seara. De ce nu ii spui sotiei (clar si elegant) ca de acum ea va dormi cu tine in fiecare seara si o zi tu o zi ea, va treziti mai devreme cu 20 de minute pentru un pupic si o cafea? Zici ca soacra si faci ca tine, cand e gata casa ii zici sarut mana pentru efortul depus si ii spui ca o suni tu sa o chemi in vizita cand ai timp. Acesta este parerea mea, nu stiu daca poate fi luata in calcul drept sfat.

[beshter]

Citat:

citat din mesajul lui sub_papuc Nu stiu unde sa scriu, sunt intr-o situatie la care nu ma asteptam sa se iveasca acum 2 ani de zile. Ne-am dorit copil, poate eu mai mult decat sotia. Mama soacra ne ajuta cum poate, bolnava de poliartrita fiind. De inghitit nu m-a inghitit niciodata in conditiile in care are putine lucruri sa-mi reproseze. De fapt daca stau si ma gandesc nu inghite pe nimeni cu exceptia fetelor ei. Sotia o iubeste mult, locuim toti 4 intr-un apartament cu 3 camere. Au o relatie deosebit de stransa, lucru de care nu m-am bucurat in casa parinteasca.

subpapuc, bine-ai venit pe forum! Ati stat cu mama-soacra si inainte de nasterea copilului? Ati avut vreodata prilejul sa locuiti singuri-singurei, voi doi? De ce intreb: spui mai jos ca n-ai avut o relatie stransa cu parintii tai si cred ca ai incercat sa-ti faci o familie-substitut pentru cea pe care n-ai avut-o. Sau, ma rog, ai fost impresionat de legatura dintre sotia ta si mama ei si ti-ai dorit sa fii acceptat in familie. Numai ca familia voastra sunteti voi trei si ar trebui sa va rezolvati singuri problemele. Ce mai tura-vura, ar trebui sa locuiti singuri!

Citat:

Problema e urmatoarea: cu totii tragem sa fie bine astuia micu', suntem obositi si stresati. Sotia nu mai doarme cu mine de vreo jumatate de an, nu ma deranjeaza catusi de putin aspectul.

Sincera sa fiu, in locul tau, m-ar deranja. Fi-miu are un an si cinci luni si cand are el chef, doarme cu noi (cu noi amandoi); cand n-are chef, doarme singurel in camera lui. Suntem toti trei implicati.

Citat:

Ne-a mancat in funduletz sa incepem si o casa, careia trebuie sa-i acord destul de mult timp, fiind in joc toate economiile noastre. De fapt cam ce program am:

Si cat mai dureaza pana e gata? Noi am stat cu mama mea de cand am nascut pana a implinit fi-miu 10 luni, timp in care se renova apartamentul nostru. Eu ma intelegeam de minune cu mama (lucru care a reinceput sa se intample acum cand nu mai stau cu ea) si mi s-a parut un lucru firesc sa stam la ea. A fost absolut cumplit. Dupa 10 luni ne-am luat pruncu' si-am fugit la noi acasa, unde peretii au continuat sa cada pe noi cateva luni (unele chestii ne mai cad si acum in cap, dar nici ca-mi pasa).

Citat:

Dar... am parinti care au pastrat intotdeauna distanta, fizic si simbolic vorbind. Nu vor sa ajute in cresterea astuia micu, nu e mare lucru, am nevoie de maica-mea 2 sapt cam la 3 luni pentru diverse lucrari de "reparatii si intretinere" ale mamei soacre. De data asta nu a putut, maica-mea fiind in campul muncii, inca tanara, dar si cu niste probleme de sanatate. Cam la fel si tatal. Faptul ca nu am insistat suficient de tare ("insistat" la sotie insemnand sa le zic parintilor sa ma considere ingropat, ca nu mai sunt copilul lor) a deranjat foarte tare pe ambele (soacra si sotie). Da-i cu scandal, "sa nu te prind ca mananci cu mine la masa" si alte dulcegarii. Personal mi se pare ca faptul ca tin la ai mei chiar daca nu merita nu reprezinta o problema vitala, asa cum o trateaza madam.

E, aici e nashpa. Imi pare rau de distanta despre care vorbesti, insa mi se pare ca cea care nu intelege situatia e sotia ta. Bunicii (din nicio parte) nu sunt in niciun fel obligati sa ajute la cresterea nepotilor si stransul cu usa sau santajele emotionale (vezi chestia cu mort si ingropat) nu ajuta la nimic. E dreptul tau si e natural sa tii la parintii tai, indiferent de problemele pe care le-ati avut (sau le mai aveti). Si sotul meu a crescut intr-o familie distanta, a crescut cu ideea (adevarata, de altfel) ca e un copil nedorit, da nu ma bag sa-l pornesc impotriva soacra-mii (e el destul de pornit). Soacra-mea e tanara, lucreaza, pleaca in excursii, nu se da peste cap sa ma ajute. Chiar si cand ma mai scoate din pepeni, sunt totusi recunoscatoare pentru alea doua ore pe saptamana cand pot sa ma duc si eu la film cu barbatu-meu.

Citat:

Ei, situatia asta este instaurata de cel putin 18 luni. Oboseala, alergatura, respect diminuat, viata intima aproape zero (o data la 2 sapt este chiar o cifra optimista), copil fericit, certuri saptamanale monstru, soacra care se baga si pune paie pe foc.

Nasol. In plus, nu stiu cum poate baietelul vostru sa fie fericit cand va certati atat de des. Fi-miu detecteaza cea mai subtila schimbare de ton si reactioneaza in fel si chip. Cat despre bagatul soacrei, mutati-va singuri si se rezolva.

Citat:

Mie nu mi se pare asta o viata normala. Aseara nu am mai rezistat si am plecat de-acasa, am dormit la un hotel. Mi-a spus ca daca plec atunci, sa nu ma mai intorc niciodata. Acum n-am nici un chef sa ma miorlai pe la usa cu cheile in broasca, nu consider ca am gresit cu nimic.

Pai nici nu e o viata normala. In legatura cu plecatul de-acasa, eu inteleg foarte bine nevoia de spatiu personal si liniste, insa sotia ta e probabil furioasa si va trebui s-o impaci. Nu cu miorlaieli ci cu discutii. Lasati copilul cateva ore cu mama-soacra, mereti undeva (poa' sa fie si-n parc), urlati bine unul la altul pana va racoriti si pe urma stati binisor de vorba. Despre toate.

Citat:

De fapt asta e si problema, ambii consideram ca avem dreptate si suntem nedreptatiti de celalalt. Ea ca nu pretuiesc eforturile ei (doarme cu ala micu, merge la servici etc), eu la fel (sculat cu noaptea in cap, mancare copil, facut destul de des mancare in casa, servici, dus copilul pe afara seara).

Eu nu inteleg o chestie. Daca ei i se pare un efort sa doarma cu ala mic, de ce nu-l culca singur (sau mai suge noaptea?) sau cu bunica? Sau de ce nu dormiti amandoi cu el? Cat despre apreciat eforturile celuilalt, e simplu. Incepi chiar acum sa le apreciezi. Smecheria e asa: daca-l apreciezi pe celalalt (te pui putin, 3 minutele in locul lui si pe urma scoti pe guritza niste cuvinte, ceva de genul 'multumesc ca ai scos tu copilul afara azi, stiu ca esti si tu obosit(a)'), celalalt se trezeste brusc si instantaneu ca te apreciaza si el pe tine. La noi functioneste de cele mai multe ori.

Citat:

Nu stiu ce sa fac, acasa n-am chef sa ma duc sa imi cer scuze, nu consider ca am gresit cu nimic. Cred ca o sa inchiriez o camera pana se linistesc lucrurile. Dar mi-e un dor de asta micu... Ar mai fi multe de spus. Ce sa f Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options... Deborah77 Publicat Octombrie 13, 2009 Deborah77 Membri 357 Țară: Oraș:Bucuresti Raport Distribuie Publicat Octombrie 13, 2009 Sub papuc, da-i acum un telefon sotiei si invit-o la o discutie in oras, pe teren neutru. Sa ia si copilul eventual, ca sa nu se mai simta soacra exploatata. Trateaza toate probleme rational, punct cu punct, si evita orice escaladare emotionala a discutiei. Nu ridica vocea, nu sustine eventuale istericale, nu tranti nimic daca tipa la tine. Roag-o frumos sa se linisteasca si discutati rational despre problemele pe care le aveti si variantele de rezolvare. Si , cum a mai spus cineva, cautati-va o bona.Statul cu soacra in casa duce intr-o singura directie: DIVORT. Si ia-ti si sotia in pat peste noapte, aranjamentul asta este nenatural. Chit ca vine cu copil cu tot, dormitul separat nu prea seamana a casnicie. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options... Anterior 1 2 3 4 5 6 Următorul Pagina 1 din 14   Participă la discuție Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău. Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă. Răspunde la acest subiect... ×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb   Sunt permise doar 75 de emoji. ×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link ×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor ×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL. Se încarcă... × Desktop Tabletă Telefon Trimite răspuns  Distribuie More sharing options... Urmăritori 0 Go to topic listing Răspunsuri 133 Creat 14 ani Ultimul răspuns 14 ani Cei mai activi membri în acest subiect sub_papuc 27 posts denizel 9 posts cristoiu 8 posts Luna1 7 posts Zile populare Oct 16 2009 45 posts Oct 14 2009 28 posts Oct 15 2009 28 posts Oct 13 2009 21 posts Toată Activitatea Start Forum COMUNITATEA DESPRECOPII - ZI DE ZI ​🏆​ In unul sau in doi... mergem mai departe! Parinti ocupati, soacra bolnava, sotie distanta Politica de confidențialitate Contactează-ne Setări Cookie Desprecopii.com × Utilizator existent? Conectare Înregistrare Start Desprecopii Activitate Înapoi Toată Activitatea Caută Forumuri Bloguri × Adaugă...

[Deborah77]

Sub papuc, da-i acum un telefon sotiei si invit-o la o discutie in oras, pe teren neutru. Sa ia si copilul eventual, ca sa nu se mai simta soacra exploatata. Trateaza toate probleme rational, punct cu punct, si evita orice escaladare emotionala a discutiei. Nu ridica vocea, nu sustine eventuale istericale, nu tranti nimic daca tipa la tine. Roag-o frumos sa se linisteasca si discutati rational despre problemele pe care le aveti si variantele de rezolvare. Si , cum a mai spus cineva, cautati-va o bona.Statul cu soacra in casa duce intr-o singura directie: DIVORT. Si ia-ti si sotia in pat peste noapte, aranjamentul asta este nenatural. Chit ca vine cu copil cu tot, dormitul separat nu prea seamana a casnicie.