America (218)

[Chri70]

Acum, ma bag si eu, ca Amy Chua e "vecina" (desi nu o cunosc personal). Nu m-ar mira sa fi aplicat tot ce scrie in carte, chiar daca are sot american. Prin zona asta, chiar m-a surprins sa vad cat de putin sunt tatii implicati in cresterea copiilor in famiile educate; de fapt nu in "cresterea lor" ci in deciziile legate de cresterea lor. Moms rule here. Cu personalitatea mea, pshicul meu ar fi fost varza daca mama era ca Chua - as fi in ospiciu acum. Ma bucur ca adoptat o cale de mijloc. Chiar daca nu sunt savant de renume mondial, sunt multumita cu realizarile mele, personale si profesionale.

[balerrina]

De acord cu tine, ruxij insa eu ma refeream la cazuri parinti/socri/sot care sa nu te ajute, sa nu iti permiti daycare (cel oficial e prea scump si sa nu vii dintr-o cultura in care sa gasesti pe cineva mai ieftin, de exemplu vestici). Sunt cateva culturi in care sotii nu se implica deloc, si am avut studente care nu si-au permis financiar daycare si nici un parinte nu le-au ajutat. Au renuntat amandoua la doctorat. Am o alta prietena care a asteptat sa termine doctoratul sa aibe ceva mai multi bani ca sa isi permita daycare pentru ca parinti/socri care sa o ajute nu avea, unii erau morti, altii prea batrani si bolnavi. -- C.

Citat:

citat din mesajul lui ruxij Pantera, succes mult! Oriunde ne mutam, ne trebuie un pic de timp sa ne acomodam. Iulia, ai dreptate in privinta motivelor pentru care chinezii sunt asa pushy la ei in tara. Aici e altfel. Balerina, pai orice femeie/mama are nevoie de ajutor, mai ales dc. lucreaza, nu doar cele din Academia, sa nu crezi ca exista cineva cu copil(i) care nu are nevoie. Nu poti sa fii si la servici si acasa in acelas timp, asta e destul de clar. Care are un ajutor de vreun fel, face copii, care nu au deloc, nu fac sau dc. fac, s-a dus cariera si nu numai cariera. Dc. ai copii, intotdeauna iti trebuie un ajutor de vreun fel: fie platit, dc. iti permiti, fie in familie. Acum depinde cat ajutor ai si in functie de cat ai poti sa faci, mai mult sau mai putin (mai bine in cariera, mai multi copii samd). In ce ma priveste, nu sunt de acord ca am avut "ajutor" la inceput(din partea familiei) Fu greu, nu in sensul ca am muncit eu mai mult decat altele, ci in sensul ca tot timpul a trebuit sa gasesc solutii pt. childcare, am fost studenta cand l-am avut, n-am avut bani, iar uneori am gasit solutii care nu au fost bune, dar au fost singurele. Patru luni cu o batranica care mi-a luat putini bani, 5 luni naveta din Germania-Romania, un an si doua luni cu soacra, inca 6 luni la daycare, dupa care pierdut serviciul din cauza asta si iarasi Romania, care a fost o non-solutie si non-ajutor. Abia cand am avut un job stabil, cand am intrat pe tenure track am putut sa imi permit daycare fara sa ma dea nimeni afara. Din pacate, nu am avut suficient ajutor din partea familiei, sau resurse financiare pt a cumpara ajutor constant, incat sa pot creste doi copii, cum mi-as fi dorit. In lipsa unui stay at home dad, pana la urma totul se reduce la bani. Dc. ai suficienti bani, cresti si 5 si faci si cariera. Sau dc. nu ai, ori sta barbatul acasa, ori stau bunicii de permanentza. Chiar si asa, sa zicem ca ai fie ajutor complet de la cineva din familie (sot, bunici) sau bani pe care ii intorci cu furca, dc. esti in Academia si dc. vrei sa fii si implicata in viata fiecarui copil, nu cred ca poti avea mai mult de 2 copii. Dc. ai mai multi, ori nu faci treaba prea grozav la job, ori esti absentee mom, ca nu ai cum sa dai atentie minima la mai mult de 2 copii in acste conditii.

[balerrina]

Cat despre Amy Chua, mi se pare super exagerata mai ales cu cantatul ... Cineva zicea ceva de razvratirile ei ... pai nu cred ca e vrema pierduta sa i se razvrateasca copiii ca inca nu au ajuns la 17-18 ani cand incep toate nebuniile ... -- C.

Citat:

citat din mesajul lui Chri70 Acum, ma bag si eu, ca Amy Chua e "vecina" (desi nu o cunosc personal). Nu m-ar mira sa fi aplicat tot ce scrie in carte, chiar daca are sot american. Prin zona asta, chiar m-a surprins sa vad cat de putin sunt tatii implicati in cresterea copiilor in famiile educate; de fapt nu in "cresterea lor" ci in deciziile legate de cresterea lor. Moms rule here. Cu personalitatea mea, pshicul meu ar fi fost varza daca mama era ca Chua - as fi in ospiciu acum. Ma bucur ca adoptat o cale de mijloc. Chiar daca nu sunt savant de renume mondial, sunt multumita cu realizarile mele, personale si profesionale.

[ruxij]

Am terminat cartea lui Amy Chua. Spoiler Alert, scroll down, nu cititi dc. nu vreti sa aflati finalul[:D] Deci in primele 2/3 ale cartii descrie nebuniile pe care le-a facut ea in educatia copiilor, cum le-a fortat sa munceasca fiecare minut al zilei. Apoi parcursul fetelor pe taramurile carierei muzicale, ce sacrificii nebunesti au facut ca sa mearga la nu stiu ce profesori faimosi (de exemplu condus 2h dus 2h intors pt. 1h de lectie de pian in fiecare duminica). In a treia parte, fiica cea mai mica, Lulu, se razvrateste la varsta de 13 ani, incepe sa refuze sa se supuna ordinelor maica-siil Treaba culmineaza cu o scena publica, cu tipat si spart pahare la un restaurant, in timpul unei vacante in Rusia. Dupa asta, maica-sa i-a dat voie sa renunte la vioara si sa faca ceea ce isi dorea ea: tenis. Asta, cuplata cu leucemia agresiva a surorii lui Amy Chu, o face sa isi revizuiasca filozofia de crestere a copiilor intr-o oarecare masura. Desi nu ajunge la concluzia ca ar fi o metoda complet gresita, ci doar ca nu functioneaza cu orice copil. Pana la urma, cu prima fata, Sophia, a functionat perfect, prima nu s-a razvratit si a ascultat inca de la inceput.

[ruxij]

Citat:

citat din mesajul lui balerrina De acord cu tine, ruxij insa eu ma refeream la cazuri parinti/socri/sot care sa nu te ajute, sa nu iti permiti daycare (cel oficial e prea scump si sa nu vii dintr-o cultura in care sa gasesti pe cineva mai ieftin, de exemplu vestici). Sunt cateva culturi in care sotii nu se implica deloc, si am avut studente care nu si-au permis financiar daycare si nici un parinte nu le-au ajutat. Au renuntat amandoua la doctorat. Am o alta prietena care a asteptat sa termine doctoratul sa aibe ceva mai multi bani ca sa isi permita daycare pentru ca parinti/socri care sa o ajute nu avea, unii erau morti, altii prea batrani si bolnavi. -- C.

Incontestabil, la fiecare moment al carierei exista "challenges" si acestea sunt diferite in functie de etapa in care te afli si situatia familiala. Dupa cum arata si statisticile, sunt femei care nu reusesc sa treaca de aceste probleme (cand spun nu reusesc, nu inseamna ca e vina lor, ci dimpotriva). Dc. faci copii (copil, ca dc. faci mai mult de unul poti sa te lasi de doctorat de la inceput) in timpul doctoratului (si in functie de domeniu) problemele de trecut sunt: lipsa de bani pt childcare si deseori lipsa de suport sau chiar ostilitatea adviserilor. In aceasta etapa, daca nu gasesti suport de alt fel si in alta parte, este un pericol f. mare sa renunti la doctorat. Partea buna este ca desi doctoratul este greu, totusi e ceva mai flexibil decat postdocul si poti sa "get away", in anumite conditii, cu lucrat de acasa sau ceva de genul (nu in stiintele experimentale). La postdoc mie mi se pare si mai greu. Sunt asteptari mai mari de la un postdoc decat de la un student. Postdocul sta pe termen mai scurt si adviserul asteapta ceva "short of a miracle" din partea postdocului, pt ca acesta il "costa" mult si se presupune ca are deja "skills" din care se pot scoate o gramada de rezultate intr-un timp scurt. Aceasta este etapa in care o femeie gravida e cel mai des acuzata ca "she did it on purpose" or "for the health insurance". Yeah, toata lumea face copiii "on purpose", duh... Pe tenure track iarasi nu e momentul potrivit pt. ca e cursa impotriva ceasului (tenure clock) sa ai rezultate. Nu iti permiti sa o lasi moale si stresul e cat casa. Avantajul este ca esti propriul boss si ai mai multi bani. Nu mai esti la mana niciunui adviser si nu mai poti fi persecutata la fel de usor. Totusi mie nu mi se pare un moment prea bun de a face copii, din cauza presiunii imense si orelor de munca nebunesti. De aceea multe femei ajung sa faca copii dupa tenure. Ceea ce inseamna bine catre 40. Si consecintele sunt ca iarasi statisticile arata ca femeile ajung full professors intr-o proportie mai mica decat barbatii. In general, eu cred ca cc cauza este maternitatea si indreptarea atentiei mai mult catre viata personala in general. Barbatii nu par fi afectati de maternitatea sotiilor, ba chiar barbatii casatoriti, statistic, au mai mult succes academic decat cei necasatoriti. Care e cel mai potrivit moment? Niciunul. O alta carte pe care o citesc acum se numeste "Mama, Ph.D.: Women write about their experiences bal bla bla..." Nu prea imi place pana acum si am abandonat-o. Povestile sunt mai ales ale femeilor din domeniul umanist, cu experientele carora ma pot identifica in f. mica masura.

[Chri70]

Citat:

citat din mesajul lui ruxij Care e cel mai potrivit moment? Niciunul.

Adevarat ai grait. Cineva mi-a spus "to plan a baby is like planning your death - it's never a good time". [:)] Pt mine, momentul potrivit este acum; am 35 de ani - a durat ceva timp sa apara Fat Frumosul meu la orizont. Acum, ca suntem impreuna, carierele se mai pun de-a curmezisul, dar prioritatea noastra #1 e bebe. Am avul "reality check" cu sarcina mea partial molara din Oct, care deja ne intarzie mult planurile. Cuplurile tb sa ia in consideratie ca bebe nu apare in toate cazurile imediat cand decid parintii ca e momentul potrivit. :(

[miereamara]

Eu cunosc cuplu, ea medic rezident ( afacut PhD aici plus examenele pt rezidentiat), el postdoc, au doi copii si il asteapta pe al treilea acum. Deci se poate. La primii doi au avut ajutor una din bunici, apoi de cand avea baietelul 9 luni si fetita 3.5 ani i-au dus la gradinita si bunica a plecat. Acum il asteapta pe al treilea, baietelul are 1.2 ani si fata aproape 4, pe fetita au facut-o cand amandoi erau postdoc (sau phd nu mai stiu exact). La al treila o sa vina iar una dintre bunici dar nu se stie pt cat timp. Ei sunt exemplul meu ca se poate. [url="http://www.flickr.com/photos/14984866@N07/"]Baby Gator[/url] Listen to your children when they're young, and they'll listen to you when they're old.

[ruxij]

Situatia in care vine o bunica e cea mai fericita. Practic ai around the clock, free childcare:)

[blackpanterro]

Moama, cred ca s-a vandut cartea asta ca pita calda, daca a creat un asemenea ripple effect aici pe forum :) Pe mine pur si simplu ma lasa rece experientele mamicii asteia pt ca nici un copil nu e la fel. Degeaba explica ea cum au functionat, sau nu, metodele ei, cu copiii ei, ca nici un alt copil nu e ca ei, nici o familie nu e la fel, nici macar copiii ei nu sunt identici in personalitate. Asa ca eu una nu cumpar carti de genul asta. Adriana mami de Isabelle Marie - 4 luni si Aidan Alexander - 5 ani [url="http://picasaweb.google.com/blackpanterro/NewAlbum611081125PM/photo#5210738316991443538"]A ticket to hell has never been funnier[/url]

[philip]

adriana, ma bucur ca ai ajuns aici, ce rau imi pare ca nu ne putem cunoaste. poate veniti in azore... da, copiii sunt atat de diferiti, eu ma uit la ai mei, parca nici nu-s facuti de aceiasi parinti. si nici nu functioneaza aceleasi metode de disciplina. Andreea