Copiluti maricei de mai-iunie 2005 (15)

[Cornelia]

Daca v-ati mutat pe FB m-ati pierdut . Eu mi-am suspendat contul

Nu faceam fata: sunt prea batrana pentru asta. Nici parola nu o retineam si de fiecare data cand intram trebuia sa mi-o schimb . Mai departe de aici nu am sapat pe FB

 

 

Vladimir e virusat saracul cu febra si tuse si ii astept si pe cei mari [alcool], ca nu se poate sa ratam vreun virus.

 

Eu ma pregatesc sa inchei o saptamana de munca aglomerata si am intrat sa scriu un mesaj telegrafic, nu de alta, dar cine stie cand mai apuc. De acasa nu am timp... de la birou rarut...

 

Ioana, te inteleg! Ai grija, nu te suprasolicita, ca eu trag acum de pe urma faptului ca am inceput serviciul cand Vladimir avea 4 luni. Nu mai reusesc sa imi revin, sa ma odihnesc, nu am timp de nimic, niciodata...

 

 

 

Va pup,

Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003), Stefan (4 mai 2005) si Vladimir (27 iunie 2009)

[NewMami]

Buna fetelor … care n-ati fugit pe FB. Am cont si acolo, dar de scris despre copii tot aici mi-e locul cel mai drag [flo] … Cornelia nu ne-ai pierdut chiar de tot. FB e quick asa ptr. generalitati, dar despre copiii … aici mi-e drag locul. Intrebari, nedumeriri, solutii, parenting si multe altele …. Intrebari pe care si le pune orice parinte. Astora le duc dorul … nimeni nu se mai comfrunta cu nimic? Ca lista mea e lungaaaaaaaaaaa… Am terminat sezonul de inot, pana in toamna facem o pauza de competitii, tinem doar practice-ul, ptr. el (si noi) a fost un an bun iar Patrick a mers foarte bine. De la toamna e bine ca sunt mai multe meet-uri care au grup de 6 ani si nu mai e cel mai mic … Sambata a participat si la un concurs de sah si cu toate ca ptr. el acest sport e doar o joaca, a luat locul 2 si s-a descurcat binisor. Patrick e un copil foarte competitive, si daca la alti parinti problema se pune cum sa-I fac sa aiba mai multa incredere in el … la noi e exact invers. Noi ne luptam si incercam sa facem sa nu mai fie asa de plin de sine … asa ca faptul ca n-a luat trofeu i-a prins bine intr-un fel. A fost suparat si l-a tinut, l-am vazut ca a suferit … dar asa invatza ca in viata mai si pierzi, ca fara munca nu poti ajunge sa fi cel mai bun. Oricum a luat un place f. bun ptr. un sport care este pentru el doar un fun. Eu am fost f.f.f timida si asta mic nu-i deloc, uneori ma intreb daca e bine ca a inceput asa de mic cu competitiile, etc si e expus la atatea ... Uneori imi pun intrebarea daca gresim in educarea lui? Daca ar trebui sa schimbam ceva? Nu l-am fortat la nimic, el a vrut sa faca si inot si sah si sa invetze altele, sa prinda si sa stie cat mai multe ... dar toate astea il grabesc in maturitate si mi se pare ca sare peste niste etape esentiale. Poate e doar parerea mea ca inca il vreau sa stea mic cat mai mult, poate e normal ce se intampla ... nu stiu dar sunt destul de bulversata si incer sa inteleg cum pot mai bine atat pe el cat si pe noi . Stiti cum e ... te intrebi oare e bine ? cum va fi mai incolo ??? stiu ca nu exista parintele si nici copilul perfect ... dar unde te situezi? Ne-am luptat si cu ceva atitudine , el crezand ca asa e mai cool ! (dupa pararea lui) si vad ca de cand folosim chart-ul s-a indreptat f. bine si a lasat-o mai moale cu obraznicia, raspunsul , inapoi, etc … Avand pe chart f. clar ce a gresit, care sunt rules, care sunt consecintele a facut conexiunea in caputul lui ca nu e tocmai Ok sa te comporti asa … Altfel la scoala merge f.f. bine, a progresat enorm la toate, am pus un filmultez citindu-I ursuletului: http://www.dropshots.com/newmami2005#date/2011-03-26/20:39:46 E ca o sugativa, vrea sa stie totul [:D] azi dimineatza stateam la intersectie si imi spune … mommy do you know we have a Subway and a Fifth Third Bank close with us ??? Eu, da … dar cine ti-a spus? Mommy acum stiu sa citesc si am aflat singur Citeste toate reclamele, tot ce-I pica in fatza ochilor … doar . doar mai afla ceva interesant. Iar conexiunile care le face … uneori nu-mi vine sa cred ca e un copil de nici 6 anisori. Mi-e drag sa-l privesc daca alearga in jurul bucatariei, daca sare pe canapéa… momentele cand e pur si simplu copil ! Cand isi imagineaza joaca, cand se joaca cu masinutze, sau cand suntem spectatorii lui alaturi de alte jucarii pufoase la show-ul pregatit de el! As tot povesti daca m-am pornit si m-as bucura sa aflu ce mai fac restul copilasilor, cum reusiti sa razbiti in diferite situatii, ce functioneaza, ce nu, cu ce v-ati confruntat. Duc dorul acestor conversatii care m-au ajutat mult in acesti 5 ani, conversatii care le astept tot aici…. NewMami & [bonjovi] Patrick Ryan

[gabitzam]

Anca draga mea, tu esti mamica ideala si pe cuvant ca ai copilul ideal, tare mi-e drag de voi. E bine ca traiti intr-o lume si intr-o societate care ii permit sa se dezvolte chiar in ce directie vrea el si ii sunt "exploatate" pasiunile. La mine vesnica problema e cum sa-l fac pe Andrei sa nu-l mai bata pe Raducu. Ii explic, pare ca intelege, ma intorc cu spatele si japppp, una lui Raducu. Andrei e mai bossy asa, ar vrea ca asta mic sa faca ce zice si cum zice el. Dar Raducu e deja independent si cu personalitatea lui si nu accepta, de aici vesnic conflicte. La gradinita nu mi s-a mai planss educatoarea de el, cred ca s-a mai domolit si acolo cu atitudinea si circul. La gradi ii placea sa faca pe clovnul si nu era atent.

---

Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla

Mami de puf mare, Andrei-Stefan (25.05.05) si puf mic Raducu(06.06.2008)

[Androix]

[:D] Ce frumos ai scris, Anca! [flo] Da, noi suntem din categoria de care ziceai tu, cu increderea. Pare ca s-a mai indreptat si el in privinta asta, dar mai e de lucru. La capitolul framantari legat de increderea asta care ii lipseste lui inca ma intreb daca nu ar fi cazul sa-l accept pur si simplu asa si sa nu fac nimic special in privinta asta. De exemplu duminica am fost in carrefour arena in berceni sa cascam ochii prin decathlon. In magazin, pe unde erau intise corturile (ca noi tot facem planuri de asta vara cum ne cumparam noi cort care se intinde singur, barbata-miu tot vizualizeaza si tot verbalizeaza vacanta noastra cu cortul) ne-am plimbat prin toate corturile intinse. Georgia la un moment dat ne-a pierdut din raza vizuala, dar nu s-a panicat, ne cauta din ochi, facea cativa pasi, nu se indeparta de locul unde era. La un moment dat a venit un baietel si i-a luat pe amandoi sa le arate nu stiu ce si s-au plimbat putin prin corturi. Georgia se ducea fara problema, asa s-a si pierdut, in schimb Filip facea ture intre copii si noi ca sa fie sigur ca nu se pierde. Cand am iesit din Magazin se tinea cu sor-sa de gat si trebuia sa ocolim niste scari rulante iar ei cum erau incarligati asa au luat-o pe o parte iar noi pe cealalta parte. S-au oprit in loc si Filip s-a panicat intr-un hal fara de hal, Mihai il striga si el ca girofarul in toate directiile, pana l-a facut atent un domn care trecea pe langa el si i l-a aratat pe Mihai. A venit in fuga, l-a luat in brate si a inceput sa planga in hohote in timp ce Georgia nu avea nimic. Si nu stiu nici eu cum ar fi mai bine: sa incerc sa fac ceva, sa las lucrurile asa si sa nu ii mai compar ca e clar ca sunt firi diferite, dar nici nu as vrea sa fie mamos, nici n-as vrea sa-i aplic metode mai spartane ca nu cred in ele. Cornelia, s-a lasat linistea si pe FB [:D] Si eu care promiteam sa scriu si acolo si aici si cand colo nu mai am timp nici sa respir. Mie mi-a iesit pe nas alergatul cu ei si la aikido si la dansuri. Nu apuc sa fac nimic ca trebuie sa alerg la ora fixa sa-i iau. Cand in sfarsit am si eu timp sa stau cu ei acolo cum a fost azi, m-am plicitisit si am plecat sa-l iau pe Mihai de la munca si pe Filip de la gradinita. [url="http://www.obiectiverealiste.blogspot.com"]Obiective Realiste[/url] [url="http://androixbijoux.blogspot.com/"]Androix Bijoux[/url] Niste copii si toti copiii! [;)]

[NewMami]

Gabitzam, Androix multumesc frumos [pup]. Asta e subiectul unde sa ne spunem pasul… fiecare copil are personalitatea lui si trebuie sa le-o respectam chiar daca am vrea sa fie altfel uneori. De cele mai multe ori incerc sa-l inteleg si sa gasesc radacina de unde vine acea pornire, izbucnire. Gabitzam, sa stii ca si Patrick e gelos si el vrea sa fie leader all the time. Au fost fetele de la Toronto si a avut tot timpul ceva de impartit cu Thea. Nu cu Lara, cea mica, dar cu Thea care e de varsta lui. Prefera sa se joace cu Lara doar ptr. ca ea fiind mai mica ii tinea pasul si facea ce zice el. Thea e mare si vroia cum zice ea si iaca cum se isca comflictul. O sa ii vina si randul lui Andrei numai sa mai creasca putin Raducu … si se vor inversa rolurile. Prietena mea are doi baieti, cam aceiasi diferentza ca intre Raducu si Andrei. Acum cel mic are 4 ½ anisori si e zdravan , cel mare a crescut si a realizat ca fratiorul e mai mic, sa nu mai dea (are 8 ani cel mare) si acum cel mic il trage de par prin casa pe cel mare ! cand acum cativa ani o era exact invers! Androix, parerea mea e ca o sa se mai schimbe si Filip mai ales daca o va vedea pe Georgia caci e mai indrazneatza. Din ce am auzit aikido ii ajuta foarte mult sa-si castige stapanirea de sine si increderea in ei.De cat timp a inceput Filip lectiile? Stiu ca e o alergatura continua mai ales in Bucuresti ( nici nu vreau sa-mi iamginez cum se conduce, sa faci 4-5 drumuri / zi … criminal). Dar poate ca merita sa mai faci efortul asta , poate il va ajuta in timp. Eu am fost f.f. mamoasa, timida dar f. ambitioasa iar acum uite-ma unde am aterizat [:D]. Nu cred ca mama a incercat sau a fost vreodata worry ce ma fac cand voi fi mare. Lasa-l sa se simta comfortabil caci cresterea il va ajuta sa aiba mai multa incredere [flo]. NewMami & [bonjovi] Patrick Ryan

[Mercedes]

Salutare fetele! Din cand in cand mai citesc ce scrieti si nu mica mi a fost mirarea cand am vazut ca in ultimele zile ati scris mai mult decat de obicei. Despre mutarea pe FB acolo sigur nu v-as fi citit [:D] Am citit putin tot aici pe forum de cornelia si parca monu ca mergeti sau ati fost la fastrakids. Vroiam sa va intreb daca intradevar dupa un timp anume se vad ceva progrese cu copiii.Bia e guraliva mai tot timpul mai putin in momentul in care cunoaste pe cineva nou in acele clipe e timida si n-ar scoate o vorba pana isi da drumul iar apoi ajungi sa ti astupi urechile. Voi realizati ce copii mari avem? azi de dimineata cand imi sorbeam cafeaua ma uitam la a mea fata din dotare cat de inalta e si ma lua cu groaza gandidu-ma la cat de,,batrani,, suntem. Cred, ca am incheiat capitolul balet pentru ca domnisoara nu mai vrea si punct dupa spusele ei. Mergeti de acum din septembrie la scoala adica la 6+ ani sau doar la anul viitor la 7+? noi am ales varianta a doua chit ca va face inca un an de pregatitoare acuma din septembrie la gradi.

[Androix]

Asa il mai amenint si eu pe Filip cand da in Georgia, o sa vada el cand s-o inalta mai mult ca el cu un cap si o sa-l trozneasca de-o sa ii sune apa in cap. Si pe urma incep sa-i povestesc ce cafteala am luat io de la sor-mea. Pana intr-o zi cu soare cand am lipit-o de-un perete si m-am uitat in jos la ea [}:)] Asta e razbunarea fratilor mai mici

 

Mercedes, eu incerc sa nu ma gandesc ce mari sunt copiii mei, pentru ca vreau nu vreau continuarea acestui gand este aia cu cat de mult am imbatranit noi. Ia, avem inca multe lucruri de realizat, suntem in mijlocul evenimentelor!

 

Noi mergem la scoala la anul, oricum el e grupa mare si nu cred ca are colegi care merg la scoala. Educatoarea noastra nu a lucrat separat cu nimeni. Cred ca tocmai am realizat ca multe lucruri se petrec la gradinita iar eu sunt ultima tuta care afla. Mihai m-a luat la rost ca de ce nu socializez cu mamicile dimineata. Ce pusca mea sa fac mai mult? Eu zic ca e suficient ca le salut cand ele s-ar face ca nu ma vad, sa le scot la cafea in oras, ce sa fac? Am ajuns amandoi la concluzia ca noi suntem papagali si n-o sa ne bage nimeni in seama in mod special daca noi nu suntem genul care sa ne bagam singuri in seama [alcool]

 

Anca, problema e la mine, e clar! Pana la urma el nu pare sa sufere foarte mult pentru lispa asta de incredere si pentru faptul ca se desprinde mai greu de mana mea, asa a fost dintotdeauna. Eu n-am avut probleme cu el pe strada de exemplu sa-mi fuga din mana, sau prin parc sa plece razna. In schimb cea deranjata sunt eu si asta nu e bine. De fapt eu sunt frustrata pentru ca nu stiu cum sa procedez mai bine ca sa-l incurajez sa se desprinda, cum sa fiu mai subtila si mai convingatoare.

Aikido face din octombrie, iaca se facura 6 luni. Se vede ceva dar putin de tot. Mergem inainte.

N-am incotro cu plimbarile astea, bine ca distantele sunt relativ mici, ca aud mamici care vin cu ei din celalalt capat al orasului. N-as rezista, sincer. Pe de alta parte sunt singura care vin 4 zile nu 2 ca ele, dar oricum. E greu cu doi kinderi Cand mai poate Mihai se mai duce el, dar imi cresc urechile pana ii vad acasa. Nu va imaginati ca a zis ca-l bate gandul sa conduca si gata s-a si dus sa ia lectii

 

Gabitza, misto ca aveti un petic de ceva ca sa puneti acolo o floricica. La soacra-mea e ditamai gradina si familia care sta la parter a impopotonat-o in cel mai colorat stil: pitici, gaste, iepurasi, acum cu pastele o sa puna si oua colorate din ipsos sunt precisa! Copiii mei ar sta numai pe geam sa vada gastele. Frumos. Daca n-ar face vara gratar in "curte" tot la doua zile ar fi chiar fain.

 

Gata, hai ca am scris sa ajung pentru urmatoarele saptmani Am dus copiii la gradi, am fost la sala, am stat pe DC, acum trebuie sa muncesc putin.

 

Obiective Realisteid="orange">

Androix Bijouxid="red">

 

Niste copii si toti copiii! [;)]

[omustata]

Ancaid="red">-eu m-as bucura si as fi mandra ca am asa un copil. Sincer, cred ca ar vrea multi sa aiba "probleme" din astea. Eu nu sunt deloc pentru prelungit copilaria daca copilul vrea altceva. Maya este foarte matura pentru varsta ea (nu emotional, ci din punct de vedere al cunostintelor). Dar asa a vrut ea, nu am fortat-o sa invete mai mult daca nu a vrut si nu ma simt deloc vinovata. Nu sunt de acord sa fortezi copilul sa faca lucruri mai avansate daca el nu vrea, dar daca el le cere ofera-i sansa sa se dezvolte in ritmul lui. Asa cum este si chestia asta sa dai sau sa nu dai copilul la scoala la 6 sau la 7 ani. Parerea mea este ca fiecare isi cunoaste copilul si isi da seama cum este mai bine. Daca el este mai copilaros si mai dornic sa se joace, un an in plus la gradinita il ajuta sa se maturizeze. Daca insa este dornic sa invete cat mai mult, sa cunoasca cat mai mult, un an in plus la gradinita este, dupa parerea mea, o pierdere de vreme. El sfarseste prin a se plictisi acolo. Scuze, asta este parerea mea si probabil ca multe nu sunteti de acord cu mine. Cel putin asa cum sunt facute lucrurile aici, mie mi se pare ca scoala este tot un fel de joc, pentru ca absolut in tot ce invata copilul, metoda folosita este de invatare prin joc. Eu sunt pentru joaca si jucariile care te si invata ceva sau iti dezvolta o anumita abilitate.

Concluzia celor spuse de mine este ca de cand am copil mi-am dat seama ca nu exista o metoda universala de a-ti creste copilul, sao o metoda mai buna sau mai rea atat timp cat o adaptezi la propriul tau copil si la personalitatea lui. Ceea ce functioneaza cu unul nu functioneaza deloc cu altul.

Si revenind la intrebarile tale, Anca, traim intr-o societate in care cei care au incredere in ei au mult mai mult succes decat cei timizi. Mai ales aici in America, impresia mea este ca peste tot copilul este incurajat sa aiba incredere in el, pentru orice intrebare pusa la scoala, fie ea chiar si stupida, i se spune "very good question!". Din cauza asta, Maya, ori de cate ori ne intreaba ceva, nu zice simplu "vreau sa va intreb ceva" ci zice "am o intrebare buna pentru voi". Mircea, care este o persoana foarte modesta, este oripilat cand vede ca Mayei ii lipseste orice urma de modestie si noi incerca sa-i explicam mereu ca nu-i frumos sa te lauzi, dar sunt sigura ca vor avea parte in viata de momente care o sa-i invete asta, mai devreme sau mai tarziu. Stai linistita, te descurci foarte bine si esti o mama excelenta.

 

Androixid="red">-am observat si eu ca baietii sunt mai putin independenti decat fetele. Maya pleaca de langa mine tot timpul in magazin, nu are rabdare sa stea linistita langa mine, iar in magazinele pe care stiu ca le cunoaste bine (de ex. supermarketul unde mergem in mod regulat) o las sa se aventureze pentru ca o gasesc intodeauna. Intr-un magazin cum este Cora, ii place sa se duca la raionul de jucarii, isi ia cateva din raft si se asaza pe jos sa se joace cu ele si imi promite ca nu se misca de acolo pana vin eu si o iau. Ce-i drept, nu ma aventurez nici eu prea multe raione spre stanga sau spre dreapta, dar nu pleaca de acolo. Insa avem niste prieteni romani aici care au exact ca si tine, un baiat mai mare si o fetita mai mica. Baiatul, care este de varsta alor nostri, nu ar pleca de langa ai lui, este mai timid, etc. Fetita nu are nici o treaba. Sunt sigura ca pe masura ce creste lucrurile se vor schimba.

 

Maya a facut bronsita si a fost bolnava de duminica incoace. Nu va spun ce jonglerii a trebuit sa facem ca sa stea cineva cu ea acasa tot timpul. Este foarte greu sa nu ai pe nimeni care sa te ajute. Este singurul moment cand regret ca nu sunt in Romania. Azi am trimis-o la scoala pentru ca de ieri dimineata nu a mai facut febra deloc si este si pe antibiotic, dar sincera sa fiu as mai fi tinut-o o zi daca as fi avut cu cine sa o las. Dar efectiv imi este jena sa ma tot invoiesc de la servici.

 

Ne-am luat bilete si pe 17 iunie venim in Romania. S-au scumpit biletele de avion incredibil. Pentru noi a devenit o adevarata povara financiara sa petrecem verile in Romania. Pe de alta parte, timpul petrecut de Maya cu familia este priceless, asa ca asta conteaza cel mai mult. Macar acum, cat abia asteapta sa mergem acasa. Sunt sigura ca peste cativa ani nici nu o sa vrea sa mai auda de venitul in Romania.

 

Hai ca m-am intins mai mult ca niciodata. Sa aveti o zi buna!

 

Olga si Maya (28.05.2005)

Cautarea fericirii este una dintre sursele principale ale nefericirii.

Eric Hoffer

 

[NewMami]

Olga, sarut’mana de msaj [pup] .. mi-am mai luat o piatra de pe inima – inseamna ca nu e doar parenting-ul nostru ci e de altfel rezultat al systemul de aici … caci exact la fel se intampla si la noi … cu “vreau sa-ti pun o intrebare buna” si “cat de grozav sunt eu” iar eu sunt Mircea la noi in familie [:D] Nu prea sunt de accord cu idea de aici ca ptr. orice nimica “very good, we are so proud!” da, sa fie incurajat sau sa I se recunoasca cand intr-adevar are rezultate exceptionale … dar nu asa la orice pas stai sa-ti spun cat de grozav esti. Alta este “ I will do my best !” in orice. Vreau sa inteleaga ca fara munca (de fapt s-a mai convins de la concursurile de inot si ce a mai pariticpat .. ca nu prea ai sanse daca nu pui cotul) nu prea rezolvi nimic … nu exista nici un reward fara munca. Chiar si cu cititul a vazut cu cat citeste mai multe carti cu atata devine mai bun … spera ca la sfarsitul anul va lua award. I-am spus nu stiu daca va lua sau nu … dar ce pot sa-I spun sigur e ca cu cat citesti mai multe carti cu atata ai mai multe sanse. Noi il lasam sa se joace cat vrea, dar daca el vrea sa stie mai multe, cere el atunci ne-am facut timp ca sa-I explicam, sa-l ajutam. Nu l-am fortat la nimic, nu l-am trimis nicaieri sau sa faca ceva ce nu i-a placut. In magazine exact la fel, Patrick vrea sa exploreze tot timpul, nu pleaca departe dar vrea sa fie independent. De multe ori impartim cumparaturile si are si el listutza lui. O fac in asa fel incat sa avem item-uri in aceiasi zona … dar e si el fericit ca se simte important. Sau daca trece pe randul urmator ii cer sa vorbeasca tot timpul, sa-mi povesteasca ceva ca sa stiu unde e. Cel mai fericit e cand uit ceva de luat si il trimit pe el sa il aduca de pe raft... Si noi am luat bilete de RO, mergem din July 29 eu cu Patrick iar sotul vine pe August 6, iar apoi ne intoarcem inapoi toti trei pe 20. Exagerat de scumpe … nu degeaba mergem tot la 5 ani. Prefer sa-I aduc pe bunici aici, nu imi mananc nici vacantza, iesim mult mai ieftin si ne sunt de ajutor mult mai mult. PAi cu banii de vacantza de RO, anul trecut am facut aproape 3 vacantze ! Exagerat de scump si ne vom intoarce si mai obositi. Asta este … la fiecare 4-5 ani facem efortul asta. Sunt foarte curioasa cat o sa-I placa lui Patrick … cred ca e si scurt ca sa-si faca vre-o parere … dar o chestie stiu sigur ca va uri condusul prin tara. Aici n-avem nici o problema dar nici nu putem compara cum se conduce aici si cum e in tara ! Din cauza asta prefer sa nu ma plimb prin tara. Poate vom merge la Sighisoara o dupamasa, prin preajma Brasovului cateva zile la intoarcere. Cam atata … in rest in curte la mama, prin parc-uri si la piscina (se pare ca s-au facut vre-o doua frumoase la Medias de la compania Gaz-ului … sa vedem …) Caut sa plecam de Paste undeva daca tot avem 4 zile libere, Olga stii ceva frumos prin zona? Ceva idei? Nu ma pot hotara. Multa sanatate Mayei … te inteleg cum e cand ti-e copilul bolnav. Noi ne-am luptat cu un bug cu febra mare , etc aproape 2 saptamani … la fel si la noi – o zi eu, o zi barbatu, dupa ce i-a trecut febra, cateva zile cu educatoarea de la daycare dupa scoala. Azi va fi f. fericit … Frau-ul lui a fost plecata in Florida toata luna si o astepata numai saptamana viitoare. Dar Frau s-a intors si astazi o sa-l ia la ora 3 ! Mama ce fericire va fi pe capul lui … parca vad. NewMami & [bonjovi] Patrick Ryan

[ioanailincam]

Mmmm, ce s-a intetzit subiectul, ma bucur mult mai ales ca il credeam pierdut din cauza de FB. Ca veni vorba, am vazut si eu filmul Reteaua de socializare care este exact povestea FB, nu m-a impresionat prea mult (parca luase cateva premii), dar am inteles mai multe despre ideea lui. Dupa care, zilele trecute niste fosti colegi de liceu au facut grupul din liceu si a fost intr-adevar haios ce discutau eu acolo (am vazut tarziu). Dar parca tot nu pot sa ma apropii de acest FB, aici e mult mai bine[:D]. Eu zilele astea am am avut momente de groaza si mister, zile intregi de munca si stres, chiar si pana la 1.30 noaptea. Asta mic inca se trezeste la 3 ore asa ca sunt un fel de zombilica. Deci probleme de genul daca o cresc bine pe Ana nici nu ma mai framanta atata timp cat abia o mai vad[bang]: dimineata o pregateste si o duce taica-su la gradi (eu incerc sa mai dorm un pic sa recuperez oboseala), 2 sau chiar 3 seri pe saptamana sta la bona, in restul serilor facem baie lui bb si eu ma duc sa-l culc, in timpul asta taica-su o culca si pe ea. In week-end tot cu taica-su mai mult: de ex sambata trecuta au fost la film, eu nu pot ca destul ratez mese de-ale lui bb din cauza biroului, nu vreau sa fac astas si in week-end sau maine se vor duce la campionatul de gimnastica ritmica, la fel, unde sa vin si eu cu bb? E trist ce se intampla, practic nu am niciun merit din toate progresele ei: a invatat sa citeasca cu tati si bona, acum descompune cifrele cu tati si bunica pe Skype si tot asa. Cu mine mergea la patinaj dar de vreo 2 saptamani am intrerupt ca se cam plictisise. Adevarul e ca nici mie nu-mi place sa ma joc cu ea (adica sa ma pun la mintea ei sau sa inventez jocuri), iar de activitatile astea intelectuale nici atat sa nu aud, nu am rabdare si nici metoda[alcool]. Tot trag speratanta ca e e doar o faza, pana mai creste bb, dar nu stiu sincer cand se termina regimul asta mai ales ca am reinceput munca iar asta imi ia si ultima bruma de timp liber pe care il mai aveam. Dar destul cu plangerile, pana la urma fata se dezvolta frumos, stie si ea o gramada de lucruri pentru varsta ei. La noi e cumva invers, eu sunt mandra de ea de cate stie (mai ales ca nu am invatat-o eu[alcool]), mai ales ca eu la varsta ei nu stiam mai nimic[alcool]. Ea nu stiu cat are constiinta propriei valori desi noi o laudam si incurajam mereu (in spiritul la ce am vazut in filmele americane[:D] - treaba cu "am o intrebare buna" mi se pare geniala). La gimnastica ritmica la fel, cica profesoara e foarte multumita de ea (de aceea a si spus ca e musai sa se duca maine sa vada competitia), sa vedem daca se va tine de chestia asta. La capitolul timiditate si ea si-a mai dat drumul, vorbeste cu copii necunoscuti prin parc ceea ce acum un an pe vremea asta era de neconceput, dar din cand in cand mai are cate o reactie de reticenta fata de persoane noi pe care le cunoaste. Per ansamblu insa e clar mai bine, pana la urma e si normal pe masura ce cresc sa capete incredere. Oricum, mi se pare ca a crescut foarte mult, nici nu-mi vine sa o mai tratez ca pe un copil, dar ieri amvorbit la telefon cu ea si m-a izbit atunci vocea ei de copilas (in telefon se aude altfel) si am realizat ca e departe momentul cand nu va mai fi copil. Hai ca am luat-o pe aratura, nu mai are sens ce zic eu aici. O astept pe Nelia cu comentarii ca ea mereu are idei bune, nu stiu sincer cum se descurca cu 3. Sunt de parere ca trebuie sa petreci cu fiecare timp in fiecare zi dar ma tem ca noua pur si simplu nu ne iese chestia asta. Mai bine ma duc sa ma culc ca ma ia depresia, nu alta. Hai va pup si sa aveti un week-end primavaratic! Ioana cu Ana (22.06.2005) si bebe Andrei (31.10.2010) [url="http://community.webshots.com/user/ioanailincam"]Ana - de la nastere pana la Revelion[/url] [url="http://community.webshots.com/user/ioanailincam1"]Ana - dupa Revelion, in 2006[/url] [url="http://community.webshots.com/user/ioanailincam2?vhost=community&vhost=community"]Ana - dupa 1 an[/url] [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61984"]Povestea nasterii[/url] [url="http://community.webshots.com/album/579009343OHMkJw?vhost=community"]Andrei[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=158426"]Povestea nasterii lui Andrei[/url] Ai grija ce iti doresti! S-ar putea sa se indeplineasca...