Parinti ocupati, soacra bolnava, sotie distanta

[discordia]

Sub papuc, de vina pt necazurile tale nu este soacra ta, ci sotia ta. Soacra nu e obligata sa te placa. Dar sotia ta, daca te iubeste si te respecta, ar trebui sa ii puna limite mamei sale. Cumva crezi ca daca va merge cu tine in strainatate sau nu va mai locui mama ei cu voi, sotia ta se va schimba? Crezi ca va incepe sa te respecte? Sa iti fie alaturi, sa te sprijine? Cum i-a permis mamei sale sa dea in tine, sau ce reactie a avut ea fata de gestul soacrei tale? De ce tine mortis sa le reprosezi parintilor tai ca nu va ajuta, mai ales ca tu nu prea tii legatura cu ei, nu va vizitati, deci nu prea ai de a face cu ei? Ai spus ca parintii tai v-au dat o garsoniera. Parintii ei, in afara de faptul ca va ajuta cu copilul, cu ce v-au mai ajutat sau va ajuta? De ce nu doarme soacra si noaptea cu copilul, se trezeste des ala micu' sau considera ca v-ar ajuta prea mult daca face si acest "sacrificiu"? Sau de ce nu dormiti toti 3 impreuna, adica tu, sotia si copilul? mamica de fetita si [gravi] 9s+

[Deus]

aveti greutati financiare, a aparut copilul, sunteti obositi, prinsi intr-un vartej si nu reusiti sa va dati seama pe ce planeta sunteti. Ea este obosita, tu esti obosit, ea nu te respecta, tu nu o respecti...doar nu o sa fiti voi de vina? In ochii tai este soacra, in ochii ei sunt parintii tai. Sunt , eu cred, scuze fiindca nu puteti sa va descurcati cu noua directie pe care a pornit viata voastra.Nu puteti, numai aveti rabdare si tragere sa discutati ce va framanata cu adevarat. Probabil lipsa respectului intre voi doi, lipsa unei vieti sexuale bune, lipsa odihna, lipsa banilor...si nu vedeti luminita de la capatul tunelului - din cauza asta apare o amaraciune constanta care va macina nervii zilnic. Daca maine ai castiga la loto si ai avea bani sa vezi ce roz ar parea viata:-) Deci, banii, lipsa lor si lipsa sentimentului de echipa va macina vietile. Ea, in sinea ei, te vede pe tine vinovat fiindca probabil nu a reusit sa faca in viata ce a visat sau ce inca viseaza. Tu, la fel, o vezi ca o piedica pe ea si pe soacra in calea fericirii tale, a libertatii tale, a noului job. Atata timp cat va vedeti ca doua piedici nu puteti sa fiti fericiti. De ce nu discuti cu ea foarte clar sa vedeti exact(scrieti pe o hartie) ce anume va doriti fiecare in parte. Fiti sinceri si scrieti tot, inclusiv "vreau ca soacra sa stea la ea acasa si sa ne lase sa ne vedem de casa noastra" "vreau sa-mi respecti parintii". Numai bine si multa intelepciune! „Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi www.de-azi.ro inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate. http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI quod me nutrit me destruit http://community.webshots.com/user/Deusphoto

[anca_a]

Citat:

Si parca nu-mi vine a crede, ar trebui dimpotriva sa ne uneasca.

Gresit. Pe langa prezenta soacrei (aici nu mai comentez ca au facut-o restul fetelor deja), eu cred ca si de-aici au aparut problemele. Un copil nu rezolva conflictele intr-un cuplu. Din contra, le amplifica. Mai mult, aparitia unui copil poate zgudui din temelie chiar si cele mai solide relatii. Suntem bombardati in permanenta prin intermediul media cu imagini deformate vizavi de ce presupune aparitia unui copil (interviuri cu mame-vedeta din revistele glamour, care la nici 2 luni de la nastere arata ca scoase din cutie si care, pe fundalul unor pictoriale perfecte alaturi de familie, ne vorbesc despre cat de minunata a devenit relatia cu partenerul odata cu nasterea copilului...apoi filmele americane in care copilul gangureste fericit in patut in timp ce parintii aranjati si odihniti iau cina impreuna discutand in sfanta pace...sau alea in care desi protagonistii se mai cearta pe parcurs, totul devine limpede si roz odata cu nasterea copilului... Nu mai zic nimic de reclame ca deja ati inteles ideea. Asadar majoritatea cuplurilor au, pe langa asteptari complet nerealiste legate de aparitia unui copil, serioase dificultati in asumarea responsabilitatii. Si ca sa fie tabloul complet, ajunge sa mai adaugam in peisaj o soacra bine intentionata, doi parteneri ce se lamenteaza asemeni unor adolescenti intarziati cu orgoliul ranit si-un copil nevinovat, victima a comportamentului imatur a celor 3... [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=-1&TOPIC_ID=141025&REPLY_ID=5109775"]2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla." 3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta." [/url]

[sub_papuc]

Sotia mea nu considera ca so-acra ii baga idei "intelepte" in capsor, ci ca chiar are dreptate tot ce spune. De exemplu azi dimineata incepuse sa-I insire cate lucruri urate am spus eu in cuaternar si jurasic. Normal ca mai spui lucruri urate cand te certi... Lucru bun ar fi fost sa nu fie ea de fata, sau sotia sa nu-i fi transcris stenograma certurilor... Aseara m-a rugat, ca sa-i demonstrez ca o iubesc, sa o sun inca o data pe maica-mea si sa-i explic situatia mea profesionala, cum ca nu pot sa mai stau in bucuresti de vreme ce incep acolo in forta, si ca ma dau aia afara daca incep asa. Maica-mea m-a ascultat si mi-a spus ca mai vorbim. I-am reprosat ce stiu deja: "mai vorbim" la ea inseamna nu. Dar exista alternative. Aseara am sunat-o pe o tanti de care ne-a placut cand incepuseram sa cautam bona. Surpriza, femeia este libera si poate sa vina sa ne ajute. Dar sotia nu vrea, o vrea pe maica-sa in casa, pentru ca ea ar avea cel mai bine grija de prichindel. Va spuneam in alte randuri ca sotia are o neincredere adanca in alte persoane, chiar si in mine. De ce sa aiba incredere intr-o bona? Chiar si cand era maica-mea la noi statea pe ghimpi. Undeva pe buna dreptate: ultima data cand a stat cu asta micu', el s-a ales cu un cucui enorm, nu stim sigur de ce... Sotia mizeaza pe faptul ca bona n-o sa reziste nici doua zile. Eu zic sa-i dam o sansa, de ce sa incep cu aceasta prezumtie. Nici macar nu are circumstante negative. Stai, are una: de ce nu si-a gasit nici pana acum sa stea bona la cineva?... Sotia accepta apucaturile soacrei (zice ea), inclusiv comportamentul ei fata de mine, ca sa-i fie bine astuia micu. Un lucru e sigur pentru mine: soacra ar trebui sa stea la ea acasa. Inghit in fiecare dimineata o gramada de insulte, auzind-o ce-i spune sotiei despre mine (nu mai vorbeste cu mine, dar ii spune sotiei numai lucruri frumoase despre mine in gura mare, sa auda si bou'). Ce sa fac... Am inchis si eu usa la bucatarie si astept sa termine... Pe de alta parte sotia are dreptate: angajatorul imi propune treaba asta si nu face nici o concesie, sa incepem mai tarziu cu 3 saptamani, de exemplu. Lucru marunt daca stai sa te gandesti ca eu imi dau viata personala peste cap si renunt la o gramada de lucruri frumoase, cum ar fi jucatul cu praslea. Uitasem sa va zic: soacra a zis ca ramane in continuare cu asta micu daca vine si maica-mea sa stea 2 saptamani aici. Stiind foarte bine ca ai mei n-or sa faca asta, fiind perioada de varf in activitatea lor liber profesionista. Adica vine cu o gramada de mofturi din astea santajiste, se joaca cu nervii si situatia mea profesionala cum vrea ea. Si eu trebuie sa accept, de dragul sotiei si mai ales al astuia micu. Eu i-am spus in repetate randuri sotiei ca socrela nu face bine relatiei, ea o vrea aici, cu noi, in continuare... Contractul, daca ar fi dupa angajator, ar fi cumva forever asa…. Dar eu le-am spus de la bun inceput ca nu stau mai mult de 6 luni full si apoi inca 6 luni 3-4 zile pe saptamana.. Dupa aia la vatra, ca sunt o gramada de lucruri de facut si in tara. Cu schimbul de roluri am invitat-o de mai multe ori sa o facem. Dar nu prea se poate. Eu studiez despre case de prin 2006 incoace, sunt o gramada de lucruri pe care le stiu si ea nu. Iar cumparaturi nu merge ca nu are permis, remember?... Ralualexandrei, va invidiez mult pentru ce aveti impreuna ;) Si va spun sincer ca tot ce am spus aici am incercat din toate rasputerile sa fiu nepartinitor pentru mine. De fapt daca as fi prezentat situatia eronat, sfaturile si vorbele voastre nu mi-ar fi fost de nici un ajutor… Discordia, stiu ca sotia e cea care trebuir sa faca ceva si nu socrela. Aia si-a spus pct de vedere, cu care eu sunt de acord: ura si la gara!... Sotia e cea care vrea sa o tina aproape, sotia e cea care a decis deja sa ramana in tara. Ce-i drept, ambele decizii pentru papushelul mic. A, si cand a fost cu datul in mine, sotia statea deoparte si asista, din cand in cand intervenind in discutie, dar nu ca as fi avut eu dreptate. De fapt ce s-a intamplat in seara cand m-am intors acasa: nici nu intru bine in casa si imi spune sotia ca alea 2 saptamani sa mi le iau concediu ambele si ea nimic, in conditiile in care nu am zis niciodata asa ceva si nici nu pot. Nici daca as fi ramas in tara la jobul curent... Continuarea o stiti... Trebuie sa recunosc ca parintii ei aveau ceva bani stransi in momentul in care ne-am cunoscut, bani cu care nu au facut nimic, i-au tinut in banca. Puteau sa-i ia o garsoniera cu credit, chiar daca avea unde sta, dar au preferat sa-i tina acolo. Intre timp preturile la case au crescut, si in curand iti luai o inghetata de cei 5000 dolari stransi de ei... Sa va mai povestesc de decizii investitionale au mai facut distinsii mei socri? Nu ca mi-ar fi pasat vreodata... Banii respectivi ni i-au dat totusi, in momentul in care am cumparat apartamentul, cu 59k eur. Au fost buni si banii aia la ceva, o taxa notariala, un comision bancar... Am vrut sa ma culc aseara cu ei doi si nu a fost de acord, ca e mic patul si nu are asta micu unde sa se fatzaie… Cam asta e, timp de o saptamana nu s-a schimbat nimic in bine. Cum zicea cineva, ne cam bate Dumnezeu, avem un copil sanatos si normal, de bine de rau stam pe picioarele noastre etc. Va tin la curent

[anamaria]

poate ca voi fi un pic pe langa subiect, dar la subiect mi-am spus deja parerea si nu doar 1 data. [asia] este un forum 'desprecopii', dar si 'despreparinti', ca altfel nu se poate nu-i asa? suntem multi aici parintii unor copii care inseamna MAI MULT decat TOTUL pt noi, dar in mod sigur TOTI suntem COPIII altor PARINTI. PARINTI care ne-au adus pe lume, care ne-au crescut si educat cum s-au priceput mai bine, ne-au oferit caldura sufleteasca mai multa sau mai putina, ne-au trimis la scoli si, cum-necum, c-or fi fost mai mult sau mai putin perfecti, ne-au construit personalitatea si ne-au format in adlutii care suntem acum. pentru toate acestea, eu una, le sunt recunoscatoare parintilor mei [flo] care, ca multi altii, nu au fost perfecti. oricum a defini perfectiunea e ceva subiectiv, fiecare din noi pana la urma are tot felul de idei si nevoi, mereu simtim ca ne-ar trebui mai mult sau altceva decat avem. sunt asadar constienta de defectele lor, insa nu suport ca sotul meu sa aiba o atitudine necorespunzatoare fata de ei. de bombanit ii bombane el cateodata, si eu o fac... bombanelile astea sunt insa strecurate strict in discutiile mele cu soatza mea, niciodata nu as ridica tonul la socrii mei, nu i-as jugni in nici un fel, nici macar daca ma cert cu sotul si in nici un caz daca e sa am vreo discutie directa cu ei. daca sotul meu ar jigni verbal pe mama sau tata iti spun sincer ca ceva s-ar rupe in mine, iremediabil! la randul lor, ai mei nu-l iubesc si nici nu-l apreciaza in mod deosebit pe consort, mama de multe ori nu rateaza ocazia sa-mi aminteasca asta, insa fata de el nu a avut niciodata o atitudine vadit negativista. poate ca de multe ori gresim, in mod sigur stiu ca parintii mei ar fi procedat altfel sau ar fi facut alte alegeri in locul nostru, se intampla chiar sa ne spuna asta si poate nu pe un ton foarte calm, insa nu s-a intamplat si sper sa nu se intample niciodata ca parintii mei sau ai lui sa isi jigneasca ginerele/ nora vadit, in fata, sau oricum in asa fel incat acesta/ aceasta sa auda! evident ca nici noi nu i-am jignit pe ei... nu i-as cere in ruptul capului sa se 'rupa' de parintii lui si la randul meu nu as accepta asa ceva din partea sotului meu. NU ESTE DATORIA lor, ca parinti (acum bunici) sa ne ajute cu nimic in viata de adult, nici material si nici fizic. daca doresc si daca pot, o fac, daca nu, nu. asta e si altfel nu. cum sa poata o sotie, care este MAMA la randul ei, sa-i ceara sotului sa se certe definitiv cu parintii sai?! sigur, aceasta ruptura poate sa apara, dar trebuie sa fie decizia lui, ca individ, si nu poate fi ceva impus de o persoana care, colac peste pupaza, ar trebui sa te iubeasca! in timp, cand veti fi bunici, sotiei tale cum i-ar 'pica' daca fiul vostru, intr-o situatie similara, i-ar spune 'GATA, NU MAI SUNT COPILUL TAU... nu mai esti MAMA mea..." in asta sta relatia parinti-copii? asta vrea ea sa transmita mai departe, copilului vostru? raman la ce am spus mai devreme, mie nu mi-e deloc clar ca sotia ta TE IUBESTE, si daca te iubeste cu adevarat asa cum spui, nu prea stie s-o arate!!! nu exista iubire fara RESPECT RECIPROC, fara SACRIFICIU. si nici fara compromis, in ultima instanta. palme si cani sau alte obiecte zburand prin casa... brrrr... [bang] mai bine lipsa! sotul meu 1 singura data in cursul anilor s-a enervat atat de tare ca a strans pumnul de i s-au albit incheieturile, si a dat o lovitura tare in perete, de l-a ciobit. daca ma lovea pe mine, sau invers: eu pe el... cum ne mai puteam saruta apoi? are romanaul o vorba - "dragoste cu nabadai" [:D] cu nabadai s-o mai putea, dar cu BATAI nu mai e dragoste! [asia] daca erai o SOTIE si nu SOTUL, daca erai femeie si nu barbat, de mult sfaturile erau D I V O R T Z bestia care ti-a dat un pumn trebuia parasita fara preget... (la fel de bine, insa, sotia ta te-ar fi putut lasa balta candva prin aprilie 2009) aveti multe probleme voi, probleme de atitudine, greu de rezolvat! la psihologie de cuplu v-ati gandit? stiu situatii cand a ajutat...[asia] ********** ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme: [bonjovi] Nascut pe 4 iulie (2000) si [cri] Vineri, 13 (iunie, 2003) [url="http://community.webshots.com/user/miremirion"]poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )[/url] [url="http://ganduriaiurea.wordpress.com/"]Blogul meu... under construction [olala][/url] Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa!

[arghirmonica]

No servus[:D], am citit povestea ta si eu asa as face: 1. soacra la casa ei 2. aduceti bona..stai linistit nu-i primul copil care crese cu bona 3. te rezolv de niste dopuri de urechi pt nevasta ( sunt super iti zice una care aude in somn si cand se da foaia la o carte[:D]).Asta ca sa doarma sotia cu tine, poate mai discutati sub plapuma 4. iti iei nevasta si mergeti macar 1 zi si o nopate undeva ca sa apucati sa vb fara urechile si sfaturile soacrei 5. si ca sa fac asa un rezumat din cele 4 puncte tucute-as cum zice in Ardeal scapa omule de soacra,Doamne feri ca as turba sa stea in sufletul meu sa ma mai si faca troaca de porci.

[sub_papuc]

Terapie de cuplu - nu cred ca o sa tina. Sotia se considera pe sine o persoana foarte stabila emotional, lucru pe care il cred si eu. Sau mai bine zis o persoana care stie foarte bine ce vrea in viata. In general ea ia deciziile pe loc, nu ezita, si se tine de ele. Asta m-a ajutat de multe ori in viata cand nu stiam cum sa procedez in anumite situatii.. Astazi fata de ieri vad ca se mai moaie un pic. Ieri de exemplu imi cerea sa nu ma duc deloc la celalalt job pana pe 15 noiembrie, cand vine socrela din spital. Adica sa nu ma duc inclusiv saptamana viitoare pe 26 oct, in conditiile in care shafu' al mare stie deja ca merg acolo atunci. Ce-i drept conducerea nu mi-a cerut si mie parerea. Eu doar am zis "da", de restul s-au ocupat ei, fara sa ma mai intrebe... De fapt, stiu ca ei ar vrea sa ma mut cu totul acolo, inclusiv cu familia, chiar daca nu mi-o cer... inca... Mie nu mi se pare normal ca sotia sa imi ceara sa stau acasa o saptamana cand stiu ca o sa se descurce, fiind cu socrela in zona... In fine, azi a lasat-o mai moale... In adancul sufletului stiu ca o sa se rezolve asa cum vrea ea, intotdeauna a fost asa, este o persoana hotarata si va obtine ce vrea. Eu voi pleca acolo, cu circ dar asta e. Ai ei, cel putin maica-sa, vor veni sa o ajute. Vom fi si mai obositi, eu pe drumuri si ea cu mai multa munca. Vor incepe certurile legate de gelozie, cu partea lor buna si cea rea. Stiu pentru ca este o persoana posesiva, iar in 2006 a trebuit sa plec tot asa afara pentru aproape un an, cateva zile pe saptamana. Un singur weekend l-am stat acolo si nu acasa. Au mai fost weekenduri cand venea ea la mine si facea shopping in timp ce eu bagam. In general au fost 2 zile pe saptamana, era altceva. Dar atunci era si ea destul de prinsa profesional, nu era bibiliciul, era altceva... De fapt imi aduc aminte cu placere de vremurile alea, chiar daca stresul era enorm, faceam herpes saptamanal... Va umplu capul cu tot felul de nimicuri... Anamaria, sfatul tau cu scrisul cred ca ajuta. Cel putin pe mine m-a ajutat sa-mi scriu aici naduful.

[sub_papuc]

Inca ceva. Deus, nu o fac pentru bani, ei sunt cea mai mica problema acum. Personal stiu ca o sa trag mult mai din greu pentru ei si o sa sacrific mult mai multe. Stii, eu am un indicator la care tin mult: raportul dintre ore muncite + stres si banii castigati. Pana acum aveam unul excelent, chiar daca nu castigam la fel ca alte cunostinte ;) In conditiile curente, banii nu ar face decat sa accelereze mutarea in casa noua. Credite nu avem, nu ne preseaza nimic sa ne mutam, doar eventual nesimtirea celor din bloc... Stii de ce o fac mai mult? Pentru recunoastere profesionala, pentru perspectivele de dupa acest job, pentru siguranta locului de munca, pentru faptul ca aceasta oportunitate s-a ivit abia dupa 5 ani la acelasi loc de munca si de ce sa nu repet, pentru ca nu am de ales! E ca si cum mi-as semna demisia. But look at the bright side, as avea o gramada de timp sa stau acasa cu asta micu. Si sa-mi scoata socrela ochii ca eu nu aduc bani si nevasta aduce...

[cristoiu]

O curiozitate: cum stati cu simtul umorului? gindindu-ma la sotul meu si cum sarim noi peste hirtoape si probleme si ce ne apropie cel mai mult imi dau seama ca este vorba despre simtul umorului. Facem misto de orice impreuna, unul de altul, de alti oameni si uneori de problemele alea care apar munti de netrecut. Si cind faci misto de ele parca instant se transforma in niste musuroaie de rahat usor de indepartat sau trecut peste. Inca o curiozitate. Starea asta tensionata, tipetele si comentariile nu il afecteaza pe boboc? Eu observ la prietenii mei, care constant se cearta si tipa unul la altul, bebelusa lor de 6 luni e tot timpul nervoasa, mai tot timpul plinge si acum mai nou tipa. Tipa la modul atras atentia, tipa la ei.

[CorinaDani]

SP, [:D]&[flo][flo][flo], Sa stii ca terapia de cuplu (si psihoterapia, in general) nu este recomandata DOAR persoanelor instabile emotional. Poti sa fii o persoana perfect echilibrata si, in adancul sufletului, sa ai anumite insatisfactii, nemultumiri, sa fii bantuit de fantomele trecutului, dar sa nu arati asta celor din jur si nici macar nu recunosti acest lucru, il negi sau il faci uitat intr-un colt al memoriei, ca si cand nu ar exista... Unii nici nu constientizeaza faptul ca modul in care au fost crescuti, mediul din familia lor si-au pus adanc amprenta asupra personalitatii lor, a comportamentului, etc. Consilierul matrimonial ar putea sa va ajute sa identificati, impreuna si/sau separat, care este de fapt sursa actualelor probleme, ce frustrari, nemultumiri, neimpliniri si reprosuri are fiecare. Din cate stii tu, in ce mod a fost crescuta sotia ta, ce fel de parinti au fost socrii tai ? Rigizi sau permisivi ? Militarosi sau prietenosi cu copilul lor ? Focusati pe rezultatele scolare bune sau pe fericirea copilului lor ? Ii aplicau corectii fizice sau pedepse ? Stii, ai spus la un moment dat ceva, foarte important in opinia mea : tu ai fost cel care a insistat, sau ma rog si-a dorit mai mult un copil; poate ca sotia ta s-a simtit stransa cu usa in acel moment si n-a mai avut loc de intors cum s-ar zice, poate ca in sinea ei isi faurise alte planuri de viitor, poate ca a fost bulversata de modul in care i s-a schimbat viata dupa nasterea baietelului... Asa ca, recapituland ce s-a mai scris/spus anterior : - pleaca undeva, numai tu cu sotia ta, pentru 2 zile macar, veti avea ragaz sa discutati, sa va regasiti macar fizic - daca va este de ajutor, scrieti fiecare pe o coala ce isi doreste de la celalalt, ce il nemultumeste, ce ii place, ce vrea sa faca, ce vrea sa inceteze sa faca, etc. Apoi faceti schimb de coli, cititi-le separat, in liniste si cugetati asupra celor gasite acolo. - cheama noua bona si roag-o pe soacra sa mai stea macar o luna, pentru a-i arata acesteia rostul casei si sa se obisnuiasca cel mic - daca nu, ia in calcul varianta plecarii la noul job, impreuna cu sotia, copilul si bona interna, spui ca ti s-ar asigura si job pentru sotie si bona pentru copil...ehei, cati nu si-ar dori o asemenea oferta in vremurile astea de restriste...ganditi-va ca poate fi o rampa de lansare, profesional vorbind, pentru amandoi...cine stie, poate in cativa ani va veti putea muta definitiv intr-o alta tara, avand o baza financiara excelenta - orice varianta ai alege, tine cont ca mai devreme sau mai tarziu soacra trebuie sa iasa din peisajul vietii voastre, cand esti acolo te face albie de porci, cand vei fi la noul job va baga idei negre in mintea sotiei tale; pana atunci, pune-o la respect pe soacra, arata-i ca esti barbatul casei si, pana una-alta, ea este musafir in casa voastra, nu va tine ea gratis si din mila...amenint-o voalat ca daca are probleme de comportament si nu se poate stapani/controla, atunci este cazul sa-si faca bagajele si sa plece, deoarece maine-poimaine ar putea sa se dezlantuie asupra copilasului vostru si tu nu poti avea incredere sa-ti lasi comoara pe mainile unei persoane instabile psihic, cu probleme de temperament...spune-i ca in viitorul apropiat ai de gand sa introduci o noua regula in casa : "fara ajutorul parintilor", nici ai tai, nici ai ei. Parintii vor fi bine-veniti in vizite si atat. Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )