Copilul captiv (9)

[Clori]

Mari, grea intrebare ce sa le spui copiilor. Depinde de multe lucruri. Daca ai de gand sa continui relatia cu parintii tai, parerea mea e ca ar trebui sa discuti cu parintii cum anume sa se desfasoare relatia lor cu copii tai. Sunt copiii tai! Ai tot drepul din lume (si obligatia chiar) sa ii aperi! Trebuie sa fii foarte ferma cu parintii tai, sa le explici ca, in cazul in care nu se conformeaza hotararilor luate de tine, exista posibilitatea sa le interzici accesul la nepotii lor, spre binele acestora. Bine pe care tu singura esti in masura sa-l stabilesti, fiind copiii tai. In cazul in care ai luat hotararea sa inchei relatia cu parintii tai, pentru o perioada de timp sau pentru totdeauna, parerea mea este sa le spui adevarul copiilor, in masura in care pot ei sa-l inteleaga (nu ai scris ce varste au). De exemplu, cred ca poti sa le spui ca esti suparata pe parintii tai si nu o sa va mai vedeti o perioada, fara sa intri in amanunte. Deseori copiii simt cand sunt mintiti si isi fac propriile scenarii (gen ei sunt de vina...), asa ca e mai bine sa le spui adevarul, atat cat poti. Oricum, daca ai hotarat sa faci terapie, poti sa discuti si cu psihologul tau problema asta. Acum referitor la ce ai scris, ca ai senzatia ca parintii tai nu sunt sanatosi. E posibil sa aiba probleme emotionale grave care, in timp, sa fi degenerat in narcisism patologic, de exemplu, cum cred ca este cazul mamei Albei, din ceea ce a scris, si a mamei mele... Eu cred ca aceste "boli" sunt tot sisteme de aparare ale lor dezvoltate in timp, duse la extrem, daca vrei. Din pacate nu prea ai ce sa faci in acest caz, decat sa te concentrezi asupra ta si sa lucrezi la tine, sa-ti urmezi calea catre vindecarea de urmarile abuzurilor suferite in copilarie. Va imbratisez cu drag pe amandoua. Scars remind us where we've been. They don't have to dictate where we're going…

[Clori]

Citat:

citat din mesajul lui alba68 Am vazut ca ea mereu ma vorbea de rau la copii cind statea aici, ca nu sint mama buna, dar eu eram dispusa sa platesc si acest tribut, stiind ca ei, copiii, stiu sa judece singuri si ca vor intelege singuri. Si mai ales ca credeam ca e important pentru ei sa aiba bunici.

Alba, am plans citind partea aceasta a mesajului tau. E un sacrificiu prea mare din partea ta fata de beneficiile pe care le-ar putea avea copiii mentinand legatura cu bunicii lor. Ma bucur ca ai inteles ca nu merita. Tu meriti sa fii apreciata si iubita de copiii tai, nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te vorbeasca de rau in fata lor. Nu cred ca a avea bunici e chiar asa de important pentru ei, mai ales asemenea bunici. Pentru copii e mult mai important sa aiba incredere in parinti, incredere care nu trebuie zdruncinata de nimeni. Si nu mai spune ca pot judeca singuri ce fel de mama esti, nici nu stii cum ii influenteaza asemenea cuvinte. Oricum, ei nu ar trebui sa fie la mijloc in ceea ce se intampla intre mama ta si tine, obligati sa ia partea uneia sau a celeilalte. Mama ta n-ar fi trebuit sa-i puna niciodata intr-o asemenea pozitie! Inteleg ca va e greu si va simtiti singuri fara nicio ruda. Dar tu si sotul tau va aveti unul pe altul! O sa va fie mai bine oricum singuri decat prinsi in tot felul de relatii complicate cu parintii, care va afecteaza pe voi si pe copilasi, relatii care sunt atat de greu de gestionat din partea ta. Scars remind us where we've been. They don't have to dictate where we're going…

[alba68]

O alta amintire care-mi revine in minte... Deseori cind eram copil petreceam dupa-amiezi intregi pina noaptea tirziu (de cind iesea mama de la servici la 2 si pina seara la 10) ma tira dupa ea pe la diferitele cunostinte, rude sau biserici de care auzise ca faceau minuni, adica isi recupera iubirea sotului... Atraversam Bucurestiul, eu ca pasi mici de copil, ea alergind aproape. Fara un strop de apa (iarna si vara) noroc ca mai erau tisnitoare prin Bucuresti), fara sa maninc pina la 10 seara... Scopul era acela de a cistiga de partea ei prieteni sau rude ca martori la divort. Ore intregi in care vorbea de rau pe tata (s-a dus si la sefii lui, chiar el era un sef, dar ea s-a dus si la cei mai sus in functie). Sau ne ascundeam si pindeam sa vedem pe tata care intra sau nu in casa unei amante... Eu nu aveam deloc confidenta cu mama. Odata a cumparat o punga de portocale (eu eram mica si portocalele se gaseau fara coada, ptr. ca mi-aduc aminte ca atunci nu a stat la coada). Le-a luat ptr. nasa cu care era certata (chiar daca era o ruda indepartata a ei) ptr. ca nasa tinea cu tata. Atunci ea a cumparat punga acesta de portocale ca sa-i ofere. Eu salivam de pofta. Nu mincasem portocale de mult, probabil de anul trecut la Craciun... Nu am avut curajul sa-i cer o portocala. Asta era relatia intre noi. Ma uitam cu jind la portocale si nu aveam curajul sa-i cer. Bineinteles ca ea nu mi-a dat si mie una sa maninc. Cind am ajuns la nasa, i-a inchis usa in nas si i-a zis: "da portocalele copiilor". Cit am fost de fericita ! Cum poate o mama sa aiba in mina o punga de portocale si sa nu-i ofere una copilului ei, mai ales cind stia ca nu mincasem de mult si imi placeau enorm (eu intotdeauna am preferat portocalele). va imbratiesz pe toate. Cu drag A

[szivarvany]

Of, Alba [grup][flo] ____________________________________________________ Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP. _____________________________________________________ Au nevoie de noi: [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=173657"]Copiii Monicai[/url][flo2] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=172563&nm=Cat-poate-insemna-un-SCAUN"]Alex[/url][flo] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=174268&nm=sunt-LUCA-am-9-ani-si-am-o-tumora-cerebrala"]Luca[/url][floare3] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=176063&nm=Lorena-are-nevoie-urgent-de-transplantAvem-paypal"]Lorena[/url][flo2] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=176454&whichpage=1"]U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX[/url] [flo] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=176580"]Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum[/url] [floare3]

[Ramonika]

alba - mai descarca-te daca iti face bine. te imbratisez si eu [pup]

[pitzinuca]

Si eu te imbratisez. Si pe tine, si pe Mari. Ce mai faceti? _______________________ mami de andi [bat] si ilinca [copil] _________________________ [url="http://traduceri-asistenta.webs.com"]traduceri si asistenta[/url] ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[alba68]

Multumesc mult tuturor, va multumesc din suflet. Vazind ca pina acum am povestit numai lucruri triste, va sint datoare cu un zimbet pe care vreau sa vi-l daruiesc acum. E o intimplare adevarata si recenta, de acum citeva luni, din ultima calatorie a sorei mele acasa la Bucuresti. Sora mea si sotul ei au fost citeva zile acasa. Ca de obicei sorei mele la sfirsit i-a parut rau ca a facut aceasta calatorie. In aceste zile tot timpul parintii nostri s-au certat si s-au jignit (intre ei). De fata cu cumnatul meu, fara rusine si fara sa-i intereseze ca pierdeau timpul cu certuri in loc sa se bucure de fata lor. Intr-un anumit moment, mama o cheama pe sora mea in camera ei si ii arata niste chestii, zicind: "uite ce am gasit printre lucrurile lui taica-tau". Asta cu o fata de inmormintare si cu ochii holbati. Sora mea zice: "ce-i rau in asta ?". "Cum asa" raspunde mama, "nu vezi ce sint ?" Sora mea zice: " nu inteleg ce vezi rau in asta". Iar mama raspunde: " pai nu vezi ca sint prezervative, taica-tau are ascunse prezervative !!!!!" A inceput sora mea sa rida, sa rida, pentru ca ceea ce ii arata mama si ce credea ca sint prezervative ...erau de fapt acele balonase colorate si subtiri din care se fac diferite forme: floricele, catelusi... Erau baloane de copii. Mama nu credea; a trebuit sa vina gineri-su sa-i zica ca erau baloane. De fapt cred ca nici acum nu e convinsa de asta. Mama are aproape 70 de ani, tata aproape 80, iar mama inca e geloasa, iar gelozia o face sa vada prezervative in loc de nevinovate si colorate balonase de copii... Doamne, cit m-a costat pe mine aceasta gelozie, de cite ori se razbuna pe mine pentru ca tata o insela. Dar dupa cum ati vazut sint si aspecte comice.... Va imbratisez A

[izabela88]

doar un om puternic poate sa rada pe seama unui trecut atat de dureros...[flo][flo][flo]

[alba68]

Cred ca totusi sint o persoana optimista. Trecutul meu inseamna batai cumplite de la mama, am fost intepata cu acul de mama, ma chema "canceroaso" si totusi ma gindesc cu nostalgie la copilaria mea. Reusesc sa vad multe, extrem de multe lucruri frumoase in copilaria mea. Poate si pentru ca eram constienta ca eu sint nascuta printr-o minune (m-am nascut sanatoasa dupa ce mama a luat chinina sa ma dea afara) si ca viata mea e un dar neasteptat. Altfel pentru mine ar fi fost acel gol, acel nimic, adica a nu exista. Acea plictiseala mortala, asa vedeam eu golul de dinaintea vietii si de dupa viata. Nimic. Si orice e mai bine decit nimic, adica daca in schimbul acestui nimic trebuie sa platesc si cu suferinta pentru mine a fost acceptabil. Bunica mea materna (si aici voi deschide data viitoare o alta paranteza) ma invata rugaciuni, imi vorbea de ingeri, dar nu stiu cum, deja de mica si fara sa fi citit pe Darwin, eu stiam ca viata e in prezent si deseori ma gindeam ca intr-un viitor, peste 70 sau 100 de ani toate aceste necazuri vor fi nimic in comparatie cu golul in care vom fi scufundati. Vedeam moartea ca o plictiseala eterna, un gol etern si orice imi oferea viata in acele momente (bune si rele) eu acceptam. Orice era mai bine decit a nu se fi nascut sau a fi mort. Bunica mea materna... a fost mama mea pina cind aveam 10 ani. Pe urma a murit si m-a lasat singura. Dar si acum cind o visez ma simt invaluita de caldura iubirii ei. Ea mi-a daruit dragostea de care aveam nevoie, ea a insistat cu parintii mei sa ma tina cind a aflat ca mama luase chinina. EA M-A IUBIT. Extraordinar de mult. Si eu o iubesc la fel de mult. Acum va las si va imbratisez A

[monicabo]

Alba [grup][flo][floare3] Bine ca bunica ta a fost o persoana apropiata, cu comportament normal. Cu mama ta stii cum s-a purtat in copilarie? (era mama mamei, din cate am inteles, nu?) Ca e un pic ciudat, daca mama ta n-a fost terorizata in copilarie, daca n-a fost copil captiv. Inseamna ca pur si simplu n-a rezistat psihic casniciei nefericite pe care a avut-o cu tatal tau, si toti nervii, toata presiunea resimtita de ea, s-a revarsat asupra ta[q], fara sa ai vreo vina. Pur si simplu a fost o razbunare pe viata care o avea ea. Nu ma pricep, nici n-am trecut prin situatii de genul asta in familie, dar asta e parerea mea. M-a impresionat povestea ta, si de aia mi-am si permis sa scriu aici....[asia] Monica, mami de 2 [zana]: Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008) [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=120823"] Povestea sarcinii si a nasterii Andreei [/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=130771"]Povestea nasterii super rapide a Anei Maria [/url]