Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

n-ati vrea...?


Recommended Posts

Daisy [pup] Ba tocmai, cred ca dorinta ta de a face sectiunea asta mai activa este absolut normala. Eu una nu o vad ca pe-un forum strict informativ sau care functioneaza numai ca grup de suport. Si-as vrea sa vad mai multe subiecte aici. Uite, chiar mi-a venit o idee: Lantul slabiciunilor. Nu radeti. Am impresia ca aproape fiecare familie adoptatoare a fost sprijinita in timpul procedurilor de o alta familie care a trecut prin asta si-apoi, la randul sau a ajutat... Ma insel? Q
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 26
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Daisy, imi pare tare rau daca am dat impresia ca reprosez ceva. Eu sunt ardeleanca si pe langa asta sunt si inginer asa ca ma exprim cam "abrupt" (asta ca sa fiu indulgenta cu mine insami). In legatura cu recunostinta tot ardeleanca sunt: nu ajut decat daca o fac din tot sufletul si fara a-mi face sosoteala ca ajut pentru a indatora pe cineva sau ca ajut pentru ca si pe mine m-a ajutat sau ma va ajuta cineva; O fac pur si simplu. Daisy, tin eu bine minte? Locuiai cumva in Brasov? Daniela, mamica de Ana-Maria
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si eu sunt tot ardeleanca. Da, Ponicid, ti-ai amintit de mine: eu sunt Bianca, din Brasov. In timpul cautarilor mele mi-ai propus sa mergem in Campina impreuna, la fundatia aceea de maicute catolice. Am sunat si mi-au spus ca in acel moment nici un copilas nu era adoptabil. Ai fost alaturi de mine de la inceputul procesului (cu sfaturi si explicandu-mi rabdatoare toata procedura, tin minte si acum de 2 ori, deoarce primul mail mi se stersese caci au ras aia de la servici sistemul) si pana la sfarsit. Tin minte ca ti-am trimis poza Andreei inca din prima zi in care am vazut-o. Au mai fost si alte fete si apoi altele care ma intrebau ele la randul lor, sa ma ierte daca nu-mi amintesc numele (doar pe cel al lui Meme) si regretul meu mare a fost ca exact cand aveam mai multe de povestit nu am mai avut cum. Vedeti ca am reusit sa activam aceasta sectiune? Deja parca sunt mai multe topicuri! [flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo] Cea care spera
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Salutare eu nu am prea multe sa va povestesc nu sunt inca mamica si inca nu am ajuns sa-mi depun dosarul.Ma intristeaza lucrul asta dar eu m-am apucat sa daram pereti si am avut o promisiune de la cineva(cum am mai povestit)(nu vreau sa va impoi capul cu prostii sau cu chestii lipsite de importanta dar pt mine este foarte important pt ca la ora asta acesta este motivul(oricat de banal ar fi el)...Ma doare sufletul si am ajuns sa tanjesc la fiecare bebit si sa visez cu ochii deschisi la momentul in care o sa ies la plimbare cu bebitul in carucior.. Dar am totusi sa va povestesc ceva dragut, am doi nepotei respectiv 6,7 luni cu care m-am amuzat copios.rad tot timpul si ma inveselesc mereu.Pentru prima oara am tinut un bebit in brate,m-am jucat sau am hranit unul.Imi era teama pt. ca am fost singura la parinti si mama mereu zice ca sunt stangace.Ei bune cu mandrie va spun ca nu a fost asa...M-am descurcat foarte bine totul a venit natural, am stiut cum sa ma port si ce sa fac fara sa-mi spuna nimeni.De cate ori ma vad nepoteii mei rad din toata inima iar eu sunt in culmea fericirii... Asa de tare mi-as dori sa trec la fapte da demarez problema cred ca as fi mai putin tensionata cel putin as putea sa fac ceva in privinta asta.Sotul meu de cand ia vazut pe aia mici si a stat mai mult cu ei isi doreste mai mult de cat oricand si asta ma face sa ma simt bine.Este cineva langa mine[cina2]. Sunt alaturi de voi, ma uit la poze si ma incarc cu energie pozitiva si tiu ca mai este cineva care trece sau a trecut prin ceea ce trec eu acum. Va pupic si abia astept sa va povestesc ce bebiti am vazut si cum m-am prefacut ca sunt sanatoasa la testul psihologic[:D][:D].... Ok daca sunt putin incoerenta inseamna ca ma grabesc sa nu ma prinda sefa mea[:D]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Salutare la toata lumea!!!!!!!! Dragele noastre mamici si mamici in devenire va povestim urmatoarele!!! Eric implineste maine 8 luni. Are 4 dintisori - cei doi de jos au iesit amandoi odata la sfarsitul lunii noiembrie, dreapta sus in ziua magica de 1 ianuarie, iar cel de-al patrulea duminica pe 16. Acum am un iepuras veritabil. Ca orice cioara care nu se dezminte ma minunez IN FIECARE ZI ce copil frumos mi-a dat Dumnezeu. Ascultati-ma pe mine - este incredibil!!!!!!!! Matura in premergator toata casa si agata tot ce se afla in zona de actiune a manutelor lui. Nu merge de-a busilea in schimb se taraie. Mai pe scurt nu a trecut la faza de patruped fiind inca la cea de miriapod. Acum ... in ceea ce priveste apartenenta la grupul mamicilor de luna si anul bebeului meu ... nu as putea spune ca ma simt chiar grozav pe-acolo. Si va spun si de ce. Am aparut mai tarziu decat ele. Ele sunt impreuna inca de pe vremea cand erau insarcinate. Au atat de multe sa isi spuna incat ma uit cu groaza ca in fiecare zi completeaza cate 4 sau cinci pagini pe care eu am sau nu timp sa le parcurg ca sa ma pun in tema. folosesc topicul respectiv doar ca sa citesc. Foarte rar apuc sa si scriu. Cel mai bine ma simt cand vorbesc cu Lili sau cu alte fete care au trecut literalmente prin aceleasi provocari ca si mine. Asa ca ... din partea mea cred ca ar fi interesant daca am deschide niste subiecte ale noastre aparte de celelalte. Nu stiu daca forumul permite chestia asta dar ... e o parere!!!! Va pupam Oana si bb Eric (20.05.2004) http://www.lamaze.ro http://community.webshots.com/user/oana_mm
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oana, eu nu am complexe. M-am prezentat frumos si m-am integrat. Vorbesc cu fetele, chiar nu ma simt exclusa, chiar daca ma autoexclud de la subiecte privind alaptatul sau altele necunoscute mie. Sunt mandra de mine si extraordinar de mandra de Alexandra, care este o frumusete (pozele nu exprima totul) si care este foarte activa, presimt ca va sta in fundulet, merge si toate celelalte repede pentru ca progreseaza in fiecare zi. Noi avem aici partea noastra de forum unde discutam d'ale adoptiei, dar acolo, intre mamicile cu copii de varsta alor nostri pot sa intreb cand si cu ce diversificam, cate ore dorm noaptea..etc. Noi de pe aici avem copii diferiti ca varsta si nu putem decat primi un sfat de la cele cu mai multe luni decat ai nostri. Si de ce sa nu recunosc, ma distreaza reactile celor din jur cand afirm ca fata mea e adoptata (ma rog, va fi). Mai ales ca multi spun ca seamana cu tati. Si apropo de tati, vreau sa va spun ca-i gelozesc deja. Eu stau cu ea in brate de ma rupe spatele si ea il urmareste pe Tony cu ochii oriunde s-ar duce. E fantastica. Am ajuns sa-i interzic sa se miste prin camera cand papam ca asta nu mai mananca de grija sa nu-l piarda din ochi. Maica-sa? Neinteresanta[:D]!
Cristina, mamica de [url="http://photos.yahoo.com/temiscris"]Alexandra[/url] (30.09.2004) [foto]mai noi
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Iata, asta este inca un subiect numai bun de discutat: Copilul nostru seamana cu noi ? Si da, ma bucur de-mi plezneste inima cand mi se spune ca Dinu seamana cu mine. Sau cu tati Q, depinde, ca parerile sunt impartite:)). Mie mi se pare ca seamana cu mine. Cu tatal meu, mai bine zis. Cat despre fire... ce sa mai vorbesc; este "clona" mea perfecta. Nu seamana neaparat cu mine ca adult, nu ma copilaza (sau poate ca da, putin) dar seamana foarte-foarte tare cu mine pe vremea cand eram copil. Toti din familie sunt uimiti de chestia asta; mai cu seama mama mea, care ma vede pe mine in fiecare gest al nepotului. Q
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Aissa ,nu prea avem ce face noi mamicile de fetite. Asa a fost dintotdeauna si asa va fi. Si la mine Otilia e topita dupa tatal ei, mi s-a spus ( eu am spus ca nu cred pana nu aud[:D]) ca a spus tata. Dar sincera nu sunt geloasa deloc. Sunt bucuroasa ca ne iubeste si ne-o arata asa cum stie ea. M-am topit toata intr-o seara cand nepotul meu,care venise in vizita, isi lua la revedere de la noi m-a sarutat pe obraz. Otilia era in bratele mele si s-a uitat lung la el apoi la mine si m-a sarutat brusc. Sa mai povestesc de momentele cand ma intorc acasa si se bucura, nu ma pierde din ochi nici o clipa si plange cand nma duc la baie sa ma spal si ea nu ma vede ? Sunt clipe si sentimente care nu pot fi descrise in cuvinte. Ne-a adus multa bucurie si armonie in casa. carmen http://pg.photos.yahoo.com/ph/serban_grigoras/my_photos
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...