Bebe 2 =motiv de divort??

[Guest128_58543]

"ca el nu vrea sa ne despartim! dar ca nici nu renunta la ideea lui de a nu mai avea si al doilea copil! si mie-mi trec anii...fii-mea face 6 ani in Septembrie..." Exact!!!! Si cum impaci acestea doua? In sufletul tau? E naspa. Si sentimentul ala de neputinta si de necesitate de a renunta la visele tale mi se pare oribil. Oare merita? Astea sunt exact intrebarile care te vor urmarii toata viata ta de aici inainte. E un regret pe care nu ti-l poate sterge nimeni. Dar daca tu crezi ca se merita sa renunti la visele tale pentru cei dragi tie, daca cei dragi tie au mult mai mult de suferit de pe urma unei decizii contrare, sau daca nu, atunci nu-ti ramane decat sa te resemnezi, dar sa o faci cu sufletul impacat. Uite cum mi-am asumat eu decizia in directia total opusa tie. Eu sunt impacata cu decizia mea si nimeni si nimik nu ma poate convinge ca am gresit. Numai asa poti sa traiesti fara regrete. Asuma-ti decizia oricare ar fi ea si impaca-te cu ea. Numai asa poti rezolva totalmente conflictul tau interior. CRED EU. E foarte posibil sa ma insel.

[Guest128_58543]

"Noideea,parerea unui barbat conteaza,indiferent de felul lui de a fi,si nu numai parerea,are si dreptul sa decida cand sa devina tata.Iar eu personal cred ca mai conteaza si copilul,cand creste ideal ar fi sa auda ca a fost dorit de ambii parinti. Pentru copil este mai putin important cine si-a asumat responsabilitatile si cine nu dar sigur conteaza cum a venit pe lume. Cel putin asa este in cazul meu, fata mea a inteles situatia,de ce m-am despartit de tatal ei si restul dar mereu a fost curioasa de cum ne-am intalnit, ce am simtit atunci si de tot ce a fost pana in momentul despartiri. Nu vreau sa fiu rea dar nu totul se invarte in jurul tau, nu totul trebuie sa fie cum vrei sau crezi tu, nu mai despica firul intr-o mie, cateodata chiar nu putem schimba ceva sau pe cineva" De aici si interventia mea la subiect. Mariuca-sara, ma bucur enorm ca ai scris asta. De ce? Pentru ca copiii mei vor creste si vor dori sa auda adevarul. Si desfac firul in o suta uns'pe mii pentru ca pentru a-i relata ei ce s-a intamplat trebuie sa ii relatez tot adevarul. Nu numai ce am simtit eu, dar ce a simtit si tatal ei. Pentru ca va vrea sa stie unde a gresit fiecare, pentru ca va vrea sa nu greseasca la fel ca noi si nu in ultimul rand, pentru ca plateste consecintele faptelor noastre. Ne va judeca ea singurica si bb2 la fel. Se zice ca nu e bine sa-ti judeci parintii. Dar fara sa vrems a fim lipsiti de buna crestere, cu totii o facem, cu totii incercam sa ne facem conceptii despre ce e bine si ce e rau in viata si in functie de cum au procedat parintii nostrii. Chiar daca ne vor binele, si parintii pot gresi si va ajunge la varsta la care sa discearna care dintre lucrurile care i-am invatat sunt corecte sau nu. Ori eu nu pot fi obiectiva. Pentru a ma asigura ca va percepe corect adevarul trebuie sa ma edific in primul rand eu. De aceea, pentru mine e foarte important sa inteleg anumite lucruri si sa mi le explic. Si vin pe forum in ideea in care intre mine si sotul meu nu a existat o comunicare si o discutie despre ce a fost pentru ca el a reduzat categoric sa fie deschis sis a-mi spuna vreodata ceva legat de aceste lucruri. Sunt sigura ca intre felul in care am perceput eu realitatea si cum am trait-o eu prin prisma a ceea ce am trait si felul in care a perceput el realitatea si cum a trait-o el prin prisma lui sunt foarte mari diferente. Stiu ca el a fost de rea credinta si stiu ca anumite hotarari le-a luat in sinea lui, dar noi niciodata nu ne-am rezolvat problemele. Cand il intrebam daca vrea copil spunea ca da. Dupa care mergeam pe la diverse persoane si isi exprima ideea ca el nu mai vrea , din diverse motive. Cand ne intorceam acasa nega si zicea ca intelegeam eu gresit. A refuzat categoric de multe ori sa-mi spuna ce simte, mai ales cand stia clar care este pozitia mea. Prefera sa imi zica ce vreau sa aud si el isi vedea linistit de treaba lui. La nervi, cand ne certam imi spunea altceva, imi spunea exact inversul si pe urma nega totul, zicea ca sunt eu nebuna (ajunsesem sa cred ca probbail am inteles eu gresit) ca el nu a spus niciodata asa ceva si ca ce ma uit eu in gura lui, ca a spus cutare treaba sa ma faca pe mine sa sufar. Dar la fel imi spunea si el ca el nu are o casnicie de compromis (adica nu m-a luat numai din cauza copilului), ca a vrut copilul (desi mi-a spus ca am trei optiuni: sa il cresc singura, cu el sau avortul, dar m-a intrebat pe mine ce vreau eu si cand i-am spus s-a conformat fara ezitare ca apoi sa ma urasca pentru deciziile pe care le-a luat el), ca ar fi cazul sa facem acum copilul al doilea cat e asta mica singura, ca dupa aia ramanem cu regretul ca nu l-am facut si pe al doilea (raman de doua ori, spune la toti ca e fericit si cand mi-e lumea mai draga ca el nu vrea copilul totusi) ca nici nu intra in calcul divortul (dar vorbeste de pareri de rau ca fata nu mai are un frate si tot imi da tarcoale si ne vedem din ce in ce mai des, desi eram clar despartiti de vreo trei luni), raman insarcinata (si presupun ca mi-a facut-o intentionat, ca eu nu mai vroiam la acel moment) divortam ca cere el insistent sa depun actele ca i-e frica sa nu-l tin legat prin copil si eu in timpul asta imi dau palme ca nu am putut niciodata sa inteleg ce naiba a vrut asta de la viata. Si raman ca prostu in drum si ma intreb de naiba a fost toata harababureala asta ca si eu sunt mai confuza decat prevede legea. Si spun stop, pentru mine concret e ca nu mai pot sa o mai tin asa, bag actele de divort si fac copilul al doilea si-l las pe bou in urma unde ii e locul. Deci la mine nu a dost vorba de alb si negru. A vrut sau nu a vrut , am tinut sau nu cont de el. Eu daca l-am vazut atat de tampit mi-am vazut de ce am vrut eu si ce am considerat eu ca e bine pentru mine si pentru copiiii mei ca asta era situatia si odata si odata trebuia sa imi iau viata in piept si sa lamuresc harababura creata si fiascoul de relatie care se numea casnicie. E, cum sa-i povestesc eu lu fica-mea toata porcaria asta fara sa nu scad in ochii ei, sa pot sa mai fiu in fata ei o autoritate si sa mai accepte ea sa-i mai dau eu vreo educatie, ca dupa cat de varza am fost eu si cat de prost am administrat situatia legata de ta-su sau la cat de dus cu pluta a fost ta-su, nici nu ma mira sa se uite la mine (si-n egala masura la el) si la tot ce pot eu hotara pentru ea cu oarecare circumspectie. Sau sa aiba mai tarziu nevoie de vre-un sfat (si sa nu vina sa mi-l ceara), sfat pe care eu il pot da cu usurinta si sa fie si foarte bun, daca ea nu are incredere in mine si in judecata mea prin prisma a ceea ce s-a intamplat in trecut si i-am povestit pentru ca ea a avut aceasta nevoie de a sti? De aia ma bag si eu in seama si ma tot iau la duscutii. Pentru ca mi-e frica de ideea conform careia va veni fica-mea si fiu-meu sa imi zica... taci tu, aia care ai facut si ai dres imi spui tu mie ce si cum? Poate am nevoie de confirmare ca nu am gresit si incerc atat sa conving pe cei ca rufus, sau ca a_alinta sau pe ANDACOS, pentru ca incerc sa ma pregatesc poate de explicatiile pe care voi fi nevoita sa i le dau fica-mii si fiului meu cand va fi nevoie. Si cand vad cat de urat privesc ei, cei de pe forum, modul in care am procedat, ma gandesc ca vor privi si copiii mei. Si mi-e frica de asta teribil. Si nu stiu ce sa fac sa nu scad in ochii lor si sa nu pierd dragostea lor.

[Guest128_58543]

Si se intreaba unii de ce scriu eu tomai la topilul lui baicualina despre problemele mele, de ce nu imi deschid topic nou. Pentru ca sunt tangentiale cu ale ei si pentru ca vede si ea cum este in cazul ca face o atare alegere. Eu am rezolvat problema fratiei. Nu am vrut ca fata sa traiasca cu regretul ca nu are un frate. Ati vazut si voi cum tanjesc copii singuri la parinti dupa frati si se intreaba mereu "da eu de ce nu am un frate sau sora, mi-ar fi placut si mie?" si nu am vazut niciodata frate care sa le para rau ca se au unul pe celalalt. Am rezolvat si problema ca mi-am dorit eu si mi-am indeplnit visul pana la capat. Ce nu am rezolvat inca e daptul ca i-am facut prea repede pentru cat de bine il stiam pe tatal lor. Dar, ma bucur ca e cu tatal lor si ca e vorba de ei si nu de altii, ca daca ii faceam alta daca, cu altcineva si in alte conditii nu mai era vorba DE EI. Erau altii. Sau poate nu erau deloc.

[clauditzadennis]

Off-topic, Noideea, te rog sa nu te superi, dar n-ai putea sa revigorezi un pic blogul tau si sa-ti expui acolo detaliile si toate dilemele, pentru ca este extrem de obositor sa tot apari pe la mai toate subiectele si sa scrii mesaje luuuungi in care sa tot povestesti ce ai facut tu, de ce ai facut asa, cat de bine iti e cu ce ai facut si asa mai departe. Zau, crezi ca e prea greu sa spui scurt si la obiect ce ai de spus fata de un anumit topic si sa treci pe "privat" tot ce tine de tine? Daca nu ma insel, oamenii citesc si blogurile, asa ca nu vad de ce trebuie sa scrii iar si iar povestea ta si sa detaliezi iar si iar despre ce a fost, cum a fost, cum o sa fie... Si acum on-topic, baiculina, trebuie sa te gandesti foarte bine daca tu iti asumi al doilea copil, in conditiile date...daca tu esti pregatita sa cresti doi copii singura, al doilea eventual fara tata si-n acte, multi de daca. Pana la urma nu este vorba doar de vointa ta contra vointei lui, este vorba de niste vieti a caror soarta tu o ai in maini la momentul vorbirii (a fetitei, a ta si a unui eventual copil) si daca privesti obiectiv, eu zic ca-ti da cu minus din multe puncte de vedere. Mai vrei un copil? Ai doua variante: ramai cu sotul tau si incerci sa ajungi la un numitor comun cu el in aceasta privinta sau te desparti de el si cauti sa-ti implinesti visul asta prin propriile forte. Succes, orice decizie ai lua si eu as zice sa incepi sa lucrezi la relatie inainte sa lucrezi la al doilea copil. O zi frumoasa, Claudia Claudia,soacra frumoasei Oti Povestea nasterii http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=38156

[baicualina]

offff! usor de zis, greu de facut! problema e ca si el mizeaza pe acelasi lucru: ca eu voi ceda! ca din cele mai multe puncte de vedere, e cel mai simplu, mai comod si mai logic sa ramanem impreuna eventual sa facem undeva intr-un vitor apropiat si cununia religioasa, desi nu asta e urgenta! Ar fi mai bine asa pentru toti, mai putin pentru noi! pentru ca doare!Doare al anibii de rau sa stii ca e tatal copilului si sa nu poata sa fie atat de atent cu ea cum sant altii! si daca ii ziceam mai in ras mai in serios, imi replica: da ce tu esti ca fetele din cluburi sau din revista asa cum as fi vrut eu?? si la urma urmei , fara sa ma gandesc la mine si la ce as vrea eu de la viatza, ma doare cand il vad pe el ca tanjeste dupa altceva! fete frumoase si tinere,(nu ca noi am fi batrani- eu am 33 si el 37)dar stiti cum e tot nevasta vecinului i se pare mai frumoasa! urgenta e ca nu stiu daca o se mearga relatia noastra!oricat as incerca eu sa lucrez la ea....undeva s-a produs o "ruptura" ce nu mai poate fi reparata, atunci cand eu am vrut copilul si am stricat farmecul "familiei" gandite de el; iar acum mai am tupeul sa il mai vreau si pe al doilea! clauditzadennisai foarte mare dreptate si ai pus in cateva fraze ceea ce au incercat multe fete sa-mi explice, cu multa bunatate! va mai tin la curent ce si cum..... am nevoie de timp! Alina [flo][flo][flo] "Fii atent daca faci femeia sa plinga, pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile. Femeia a fost facuta din coasta. Nu din picior, ca sa fie calcata, nu din cap ca sa fie superioara. Ci dintr-o parte, ca sa fie egala. Sub mina ca sa fie protejata si linga inima ca sa fie iubita"

[Dahriana]

"Da ce tu esti ca toate femeile din reviste " - scuza-ma da asta nu-i replica a la persoana iubita... Oricum ar arata alta femeie , el niciodata n-ar trebui sa-ti spuna ca alta e mai frumoasa decat tine , la fel cum banuiesc ca nici tu nu ii spui ca ti-ai dorii sa arate ca George Clooney. Totusi de ce vrei musai inca un copil ? Eu n-am pana acum nici unul , poate nu inteleg maternitatea , dar eu zic ca ti-ai indeplinit rolul de mama , ai deja un copil , un sot care nu-si doreste nici in ruptul capului altul si o situatie destul de incerta pt un nou copil... ..Dahri...

[blackgirl0]

Citat:

citat din mesajul lui clauditzadennis Off-topic, Noideea, te rog sa nu te superi, dar n-ai putea sa revigorezi un pic blogul tau si sa-ti expui acolo detaliile si toate dilemele, pentru ca este extrem de obositor sa tot apari pe la mai toate subiectele si sa scrii mesaje luuuungi in care sa tot povestesti ce ai facut tu, de ce ai facut asa, cat de bine iti e cu ce ai facut si asa mai departe. Zau, crezi ca e prea greu sa spui scurt si la obiect ce ai de spus fata de un anumit topic si sa treci pe "privat" tot ce tine de tine? Daca nu ma insel, oamenii citesc si blogurile, asa ca nu vad de ce trebuie sa scrii iar si iar povestea ta si sa detaliezi iar si iar despre ce a fost, cum a fost, cum o sa fie...

Idem! Si-acum on topic: Alina, nu mai esti tanara [:I] si nu ai timpul de partea ta, in cazul in care iti doresti si al doilea copil. Adica tb sa te hotarasti repede ce vrei de la viata: pe el, sotul tau, sau al doilea copil! Si fara suparare, insa el este cam badaran si mitocan de ti-a trantit ditamai galusca in farfurie! [bang] Auzi la el: ca nici tu nu esti desprinsa din reviste! [alcool] Daca iti permiti financiar sa ai grija absolut singura de doi copii, bravo tie, go for it, nimic nu iti mai poate sta in calea unei noi sarcini! [olala] Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

[Rufus]

Interesant...o femeie poate spune ca l-ar vrea ca altii, el nu poate spune la fel...sa fie, oare, doar faptul ca ea vrea atentie si el aspect?[:D] [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]Rufus, Tora si iadele[/url][foto] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email "] Retrospectiva 2008[/url] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a"]Retrospectiva 2009[/url] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all"]Retrospectiva 2010[/url] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[andacos]

Cum adica nu e tinara?pai are doar 33 de ani!!!!!!Cred ca e o virsta la care foarte multe persoane abia se gindesc la un copil!!!! Alina,eu am simtzit d ela inceput ca e ceva in neregula la voi acolo,din ce ai scris tu chiar trag concluzia ca si primul copil l-ai facut fara ca sotzul sa-si doreasca acest lucru,de fapt...tu ce-tzi doresti de la acsnicia asta?Cum o vezi tu intr-un an ,doi?Te vezi imbatrinind linga omul asta?Ce iubesti la el si de ce itzi doresti un copil sau inca un copil cu el? Nu numai ca e deplasat ceea ce-tzi spune si cum isi permite sa te puna in inferioritate ,dar nu intzeleg tu de ce acceptzi si nu numai,dar te si complai in situatzia asta! Si off-topic:poate face vreun moderator split cind se face abuz de "povestiri adevarate"si se deschide subiect separat,asa cum am sugerat inainte de a mi se dedica un intreg subiect la ZZ![:D],fara a acapara subiectele care se deruleaza! Dana [url="http://www.dropshots.com/andacos#"]handarbeit[/url]

[blackgirl0]

Citat:

citat din mesajul lui andacos Cum adica nu e tinara?pai are doar 33 de ani!!!!!!Cred ca e o virsta la care foarte multe persoane abia se gindesc la un copil!!!!

Da, are doar 33 de ani pentru multe alte lucruri, insa, sa fim seriosi, cel mai usor ramai insarcinata in deceniul 3 de viata (douj de ani [:D]). Spre 33-34 de ani nu iti mai permiti luxul de-"a mai sta si cujeta" daca, consortul din dotare este cel mai bun pentru a da nastere celui de-al doilea copil, ci pur si simplu te pui pe treaba! [:D] P.S. Am pierdut o sarcina la 28 de ani, sarcina pe care nu am obtinut-o de azi pe maine! Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!