Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Angajatori si angajati in Romania si pe glob


Recommended Posts

Citat:
citat din mesajul lui lara_c
Citat:
citat din mesajul lui Mediajust
Citat:
citat din mesajul lui lara_c Chiar nu pot sa cred ca merg pana acolo ca te intreaba ce lucreaza sotul...Ce relevanta are asta frate... Nu stiu cum as reactiona daca as fi pusa in fata unui asemene 'tir' de intrebari personale... Errie's mummy [url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/HAWAII_MEXICO_US #"]Hawaii MexicoUS[/url]*[url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Europe_and_US#"]Europe_and US[/url] * [url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Wedding #"] Wedding[/url] * [url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ErinnKendall#"] ErinnKendall[/url]*[url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/KualaLumpur#"]KUALA LUMPUR[/url] *[url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ BangladeshSingaporeBali#"] Bangladesh_Singapore_Bali[/url]
Chiar uneori are relevanta. Eu am refuzat politicos, dar sincer o potentiala angajata pentru ca sotul ei lucra fix in firma concurenta cu a mea. Oricat ar parea de nepotrivit, iti dai seama ca ar fi fost ca si cum mi-as fi pus pe toate gardurile strategia, intentiile, contactele, partenerii, contractele etc, exact ce incercam sa aflam unul despre celalalt atunci cand ne disputam aceleasi segmente. "Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).
Mediajust Legea secretului profesional nu exista in RO? Intr-o tara cu sistem legal bine pus la punct respectiva doamna te dadea in judecata. Sper ca nu te superi, mi se pare absurd. Contractele serioase prevad clauze de confidentialitate.Nu conteaza cine e sotu'.De unde stii ca daca angajezi pe cineva necasatorit nu are iubit/amant in firma concurenta. Sau o doamna casatorita cu un lacatus mecanic poate avea relatii 'f apropiate' cu un domn la vreo firma concurenta..... Ce faci a te aiguri ca nu e asa??Ii urmaresti prin oras...? Exista situatii cand in mod legal se verifica trecutul partenerului, de obicei in institutii guv, nu conteaza unde lucreaza , da' conteaza daca e terorist de exemplu....Nu cred ca e totusi cazul intr-o afacere privata mai mica. Eu in Ro am lucrat f putin in sectorul privat, firma era oricum o multinationala straina, deci nu am dat PESTE NIMIC din ce in povestiti voi aici...[bang] Errie's mummy [url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/HAWAII_MEXICO_US #"]Hawaii MexicoUS[/url]*[url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Europe_and_US#"]Europe_and US[/url] * [url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Wedding #"] Wedding[/url] * [url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ErinnKendall#"] ErinnKendall[/url]*[url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/KualaLumpur#"]KUALA LUMPUR[/url] *[url="http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ BangladeshSingaporeBali#"] Bangladesh_Singapore_Bali[/url]
Nu exista o lege a secretului profesional formulata ca atare, in schimb obligativitatea pastrarii confidentialitatii datelor (deci secretul profesional) este reglementat temeinic in Codul penal, precum si pentru categorii profesionale (medici, notari, avocati, lucratori de banca) - nu mai vorbesc de armata, politie etc. In firmele obisnuite se poate introduce prevederea confidentialitatii datelor la care ai acces prin contract/regulemane intern. Problema este insa ca in aceasta ultima situatie este greu spre imposibil de demonstrat scurgerea de informatii, pentru a cere sanctionarea angajatului. (Cel mai rapid exemplu - aplici la o licitatie, te trezesti acolo ca firma concurenta are un leu sub oferta ta, cum demonstrezi ca a stiut ce ai ofertat tu? Nu poti face procese de intentie, iti trebuie dovezi, doar nu-i pui microfoane in bucatarie). Sigur ca riscul exista si la familia extinsa - dar acolo este doar potential, or aici probabilitatea este mare. De ce m-as fi complicat cand puteam gasi aceleasi competente fara suspiciuni? Oricum, in 99% din cazuri dupa interviu ramane "ca va sunam", si nu te mai suna nimeni, fara explicatii. Eu am avut un acces de sinceritate ca sa nu se intrebe juma de an apoi de ce a fost respinsa. Puteam sa n-o fac. Insa trebuie sa spun ca n-am intrebat-o ce-i lucreaza barbatul - stiam din clipa in care i-am vazut CV-ul (asta-i avantajul/dezavantajul oraselor mai mici). Daca nu stiam - probabil ca o angajam (si dupa ce aflam, ma straduiam sa-i tai accesul la datele "fierbinti".) Nu avea pentru ce sa ma dea in judecata (sau daca o facea, oricum pierdea). Nu apartinea unei categorii defavorizate, ca sa invoce discriminarea - deci chiar nu avea nici motiv care sa intre sub incidenta legala. "Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 146
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Citat:
citat din mesajul lui buflea Personal, sa-mi caut acum job in Romania, la partea asta personala, cred ca as minti pe rupte, as raspunde exact ceea ce angajatorul vrea sa auda: nu-s maritata, nu am si nu vreau copii si mi-a citit mie o baba in cafea ca o sa mor la 100 de ani fara sa fiu bolnava niciodata. Si ce daca afla dupa ce ma angajeaza ca am 2 copii ?
Da, este un punct de vedere, probabil corect. Poti avea copii sau o viata de telenovela fara sa stie nimeni, sa-ti faci treaba impecabil, si asta este ideal pentru toata lumea. As putea admite omisiunea. In acelasi timp, "sa raspunzi" mintind inseamna ca este un exercitiu obisnuit, o trasatura de caracter, si eu intr-un asemenea om n-as avea incredere, indiferent daca imi este angajat, ruda, vecin sau coleg de birou. As incepe prin a-l marginaliza, a-i taia accesul la lucruri importante, la promovare/premii (chiar daca initial le promisesem, necontractual)- iar finalul ar veni rapid. Repet, increderea si corectitudinea de ambele parti mi se par esentiale, traim o jumatate din viata la slujba, de ce sa nu fim confortabili si cinstiti unii cu altii "Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui conchita intrebarea mea pentru doamnele de specialitate de-aici - ce recomandari aveti la schimbari de cariera, in conditiile in care experienta e zero si candidatul are doar scoala in domeniu? ce anume trebuie accentuat la interviu si cum castigi un post? multumesc anticipat. [flo] [url="http://madeinromanika.wordpress.com/"]made in romanika[/url]
Conchita, eu recomand urmatoarele: - sa citesti cat de mult posibil in domeniul care te intereseaza, sa te pui la curent cu ce se intampla in prezent in acel domeniu in zona ta geografica; - sa te inscrii in organizatii din domeniul respectiv- acum cam toate meseriile si disciplinele au organizatiile lor, cu pagina web, multe si cu forumuri; daca au forum, este super! te inscrii si legi legaturi cu persoanele care sunt in domeniu; incerci nu numai sa afli cat mai multe informatii despre ce te intereseaza pe tine, dar in acelasi timp sa oferi si tu sprijin, in orice domeniu, fie info despre un coafor, retete, gradinite, orice. Oamenii (nu toti) iti vor rasplati bunavointa si vor fi mult mai dispusi sa-ti dea informatii sau tips-uri, pe care altfel poate le-ar fi lene sa ti le dea. - te inscrii pe site-uri de networking, gen LinkedIn, Xing, chiar Facebook sau Twitter si iti faci o retea de cunostinte. - daca timpul si jobul actual iti permite, ideal este sa faci un voluntariat sau un internship in domeniu, te ajuta foarte mult. - iti structurezi CV-ul punand accent pe abilitatile pe care le ai deja si care sunt cerute in acel domeniu. Multe abilitati sunt transferabile si poti sa le folosesti cu succes in orice domeniu. "Storci" de la fiecare job orice legatura sau orice abilitate ti-ai dezvoltat-o in acea perioada, care te-ar ajuta in domeniul care te intereseaza. Daca as stii mai multe detalii despre experienta si domeniul de interes, as putea sa-ti dau sfaturi mult mai concrete. Daca simti ca este ceea ce doresti din tot sufletul sa faci, te incurajez sa nu renunti si sa nu te lasi descurajata de lipsa de experienta. Si eu am facut o schimbare in cariera radicala, am trecut de la chimie in acest domeniu al resurselor umane in care nu aveam nicio experienta, nici macar studii de specialitate! Am avut noroc ca am gasit destul de usor job si nu a mai fost nevoie sa fac internship, dar daca nu imi gaseam, eram dispusa sa lucrez 3-6 luni fara salariu. Mult succes![flo] _________________________ Cred in soare chiar daca nu straluceste, cred in dragoste chiar daca sunt singura, cred in Dumnezeu chiar daca nu-mi raspunde.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui Elena
Citat:
citat din mesajul lui buflea
Personal, sa-mi caut acum job in Romania, la partea asta personala, cred ca as minti pe rupte, as raspunde exact ceea ce angajatorul vrea sa auda: nu-s maritata, nu am si nu vreau copii si mi-a citit mie o baba in cafea ca o sa mor la 100 de ani fara sa fiu bolnava niciodata. Si ce daca afla dupa ce ma angajeaza ca am 2 copii ? Daca eu imi fac treaba n-o sa poata niciodata sa ma dea afara ...
Cred ca glumesti, nu? :)) Nu stiu de ce ai impresia ca in Romania angajatorii vor numai negrii pe plantatie. Nu spun ca nu sunt si din categoria asta, ca sunt destui, dar nu numai la noi, ci peste tot in lume. Am trait si eu 10 ani prin strainataturi si stiu ce vorbesc.
Sunt convinsa ca nu vor, dar asa cum spunea si Ruxij, orice amanunt din viata personala poate influenta involuntar o decizie ... si sa fim sinceri acum - din toate cazurile prezentate de Mediajust (ca doar e un exemplu din viata reala) cea mai potrivita pe job era Doamna cu copil ...cea mai potrivita. Daca s-ar fi prezentat la interviu si si-ar fi detaliat NUMAI experienta sunt sigura ca lua jobul. Dupa modul in care s-a prezentat, este pe cale sa-l piarda. Poate il pierde in fata lui Mediajust ca ea are o firma mica si nu-si permite sa faca acte de caritate ... dar intentia ei a fost de fapt sa impresioneze suplimentar si sa obtina un avantaj vis-s-vis de ceilalti candidati. Poate intr-o firma mai mare in care se lucreaza in echipa, cu problemele ei nefericite ar fi obtinut intr-adevar acest avantaj ... nu e normal, nu e normal sa obtii un post pentru ca ai X% experienta si Y% probleme personale care impresioneaza.
Citat:
citat din mesajul lui Elena Am sa-ti spun cum vad eu lucrurile ca si angajat/candidat, nu ca Recruiter. Eu consider ca o relatie profesionala trebuie cladita pe incredere in primul rand, de aceea cand ma duc sa aplic pentru un job mi se pare normal sa ma prezint asa cum sunt, atit profesional, cat si personal. Convingerea mea este ca atunci cand incepi o relatie, orice relatie, cu o minciuna, singurul defavorizat esti tu, pentru ca iti furi singur caciula.
Sunt total de acord cu tine in legatura cu relatia profesionala ... problema este ca o relatie profesionala se dezvolta in timp si se incepe STRICT pe considerente profesionale. Problemele personale de aia sunt personale, nimeni nu trebuie influentat in decizia profesionala de drame personale ... stiu ca e etic sa ai empatie si chiar militez pentru flexibilitate si intelegere intre parti, dar asta vine in timp cand compatibilitatea profesionala este dovedita. Sigur ca tu - Elena - nu o sa schimbi o cultura - dar un recruiter este chiar cel care manageriaza relatia dintre angajat si angajator si de aceea de la voi ar trebui sa inceapa usor, usor consilierea ambelor parti. Cat despre ce zice Conchita - sincer, este prima data in 10 ani cand aud ca se discuta la interviu probleme personale ... si am dat suficiente interviuri. Poate acolo in zona de sud unde este ea se prectica asta ... asa cum inteleg ca se practica si in Franta. Eu nu m-am intalnit niciodata cu aceste intrebari.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Conchita, mi-am mai adus aminte de ceva: sa te gandesti pentru ce job anume consideri ca esti potrivita in noul domeniu si sa cauti pe job board-uri un job description sau chiar mai multe, pentru ca descrierea job=ului poate varia de la o firma la alta. Asa poti sa iti faci o imagine despre ce responsabilitati presupune si totodata care sunt abilitatile si cunostintele cerute. Odata ce ai o imagine clara despre ce anume se cere si se asteapta de la tine, poti sa lucrezi la acele aspecte pe care simti ca nu le stapanesti.
Citat:
Daca s-ar fi prezentat la interviu si si-ar fi detaliat NUMAI experienta sunt sigura ca lua jobul.
Poate ca il lua, dar gandeste-te, pe cine pacalea ea oare si cat rezista ea la jobul asta?
Citat:
Sigur ca tu - Elena - nu o sa schimbi o cultura - dar un recruiter este chiar cel care manageriaza relatia dintre angajat si angajator si de aceea de la voi ar trebui sa inceapa usor, usor consilierea ambelor parti.
Pai cam asta si fac, consiliez ambele parti :) La Multi Ani buni si senini, fetelor! [cheers] Sa ne citim cu bine si in 2010! [flo] _________________________ Cred in soare chiar daca nu straluceste, cred in dragoste chiar daca sunt singura, cred in Dumnezeu chiar daca nu-mi raspunde.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Nici eu n-am avut intrebari cu ai copii, esti maritata, decat la acel interviu despre care am povestit si unde tipa mi-a facut asa o impresie proasta pt ca stia ca intrebarea este ilegala si in plus atitudinea dispretuitoare fata de mame m-a dat gata. In rest intrebarile se pun altfel. Am fost intrebata "what are your work habits?" insemnand cam ce ore as putea sa lucrez (in ideea ca voia sa lucrez nopti si weekenduri), poti face fata la deplasari samd Daca ai copii si n-ai cu cine sa ii lasi, probabil jobul cu deplasari nu este pentru tine si raspunzi ca poti sa faci atat procent deplasari, dar aici este considerat ilegal, neetic si invaziv sa intrebi chestii personale. In schimb sa intrebi despre orele lucrate, deplasari etc este f. OK si iti da aceeasi informatie care iti este relevanta tie, fara sa faci presupuneri bazate pe niste idei preconcepute. Nu zic ca nu or exista astia care intreaba, dar cum aici este extra cunoscut ca e ilegal, eu nu m-as duce sa lucrez pentru cineva care STIE ca intreaba ceva ilegal si totusi are lipsa de respect pt. aceasta regula. Inseamna ca nu are respect fata de drepturile mele si probabil nu ma voi simti bine acolo. Dc. in Europa asta se accepta e alta mancare de peste. Toata lumea intreaba, asta e. Dar as prefera sa fiu judecata dupa alte criterii. Sunt sigura ca dc. as zice ca am un copil si nu locuiesc cu sotul (situatia mea), deci am grija de el doar eu, as putea avea un punct in minus. Cum faci delegatii? Nu ai familie in America? Atunci cine te ajuta? bla bla bla Astea sunt problemele mele si chiar gasesc solutii, uite ca am facut 7 deplasari intre August si Nov 2009. N-as avea chef sa imi fie judecata viata personala si poate nu am chef sa detaliez relatiile mele cu sotul si familia extinsa chiar asa unui strain din prima. Dupa mine e bine asa. Inteleg si ce spune Conchita, da, ea le-a zis din prima ca sa stie cam ce hram poarta aia. E OK, poti sa spui dc asta e decizia ta. Am facut si eu un pic asa la interviu pt. jobul asta pe care il am acum. Adica am adus discutia despre scoli, de unde a fost clar ca am copil de scoala. Si am si spus ca am copil. Dar una e sa zic eu, ca decid eu dc ma dezavantajeaza sau nu si alta e sa ma intrebe toata lumea si eu sa raspund vreau-nu vreau. In cazul in care am spus, am decis eu ca sunt in siguranta dc. discut asta, pt ca jobul presupune un mare grad de independenta si nu ai sefi directi, e o alta atitudine decat in cazul in care am intervievat pt unii care imi erau sefi directi. Deci e problema de nuanta. Nici eu nu cred ca se va schimba cultura in Iurop, dar eu una o apreciez mai mult pe cea de aici din acest punct de vedere. Mai putin dpdv al datului afara fara preaviz. Avantaje si dezavantaje.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu am constatat ca si aici exista intrebarile personale, dar la firmele mici unde interviul este de obicei cu presedintele+/viitorul sef direct; la firmele mari unde e HR profesional nu prea; aici francofonii mai pun si intrebarea (stupida-o gasesc eu- de ce am ales Quebecul pentru emigrare); oricum la ultimul interviu, dupa ce ai trecut de testele profesionale si psihologice, eu vad decisiva chimia intre tine si intervievator. Lara, iti spun in foarte cunostinta de cauza (fara sa pot da detalii) ca si aici protejarea informatiilor confidentiale are diferite forme, inclusiv respingerea unui candidat pentru motive de genul lui Mediajust. Conchita, n-ai putea face un voluntariat/stagiu in domeniul in care ai studiat, care ti-ar oferi referinte (uneori atirna foarte greu) http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Doamnelor - ma bucur ca "ne-am petrecut" ultimele zile din an impreuna, intr-o discutie interesanta (zic eu) in care am adus considerente diferite, puncte de vedere, opinii si experiente de peste tot. Eu doresc tuturor sanatate si un an bun, in care fiecare sa-si gaseasca locul si implinirea profesionala, in care angajatorul sa aiba respect si consideratie pentru angajat, iar angajatul sa mearga (daca nu cu drag) macar cu placere la slujba si sa-si faca treaba bine, rasplatit si relaxat. Indiferent de cat de diferite ar fi opiniile celor doua "parti" la un moment-dat, sa nu uitam ca putem trece oricand dintr-o parte in alta. Macar si pentru atat ar trebui sa incercam sa-l intelegem pe celalalt. La multi ani! "Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui Elena
Citat:
Daca s-ar fi prezentat la interviu si si-ar fi detaliat NUMAI experienta sunt sigura ca lua jobul.
Poate ca il lua, dar gandeste-te, pe cine pacalea ea oare si cat rezista ea la jobul asta?
Pai ea din punct de vedere profesional rezista si inca foarte bine (scrie corect, stie sa vorbeasca la telefon, stie ca vorbeasca cu clientii ...etc). Problema Doamnei nr 1 este atitudinea fata de locul de munca si de fapt din cauza asta chiar merita sa piarda jobul. Eu sa fiu angajator chiar i-as spune prieteneste - ca nu pare a fi pregatita sa se concentreze pe profesie. Ea ar vrea un serviciu dar in care sa stea acasa cand plange copilul, sa plece mai devreme daca afara e vreme de parc, sa isi ia vacanta cand copilul e in vacanta si sa repete cu el la telefon poeziile de la serbare. Sigur ca e greu sa faci schimbari radicale in procedurile de interviu - discutia totusi este interesanta pentru ca se aduc argumente din mai multe culturi. De curiozitate, ce studii trebuie sa aiba o persoana care lucreaza in Human Resources in Romania ? Exista o facultate pentru asa ceva, sau niste specializari specifice post-universitare ? Aici de ex exista niste certificate care se obtin destul de simplut, cred ca nici nu e nevoie sa termini o facultate (nu sunt totusi sigura de asta) si in rest, cei din firmele de recrutare sunt de fapt niste oameni de vanzari - ei cauta, gasesc si vand talente si sunt platiti la comision. Si cum sunt sigura ca raspunsul il voi primi la anul [:D], va doresc un an nou, cu joburi si pozitii satisfacatoare pentru toata lumea. Va doresc tuturor dar mai ales mie [:D]. E 10:16 P.M. in Romania (la mine e 3:16 P.M.) cred ca numai pe mine ma mai penetreaza cariera si pasii interviului la sfarsit de 2009 [flo]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Faptul ca se cere istoria de sanatate, ca trebuie sa dati detalii din viata vostra privata mi se pare neadmisibil si neprofesional. Eu nu aveam asemenea detalii pe resumeul meu nici cand traiam in Romania. In mod normal intrebarile standard la interviu pot sa determine cine e serios in ceea ce priveste lucrul. Si apoi mai exista luna/lunile de proba - in care iti dai seama daca cineva poate sa-si faca jobul sau nu. Pot sa fie oameni fara copii si care sa fie neseriosi. Si eu zic ca mai degraba cei fara copii si obligatii sunt mai neseriosi decat cei cu copii. Pt ca nu ii intereseaza sa acumuleze senioriate intr-un loc de munca, isi permit sa faca schimbari si chiar sa ramana fara loc de munca o perioada.Nu le plang copii de foame acasa, nu au rate de platit. Nu sunt de acord ca angajatorul sa intrebe candidatul despre detalii personale la interviu. Daca candidatul le da, e problema lui. Eu cred ca as angaja-o pe fata cu copil - pt ca exista sansa ca ea sa stea cel mai mult in jobul asta.( inteleg ca este o firma mica fara sanse ca angajatul sa promoveze in alt job - studentul e posibil sa plece cand termina facultatea) Aici sunt zile personale platite(~ 4/an, care pot fi luate cu ora) - pe care angajatul poate sa le ia fara sa dea motivul, sunt zile de boala( ~ 12 zile pe an) - pe care poate sa le ia pt boala ei sau a copilului. I-as spune care sunt asteptarile mele ca angajator si i-as da cateva zile personale, as stabili ca are zile de boala pe care poate sa le foloseasca pt copil. In felul asta setezi limitele in ceea ce priveste grija pt copil si ii comunici ca trebuie sa-si faca planuri pt copil daca are nevoie de mai mult timp. Poate sa accepte sau sa refuze. In plus arati ca esti un angajator care are consideratie pt angajatul lui. Angajatul va avea consideratie si respect pentru afacerea ta.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...