Parinti ocupati, soacra bolnava, sotie distanta

[Marina]

chiar nu conteaza banuiesc...discutia e veche dar inca de actualitate, sunt parintii obligati sa ne creasca copiii? daca din diverse motive nu pot aruncam cu pietre? si daca ne ajuta cu copiii dar depasesc granitza neutralismului cum facem?

Citat:

citat din mesajul lui doradora eu nu cred nimic din toata telenovela asta. el are o sotie careia putin ii pasa de el si care vrea multe pe lumea asta, nici ea nu stie exact ce; mai are un superior superintelegator, care din cand in cand l-ar promova, daca ar exista acceptul nevestei, si pana acum ea nu a vrut, dar seful a mai insistat un pic, poate-poate el se razgandeste, iar soacra e o femeie de treaba si cam bolnava, doar ca il mai bate din cand in cand...oi fi eu toma necredinciosul, dar prea e abramburita toata povestea!doradora+andra [zana]

align="right" id="quote2">Marinaid="Arial">id="blue">

[roxx26]

De mai mult de o ora citesc subiectul asta, si pe parcurs mi-au trecut mii de chestii prin cap, dar intrucat pe majoritatea le-am uitat (deh, ne mai ramolim si noi...), o sa incerc sa nu ma intind prea tare si sa le scriu pe cele care mi se par mai importante.

 

In primul rand o sa fac o analogie cu situatia mea, este cel mai simplu sa pornim de la exemplu personal, mai ales daca sunt situatii de care ne-am lovit si noi la randul nostru, deci nu vorbim "din carti". Si eu am o relatie foarte apropiata cu mama mea, urmare a faptului ca m-a crescut (aproape) singura si m-a crescut frumos, asa cum mi-as dori sa fiu si eu in stare sa-mi cresc copilul meu. dar asta e o alta poveste. Si eu vorbesc cu mama la telefon in fiecare seara, uneori obsesiv de mult. Imi povesteste problemele ei. Eu mai putin, dar dau impresia ca o tin cat de cat la curent. Mergem la ea in vizita cand puten. Uneori vine ea la noi. Are o relatie buna cu sotul meu (uneori cand sunt plecata in delegatii sotul se duce la mama ca sa pape ceva bun, mama e maestra in parjituri, torturi, creme si cate alte minunatii..:) DAAAR, ca sa nu divaghez prea tare: n-am acceptat niciodata sa comenteze ceva despre sotul meu (chiar daca uneori poate a avut dreptate - nu am contrazis-o, dar i-am atras atentia politicos ca astea sunt doar problemele noastre si este de datoria noastra sa le rezolvam); nu ii povestesc despre certuri, neintelegeri, probleme de cuplu (ca sa nu se amestece si, foarte important, ca sa nu o amarasc); cand suntem la ea in vizita sau ea la noi, eu si sotul evitam discutiile pe contradictoriu pe cat posibil samd. A fost complicat la inceput, pana ce mama a inteles ca am iesit de sub obladuirea ei, mai ales ca am lasat-o singura, dar a inteles ca eu am o noua familie, fara a o exclude pe ea din viata noastra, dar pastrand totusi un echilibru. Imi cer scuze ca m-am intins, ceea ce vreau sa arat este faptul ca situatia cu soacra o poate gestiona cel mai bine sotia, in cazul in care constientizeaza niste lucruri. Din partea ta, orice reactie negativa la adresa soacrei va duce la alte si alte scantei.

 

Sub_papuc, spuneai la un moment dat de un buchet de flori, s-a pierdut pe parcurs ideea? Poate nu ar fi rau sa scotociti in strafundurile sufletelor voastre si sa va amintiti de momentele voastre de inceput (neaparat, doar alea bune), sa va amintiti de ce v-ati indragostit unul de celalalt, sa rememorati un moment anume care este important si frumos si deosebit pentru voi. Uite, scrie-i despre asta, scrie-i cum ti-ai amintit de ...(nu stiu, tu stii mai bine), ce ai simtit, despre faptul ca ti-ai dori sa aduceti din nou astfel de momente in viata voastra. Poate nu e cea mai buna idee, dar ma gandesc ca eu una as reactiona pozitiv la asa ceva, in conditiile in care ma regasesc in unele atitudini ale sotiei tale (alea cu eu stiu cel mai bine cum sa le rezolv pe toate, solutia mea e cea mai buna etc - si nu o recunosc cu mandrie, dar asta e, incerc sa ma temperez).

 

Despre casa: spui ca sotia nu cunoaste termenii tehnici si probabil se plictiseste (la cum ai descris-o, ma mir ca nu este mai implicata in construirea unei case in care se presupune ca veti locui multi ani de zile). Dar de ce nu o implici in discutii despre finisaje, chiar daca mai e mult pana atunci?. Nu stiu, de obicei femeile se implica in lucrurile astea - model / culoare gresie - faianta, culori zugraveala, tapet sau mai stiu eu ce, mobila, perdele etc etc, poate fi un subiect comun de discutii si interese pentru voi. Si pana la urma va fi caminul vostru. Este normal sa fiti interesati amandoi, chiar daca ea nu alearga cu tine la Praktiker, fiind ocupata cu cel mic.

 

Imi pare rau ca nu sunt asa buna la sfaturi. Empatizez cu situatia voastra si va doresc din tot sufletul sa va rezolvati problemele.Sa va reconsolidati relatia, iar topicul asta sa devina un ajutor pentru altii care au astfel de probleme iar pentru tine (voi) doar o amintire, o ratacire.

[catrinik]

Eu am impresia ca sotia ta este casatorita cu mama ei.

[blackgirl0]

O intrebare: cat de mic este cel mic??? (scuze daca s-a mai postat pe aici si nu am retinut). Daca are varsta de mers la cresa/gradi de ce nu apelati la aceasta varianta? Tu plecat la munci peste hotare, sotia la marea ei cariera, soacra la casa ei. Gata! Toata lumea fericita, nu?! [pk]

[sub_papuc]

Dragi si mult stimate doamne,

 

Va multumesc din suflet pentru cuvintele puse pe hartii virtuale, m-au ajutat enorm. Au fost un excelent substitut terapeutic, m-au ajutat sa ma cunosc si totodata pun problema corespunzator. De ce spun asta: o parte din problema este aceasta dorinta de a fi apreciat in activitatea de familie, poate uneori exacerbata. Pana la urma vorbim de niste responsabilitati de adult, care deriva din venirea pe lume a unui copil.

 

Totodata am reusit pana la urma sa avem o discutie calma, la rece, doar intre mine si sotie, asta undeva vineri noaptea intre orele 1 si 3. Am realizat amandoi sa suntem la marginea prapastiei, ca daca nu facem fiecare dintre noi cate ceva, ne pierdem. Si ar fi pacat, nu numai pentru ca avem amintiri atat de frumoase, dar mai ales pentru prichindel, care merita sa traiasca intr-o familie normala si fericita. Am discutat si despre respectul pe care il primesc mai ales de la soacra si pe care sotia il consimte in mod indirect. Am agreat ca asa ceva nu merge la nesfarsit si trebuie incheiat.

 

Una peste alta, constientizam ca e vorba de compromisuri. Mici sau mari: asta e un lucru relativ, depinde cum il vede fiecare prin filtrul gandirii. Mi s-a reprosat ca uneori nu ma port frumos cu praslea. E adevarat, uneori, cand am foarte multe pe cap, ma rastesc la prichindel sau il reped. Nu e frumos si imi pare rau dupa aceea. Ma angajez solemn sa las viata extra-familiala acasa in momentul in care pasesc pragul casei. Stiu ca aspectul acesta nu are legatura directa cu ce s-a intamplat saptamana trecuta, dar e bine ca l-am discutat si constientizat.

 

A reaparut in discutie problema parintilor. Faptul ca accept in continuare sa vina soacra sa aiba grija de baietel (am fost ieri in provincie sa o aduc) chiar daca eu simt ca ne face rau relatiei, este un compromis pe care sunt dispus sa il accept, mai ales in conditiile curente. Sotia are nevoie de un suport moral in aceasta perioada, eu fiind mai mult plecat. Nu va zic ca al nostru copil nu s-a lovit o data cat a fost cu mamaia lui, este un copil bine dezvoltat pe toate planurile. De fapt, s-a lovit rau cu noi sambata seara, are o buza cat casa. Asta e, copiii se mai lovesc, n-a fost vina nimanui...

 

Imi spuneati cu ceva timp in urma de schimbul de roluri. Mi-am dat seama ca nici eu n-as putea prelua in intregime sarcinile ei, ea studiind mult tot ce tine de copii si cresterea lor. Si ca sa va dovedesc ca am niste limite mult inferioare ei la acest capitol, atata minte am avut incat sa scot copilul in oras vineri seara, chiar daca era racit. E drept, am mers intr-un spatiu inchis, dar poate ca nu era bine. A, si am lasat-o pe o tanti sa-i dea biscuite cu ciocolata, in conditiile in care am inteles ca e alergenica si nu se recomanda pana la 2 ani... Totodata copilul doarme destul de agitat noaptea, cam stai de planton la capataiul lui sa-l invelesti mai tot timpul.

 

Soacra-mea vad ca a revenit la comportament normal. Din cate am inteles i-a mai dat si socrul peste nas, spunandu-i ca ce am facut eu de fapt n-a fost decat sa le pun oglinda in fata amandorura (sotiei si soacrei). Este o bomba cu ceas, stiu. Cu bune cu rele, mergem mai departe.

 

Am pus in discutie si problema parintilor mei. Sper ca se tine de cuvant si il consideram un subiect inchis forever.

 

De plecat o sa plec la noul job, chiar daca exista niste aspecte incerte legate de acesta in acest moment. Va fi greu, dar suntem dispusi cu totii sa facem acest efort.

 

De bine de rau am avut un weekend linistit (fara soacra, ce-i drept) asa cum isi doreste orice om. Faptul ca o sa fiu mult plecat de acum inainte ridica mult pretul clipelor ramase impreuna, pentru toti...

 

Va multumesc inca o data pentru ajutorul enorm pe care mi l-ati oferit in aceste clipe de cumpana si promit sa va tin la curent cu greutatile convietuirii la distanta.

 

Pupicei de la un tatic de baietel superb

[buli]

no ... ashe

 

@

[roxx26]

E, asa da, nu poate totul sa redevina perfect, asa, deodata, dar eu zic ca sunteti pe calea cea buna. Iti doresc multa intelepciune pentru mai departe!

[denizel]

Ma bucur ca sunteti bine! :)

 

 

 

 

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.id="Comic Sans MS">id="limegreen">id="size1">

 

[vikinga]

Sub papuc pe bune ca esti un tip pe cinste: curajos rau sa vii intre femei sa ceri un sfat, protector pina si cu soacra, care chit ca te enerveaza cind si cind o vezi totusi ca pe o victima a vietii si vrei sa ai grija ei, te dai peste cap sa faci si casa sa ai si cariera si sa fii si tata bun.

Sotia eu cred ca te iubeste numai ca e mai fitzoasa de fel, lucru ce-l iubesti la ea pina la urma. Dupa nastere, copil si femeilor le este greu, trec prin niste faze mai ciudatele dar o sa-si revina ori ii mai faci un bebe si stii o treaba[:D].

Si la mine a stat mama 7-8 luni pe an, chiar acum is amindoi parintii si face si ea parte din categoria femeilor romance din generatia soacrei tale care poarta pe umeri o anumita antipatie pt barbati si neaparat femeile is saracele de ele mai ales daca e fiica..ohoo iti imaginezi. Dar la mine n-a fost cazul, stie ca nu-mi place amestecul de nici un fel si nu mi-as birfi niciodata sotul cu ea orice ar fi si apoi stie ca nu-s vreo victima.

Eu cred ca daca-ti faci nevasta din tigroaica in pisicuta la loc o sa aveti viata buna in continuare, nu prezenta soacrei e buba mai ales la cit esti tu plecat de acasa. Cu toate ca intr-un apt e greu cu parintii. Inchipuie-ti ca pleaca soarca si nevasta se plinge prin telefon la ea. Soacra e o problema datorita influentei asupra nevestei. Ei si tu acolo tre sa te bagi. Tu tre sa fii prietenul nevestei, tu tre sa fii umarul de sprijin al ei. Cindva tre sa inteleaga ca tu si copilul sunteti familia ei si nu mama ei si copilul. Ma mir ca o femeie inteligenta ca ea care citeste atitea despre copii nu stie cit de aiurea e pt copil mai ales ca e baiat cind isi vede tatal in casa neiubit, nepretuit ba chiar atacat!!. Pai ce educatie e asta? Pt baiatul nostru tatal e ca soarele, e modelul lui, e cel mai cel chit ca tot in bratele lu' mami vine intelegi tu, e vorba baiat/tata. Ai sa intelegi mai bine cind mai creste, cam de pe la 4 ani asa. Si daca soacara ii baga in cap si baiatului ca tu nu esti cine stie ce, ca alti tati is mai super eroi si tu nimic nu faci cum trebuie, chit ca el te va iubi instinctual isi va pierde din admiratia aia specifica si nu uita baietii au nevoie de modele.

Cum sa faci sa-ti apropii nevasta? Pai o femeie indragostita vede lucrurile asa cum trebuie automat:).

Ai zis ca nu prea ai grija de tine, ca te dai peste cap pt casa si altele si tu te lasi pe ultimul loc. Nu e bine asa, ajungi varianta masculina a femeii delasatoare, care isi zice ca daca se da peste cap pt piata, sarmale si lustruit geamurile ce mare brinza ca e permanent in tricou pina la genunchi murdara de tocana si cu parul in toate directiile, ea se sacrifica si de ce o fi neapreciata? Stii tipul de nevasta care se transforma in mama pt sotul ei, are grija numai de mincare, de copil, de binele casei si al lui si uita sa fie si femeie. Si tu ai zis singurel ca esti tipul de sot-tata/mama. hei sotii is acolo ca sa fie soti! Si barbatilor le place macar din cind in cind sa-si vada nevasta cu un bikinel, un parfumel, o freza noua, in forma buna. Daca ea are moftul asta sa te vada imbracat mai bine, de ce nu? Unii oameni nu pun pret pe lucrurile astea dar pt altii aspectul exterior e important. Investeste un pic imaginea ta si tine-te si tu barbat bine. pai ce, numai femeile is trimise la sala, dar o alergare de 30 de min dimineata pt tonus barbatilor, de ce nu?

Sunt femei atrase de aspectul barbatilor, un parfum, o alura ingrijita.

Apoi cu sforaitul tau si plecarea nevestei. Depinde si ce o astepata in pat linga tine, ca daca zici ca esti mai introvertit pai nah la ce bun sa vina nevasta in pat, daca barbatul e rece in lumea lui cu capul numai la casa, adoarme brusc si sforaie de sar peretii. Iubire iubire dar mai bine nas in nas cu copilasul dragalas, dormi bine, ai liniste si macar are femeia ceva iubire ca si mama, adoarme acolo zimbind.

Neaparat aici sa te impui. Intii cumperi un sac de dormit, ca sa nu mai fie problema dezvelitului, is absolut minunati! Toate modelele si calitatile, ia ceva senzational sa-i placa baietelului. Pe urma in we sotia o inviti cu drag si pasiune inapoi in pat, chit ca zicea ea la inceput ca nu, tu insisti. daca e o femeie dominanta de fel, n-are nimic, s-o fi saturat in sinea ei sa fie cu papucul pe tine si sigur are nevoie de tine sa-i impui ce doresti. O femeie de 30 de ani poti sa fii sigur ca tinjeste dupa bratele iubitului, sa fie laudata, sa simta ca sotul inca e amorezat, sa fie cucerita, sa i se faca suprprize.

Daca tu ti-ai dorit copilul f mult sa nu se perceapa in ochii tai doar ca mama la copil si mai putin femeie, nevasta pt tine.

Femeile sunt complicate, dar indragostite is extraordinare.

Aici e problema cu nevasta ta. Apropie-ti nevasta iar si viata o sa fie mai simpla. Ca e anormal rau de tot ca nevasta sa nu-si sustina sotul in plan profesional cu toata puterea si disponibilitatea, mai ales intr-un asa moment de cotitura al carierei.

Daca tot pleci saptaminal, cind vii acasa in we ia surprinde-o cu o transformare mai barbateasca, mai hotarita, mai fierbinte. Daca e pe la 30 de ani, acum e virful sexualitatii ei, acum are nevoie de un barbat ca o cred si eu cu doua mame i s-o fi luat si ei. Zici tu ca e fidela si chiar te cred, dar ce e aia fidela si nefericita? sa se simta singura in relatie? pai asta e cea mai mare buba a femeilor maritate si cu copii. Unele o iau pe aratura, altele fac viata un calvar, altele is nefericite si bosumflate vesnic, altele ajung sa nu le mai pese de ele, devin delasatoare. Femeile sunt diferite si neimplinirea asta o manifesta diferit.

O sa fie bine cu ceva dorinta din ambele parti. Ca si ea ar trebui sa reactioneze pe masura, inamorata si fericita cu un barbat bine de care sa se simta atrasa o femeie isi lauda sotul, dupa nopti mai fierbinti nu ar lasa pe nimeni, mama ori orice ar fi sa-i critice iubitul.

 

Vikinga [gravi]29+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

 

 

[Hilde]

Am citit doar pana la pagina 9 dar ma grabesc sa spun si eu ceva referitor la subiect ca am putin timp acum:

 

Sub_papuc, deja ati trecut pragul asta, dar pentru o relatie buna cu sotia ta incercati ca de acum inainte:

 

1) never ever sa va vorbiti de rau socrii in fata sotiei/sotului( si la nimeni for that matter, ca lumea-i mica)

Daca apare vreo problema din partea socrilor, copilul lor este cel care rezolva problema si "deal" cu ei.

 

2) nu va vorbiti niciodata sotul/sotia rau in fata parintilor vostri.

 

Chestiile astea stabilesc putin respect si seteaza niste limite intre familia tanara si familiile de parinti.

 

 

In ceea ce priveste problema ta:

 

Editez - dupa ce am citit mai mult am vazut ca ati gasit o solutie.