Ziua cand lumea a devenit mai frumoasa

[Joy21]

Doi ochisori verzi-albastri, un nas mic ca un nasturel si un zambet larg, ma privesc. Vine la mine cu pasi siguri si isi pune capul dragastos pe genunchii mei: „maaama”. Nu visez, este Anna Sofia, draga mea fetita care in curand va implini 1 an si 2 luni. SARCINA Povestea ei a inceput acum aproape doi ani, cand cei care aveau sa devina parintii ei (eu si Martin) s-au simtit taaaare bine in vacanta de sfarsit de an din Polonia. Si astfel, la inceputul anului 2008 vestea cea mare nu a intarziat sa apara. Vom avea un bebe!!! Primul trimestru de sarcina a fost perioada in care Martin a trecut ca un erou peste socul initial si a incepul sa se obisnuiasca cu apelativul „tati” pe care l-am folosit din plin pentru a-l acomoda cu viitorul sau rol. Simptomele sarcinii si-au facut subtil aparitia incepand cu saptamana a zecea: dorinta de a dormi muuuult, cat mai mult, „raul de masina” si intoleranta la anumite tipuri de alimente si mancaruri. In special cele gatite de Martin, spre marea lui dezamagire. Inainte de Paste curiozitatea ne-a impins catre un ecograf unde urma sa aflam raspunsul intrebarii care nu mai dadea pace familiei: „Baiat sau fata?”. Dupa masuratorile ca la carte, ecografistul ne intreba daca dorim sa stim sexul copilului. Pai cum sa nu? S-a uitat atent si ne-a spus ca vede „un bob de cafea” (eu ma gandeam, de unde, ca nici nu beau cafea?!), ceea ce „ecografic inseamna 99% fetita”. Oooo, asa da! Misiunea de a gasi un nume potrivit se usurase cu 50%, considerabil. In rest, de-a lungul sarcinii, activitatile mele s-au derulat normal iar Martin a avut grija sa ma „tina in forma” cu excursiile la munte, lectiile de ski, drumetiile prin padure si apoi, vara, vizitele saptamanale la bazinul de inot. O piatra de hotar, as spune eu, a fost in aprilie cand am facut o mica excursie de cateva zile la Balea Lac. Atunci am aflat pe drumul de la Bucuresti ceea ce inseamna „rau de masina”. Acolo am hotarat, numele micutei noastre, Anna Sofia, punand capat obositoarei cautari pe Internet. Ne-am simtit foarte bine la Balea, inconjurati de zapada insa in noaptea de dinaintea plecarii m-a lovit o toxiinfectie alimentara de toata frumusetea. In timpul zilei mancasem ceva nu tocmai proaspat iar noaptea „senzatia de greata” s-a transformat in voma si diaree. De dimineata stomacul meu n-a mai vrut sa gazduiasca nimic, nici macar cateva bucatele de grapefruit care mi-au iesit pe nas (la propriu). Asa ca pe drumul spre Bucuresti m-am inarmat cu multa rabdare, o sticla de ceai si o punga cu felii de lamaie. Totodata am hotarat sa conduc eu pana acasa pentru a atenua macar raul de masina. Acasa am ajuns „sfarsita” unde m-a luat mama in primire si „m-a facut iar om” cu supa de pui si multa dragoste. De peripetii am mai avut parte si mai tarziu, calatoriile noastre continuand. Insarcinata in saptamana 33 ma intorceam dintr-o mica excursie in Istanbul. La intrarea in avion o stewardesa m-a intrebat in ce saptamana sunt iar eu i-am raspuns mandra 32 (asa scria pe biletul dat de medic). Ma interesasesm si puteam calatori cu avionul fara griji pana la 32 de saptamani, fiind necesar doar avizul doctorului care supravegheaza sarcina. Am observat ca se cam schimba la fata, insa n-am dat atentie si m-am indreptat catre locul meu. Peste putin timp vine cu o colega de-a ei si imi spune ca nu pot calatori cu avionul. ?!? Eu ii spun ca POT si ca am si avizul doctorului, pe care i-l ofer. Pentru ca avizul este scris in limba romana iar ea nu intelege decat engleza sau turca ma roaga sa parasesc aeronava. ?!!!!!!? Eu ii raspund ca n-am de gand, ca eu pot calatori cu avionul si nu e vina mea ca doctorul meu nu stie engleza sau turca. Ea pleaca, nu inaintea de a promite sa revina cu politita (deja incepuse sa-mi urce tensiunea). Solutia salvatoare a venit de la capitanul aeronavei (instiintat de pasagera 2 in 1 recalcitranta), care a cerut unui alt pasager roman sa traduca in engleza avizul meu medical. Si uite-asa am reusit sa ma intorc acasa… Mai tarziu am aflat ca a fost la stiri povestea unui cuplu roman care a trecut printr-o situatie similara. La ecografia de 32 de saptamani am aflat ca pozitia copilului este pelviana, in traducere libera, cu fundul in jos. Am inceput o serie de exercitii acasa, printre care si statul in patru labe. La 34 de saptamani am aflat cu bucurie ca fetita noasta s-a pozitionat regulamentar cu capusorul in jos. NASTEREA Saptamanile zboara mai departe iar burta mea arata ca o minge de baschet. Noptea de 27 spre 28 august pare una ca oricare alta. Este ore 2 noaptea. Ma trezesc sa merg la toaleta, vezica mea protesteaza. Miscarile imi sunt anevoioase si am impresia ca trebuie sa ma rostogolesc din pat pentru a ma da jos. Burta o simt grea si toata presiunea sa converge in jos. O senzatie care deja de o saptamana mi-a impus sa-mi scurtez plimbarile si sa iau cat mai multe pauze in timpul mersului. Ma intorc in pat, gata pentru o noa repriza de somn si adorm mangaind-u-mi odorul ascuns in burtica. Nu trece mult timp si ma trezesc din vis iarasi, cu aceeasi senzatie imperioasa de a merge la toaleta. Atat de puternica incat ma gandesc sa pun mana sa vad daca am lenjeria uda. Stiu ca la gravide se pot intampla mici „accidente”. Si da, e uda, uffff. Oare mi s-a rupt apa? Ma ridic din pat mai repede ca mai inainte si ma indrept catre toaleta cu o mana (instinctiv) dusa intre picioare. Realizez ca nu este voba despre vezica mea aici, ceea ce curge din mine este lichidul amniotic. Este cald si curge fara sa poata fi oprit. Il miros dar nu miroase in nici un fel. In cap gandurile mi se invalmasesc: este 4 dimineata, mi s-a rupt apa, sarcina are doar 36 de saptamani, Doamne, sa fie copilul bine, inca nu am spalat hainutele lui bebe, sa il trezesc pe Martin, sa sun doctora, sa dau de stire, ASTAZI NASC. Iau la repezeala un prosop din baie pe care il fac cocolos intre picioare si stiu ce am de facut: il trezesc pe Martin. „Astazi nastem!” Buimac si speriat, se da jos din pat si ma intreaba ce are de facut. La mine socul initial deja a trecut, incerc sa il calmez si imi sun doctora. Nu mai are importanta ca nu e nici macar 5 dimineata. Surpinzator doctora raspunde si imi spune amabila sa imi iau bagajul si sa merg la spital. La 8 vine si ea, iar pana atunci bebe va fi monitorizat. Cata emotie in sufletul meu, o sun apoi pe sora mea din Franta sa ii dau vestea cea mare. O sun si pe mama care panicheaza cel mai tare si imi spune sa chem o ambulanta (realizez ca nu trebuie sa mai dau telefoane la 5 dimineata ca sperii oamenii degeaba). Ii zic ca mai bine chem un taxi, ca sigur vine mai repede [:)], ceea ce si fac. Prosopul il iau cu mine si il asez pe scaunul din fata; am auzit ca lichidul amniotic pateaza si nu vreau sa ma boscorodeasca omul. Soferul nu spune nici un cuvant tot drumul pana la Giulesti, de altfel scurt, doar cateva minute. Pe drum ma gandesc la data de astazi: 28.08.2008. Cu cateva zile in urma mi-am spus ca este o data frumoasa pentru a aduce pe lume un copil. La spital, cand ajungem, asistentele sunt adormite. Doctora de garda este trezita din somn de-a binelea, motiv pentru care controlul pe masa si gasirea colului dureaza mai mult ca de obicei. Formalitatile de internare se desfasoara monoton si primesc o camasa de spital fara nasturi dar legata cu ata. E drept ca nu mi-a dat prin cap sa umblu in portofel asa matinal. O tanti ma intreaba daca m-am ras „acolo jos”. Ii zic ca sunt epilata si ma verifica: trec testul. Trebuie sa urc la etaj, la sala de nasteri iar „domnul nu are voie”. ?!!!!? Ii explic lui Martin ceea ce nu a inteles de prima oara de la asistenta si ma priveste speriat, cu o privire de caine alungat. „Si eu unde sa plec?” Raspund, calm: „Acasa, ai mai putea sa dormi. Oricum pana nu vine doctora nu se intampla nimic”. „Dar crezi ca mai pot sa dorm acum? Eu vreau sa raman cu tine.” Ne despartim si as fi vrut ca el sa poata urca alaturi de mine. Intru in sala de nasteri, unde sunt mai multe p

[Nausica]

Foaaaarte frumos. Pling ca disperata. Pup-o pe frumoasa de Sofia din partea mea. Nausica si [url="http://b1.lilypie.com/dRxap3.png"]Ania[/url] [url="http://community.webshots.com/user/Nausica21?vhost=community"]poze[/url]

______________________________________________________ Right now I'm having amnesia and deja vu at the same time. I think I've forgotten this before.

[luminita2008]

f emotionant... te felicit si ma bucur alaturi de tine! si felicitari pentru o poveste f frumos scrisa[:)]. cu siguranta Sofia o va asculta cu emotie. Luminita si voinicii [copil][url="http://lb2f.lilypie.com/9jLHp3.png"]Edi[/url] si [copil][url="http://lb2f.lilypie.com/lYkQp3.png"]Robi[/url] - 26.09.2008 __________________________________________________________________ "Cand sari de bucurie, atentie ca nimeni sa nu-ti ia pamantul de sub picioare. (Stanislaw Jerzy Lec)"

[nikolici]

Ma bucur ca ai scris povestea, chiar si acum, din pacate multe intamplari ni se sterg din memorie. Cu sigurantza Sofia o sa fie mandra de mama ei si foarte interesata de cum a fost[pup]. Yo Miss [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=813a99ff4d721e97009477"] Karinutza[/url](14.10.2008)

[300]

Frumoasa poveste, emotionant final! Sa va bucurati la maxim de fetita voastra cu nume de printesa. [pup] Ramona, [mamica] de Anda Teodora din 10.10.2008 [url="http://blogulmeumediocru.blogspot.com/"] b de la bebe, blog...[/url]

[angelynna82]

Superba povestea, am ramas fara cuvinte si cu lacrimi in ochi. Sa va bucurati de Anna toata viata si numai bine mamica scumpa si draga. Montajul este superb si el [bis] [9cer] de [copil] Crina Alexandra [loveyou][url="http://www.onetruemedia.com/shared?p=6c29da1dcaea711431a9cb&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url"]Din boboc in CRIN[/url] [url="http://lb2m.lilypie.com/cnd0p3.png"]Atat de mare sunt[/url] Participam la concursul Klorane cu [url="http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?bid=3&folder=Cat+de+fericit+e+copilul+tau+KLORANE"]aa2, un vot va rugam[flo][/url]

[Joy21]

[flo][flo][flo] Va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi o poveste asa lunga. Cand m-am apucat de scris credeam ca nu sunt prea multe de spus dar apoi au inceput sa-mi revina in gand tot felul de detalii. Va multumesc si pentru urari, si recunosc cu mana pe inima ca micuta Sofia este lumina ochilor mei. [pup] mamicile. Victoria, mami de Anna Sofia [url="http://lb2f.lilypie.com/7zmFp2.png"]mA fAc MaRe [hippi][/url]

"Nu-ti fie frica sa faci un pas mare. Nu poti trece o prapastie din doua sarituri mici." David Lloyd George

[babytza]

Foarte frumos !!!! [flo] Emotionant [pup][pup][pup] Sa va bucurati o viata de printesa mica !!!! [pup][pup][pup] Babytza si puii[hippi][url="http://by.lilypie.com/L0z2p3.png"]Valentina [/url] [copil][url="http://lb2f.lilypie.com/f3Iqp3.png"]David[/url]

[Roxie]

Sa-ti traiasca printesa Anna Sofia, sa fie sanatoasa si norocoasa. Ce poveste frumoasa... m-a dus cu gandul la momentele cand am nascut si eu... tot acolo... Sa fiti cu totii fericiti! Roxie, Denisa [zana](23 decembrie 2005) si Mihnea [copil](11 ianuarie 2007)

[aditapop]

Cred ca nu este om care citeste asa o poveste minunata sa nu aiba lacrimi in ochi la finalul ei... ai scris fantastic[flo] Sa aveti parte de un copil sanatos si fericit![flo] Concurs KLORANE, un vot pentru pui[copil] http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?bid=3&folder=Cat+de+fericit+e+copilul+tau+KLORANE ad1 ad2