sunt geloasa pe copiii prietenului meu

[dinozaurele]

quote:

---

Originally posted by Clover
[quote]Originally posted by Rufus In ciclul toate femeile sunt perverse si umbla dupa bani si toti barbatii sunt porci. Si urmeaza afirmatia ca toti oamenii fac copii sa aibe cine sa ii ingrijeasca la batranete? Grow where you're planted.

---

Si asta-i din ciclul "ai dat cu mucii in fasole"?[:D]

[aniela23]

Trebuie sa recunosc ca am abandonat acest subiect pt ca m-au durut incredibil de tare unele raspunsuri.Mi-am dat seama dinainte sa postez ca poate nu am dreptate si nu sunt corecta in ceea ce spun dar ma asteptam poate ca raspunsurile sa fie ceva de genul :''Aniela ,esti subiectiva si orbita de gelozie, incearca sa intelegi ca blah blah blah'' dar nu ma asteptam la unele reactii de genul :'' esti foarte egoista si materialista, ar trebui sa-ti fie rusine si eu te-as da afara din casa daca as fi prietenul tau''.M-am condamnat foarte tare pt ceea ce simteam,numai eu stiu ce-a fost in inima mea.Evident,mi-am dat seama ca relatia dintre mine si tatal meu afecteaza foarte tare ceea ce simt si ceea ce gandesc si nu am vrut sa las asta sa strice relatia cu prietenul meu asa cum s-a intamplat de multe ori in trecut.Am inceput sa merg saptamanal la terapeut.Am inteles ca daca eu am fost saraca si tatal meu nu mi-a dat nimic nu inseamna ca asta este NORMAL si ca asa trebuie sa se intample in toate familiile.Am inteles ca daca tatal meu nu m-a sunat NICIODATA de cand m-am mutat de acasa nu inseamna ca asta este normal si da, am inteles ca nu am avut o copilarie si o adolescenta fericita si ca trebuie sa invat sa accept asta in loc sa imi doresc ca toti copiii din lume sa aiba aceiasi viata doar ca sa am eu o senzatie de normalitate. Ne-am mutat impreuna, totul a inceput oki.Au existat evident mici incidente dar am tacut pt ca stiam ca daca accept sa ma mut cu el inseamna sa fac multe compromisuri.M-am hotarat sa nu judec absolut nimic din ceea ce se intampla pt ca este foarte posibil ca sa nu fiu deloc obiectiva.Am trecut chiar si peste evenimente e genul urmator.Intr-una din zile il suna fiica-sa pe prietenul meu sa-i zica ca a cumparat vreo 15 carti de pe internet si a folosit ''din greseala'' cartea lui de credit.Iar prietenul meu a fost foarte inmuiat de faza ca ea l-a sunat imediat sa-i spuna, ca uite cat e de corecta, chair daca i-a folosit cartea de credit l-a si sunat sa-l anunte.Pe cuvantul meu ca am ramas cu gura cascata!!!!Cum adica DIN GRESEALA???Cat poate fi de orb incat sa creada ca o fost din greseala?Pey cand cumperi ceva de pe net trebuie sa scrii numarul cartii de credit si NUMELE de pe carte.Cand si-o fi dat seama ca foloste o carte de credit cu numele lui taica-su pe ea, dupa ce a platit pt a 15-a carte?Dar ma felicit, pt ca am tacut ca sa nu creez o alta cearta, dupa cum am spus chiar m-am schimbat. Din pacate a existat 1 incident peste care efectiv nu pot sa trec.Eu si prietenul meu am fost plecati in vacanta in timp ce copiii lui au stat in casa.Am venit intr-o seara tarziu si am vrut sa fac o baie dar nu gaseam spuma de baia niciunde (vreau sa mentionez ca dormitorul si baia noastra sunt intr-o parte separata a casei deci nu este o baie comuna).I-am spus prietenului meu ca probabil a luat-o fiica-sa si el era in stare sa bage mana in foc ca fiica-sa n-ar face asa ceva.In fine, am tacut, pt ca sunt proasta se de aia las sa ma calce lumea in piciore, ca tac mereu.In timp ce faceam baie am observat ca si un gomaj de corp disparuse...A doua zi am coborat in baie de langa camera fetei lui si bine-nteles ca am gasit gomajul printre lucrurile lui fiica-sa.Efectiv nu-mi venea sa cred,tremuram toata.I-am aratat prietenului meu sperand ca intelege ce vreau sa-i trasmit si l-am lasat pe el sa-i explica lui fiica-sa ca asa ceva nu se face.In fine, i-a zis de fatza cu mine :''annie, ai folosit scrub-ul lui aniela si nu a mai ramas decat putin din el'' .Mi-a dat seama ca nu numai este orb dar este si prost, cum de nu si-a dat el seama ca problema nu era cantitatea de gomaj folosita, ci faptul ca fiica-sa a intrat in camera noastra, in baia noastra,mi-a umblat printre lucruri, mi-a violat intimitatea.Iar seara tot el a venit la mine si mi-a REPROSAT ca am facut-o pe fiica-sa sa se simta prost.Doamne, cate compromisuri am facut in relatia asta ca sa fie totul bine, ma doare sufletul cand imi amintesc, am scris si la subiectul cu ''soacre'' o faza pe care a facut-o maica-sa :((((. Am observat totusi ca ma inteleg mai bine cu copiii cand nu e el de fatza decat cu el si am observat ca ma inteleg mai bine cu baiatul decat cu fata............In fine, sa nu mai lungesc etapele atator saptamani de analiza interioara concluzia la care am ajuns este urmatoarea : SUNT SOCATA SI SCARBITA.El este de vina pt toate sentimentele negative pe care le-am avut fata de copiii lui, daca el ar fi stiut sa le explice care sunt regulile tata-copii lucrurile ar fi fost altfel.Comportamentul asta anormal de care vorbesc se manifesta mult mai putin fatza de fiul sau insa vreau sa va vorbesc de triunghiul eu - fiica-sa - prietenul meu si va rog sa-mi dati sfaturi daca credeti ca m-ar ajuta: -Daca ne uitam seara la tv toti 3 si eu ii zic sa mergem la culcare face tot posibilul, DE FIECARE DATA, sa ma trimita pe mine prima ca sa ramana el cu fiica-sa cateva minute, nu inteleg de unde provine nevoia asta bolnava ca ea sa il accepte, sa nu fie suparata pe el... -Daca el vorbeste ceva cu fiica-sa si eu intru in camera ma mangaie usor pe mana sau pe spate (drept semn de salut) si isi vede de conversatie.Daca vorbesc eu cu el si intra fiica-sa imediat intrerupe conversatia si o incearca sa vorbeasca ceva cu ea - Daca mergem toti 3 sa cumparam de exemplu mobila si gasim un obiect care mie imi place si lui fiica-sa nu imediat se da de parerea ei (DESI EU SI CU EL LOCUIM IN CASA AIA SI NU FIICA-SA). - Daca petrecem cateva ore in 3 nu isi arata in nici un fel afectivitatea fata de mine, profita de unele scurte momente in care fiica-sa se duce, de exemplu, la toaleta, ca sa-mi dea o mica imbratisare pe furis.De fata cu ea nu imi vorbeste NICIODATA afectuos si nu ma imbratiseaza Stiu, stiu ca scriu si gandesc ca o femeie nebuna si obsedata, sunt absolut scarbita de aceste mici descoperiri, el ar trebui ca pe mine sa ma vada ca un partener EGAL si pe copii drept copii pe care i-a crescut iar acum isi vor vedea de viata lor.Desi mi-e tare tare greu sa accept trebuie sa incep sa imi dau seama ca probabil nu ma iubeste suficient.Stiu ca trebuia sa ascult fetele care mi-au zis sa renunt la aceasta relatie, stiu ca nu trebuia sa renunt la jobul pe care il aveam, si la masina si la casa unde stateam ca sa ma mut in Londra la el dar am vrut sa nu fiu lasha , am vrut sa fiu o luptatoare iar acum ce-o sa fac, unde-o sa ma duc Ca sa nu mai spun ca planuise sa mearge in Brazilia sa sarbatoreasca Revelionul cu copiii si fara mine, si ca planul a cazut doar datorita faptului ca copiii si-au facut alte aranjamente.Da, recunosc, eu am spus ca nu vreau sa merg ca e prea scump ca sa testez reactia lui, sa-l aud eu cu gurita mea cum spune ''VREAU SA FII CU MINE ACOLO'' dar el a spus doar :''oki, daca nu vrei sa vii ma duc doar cu copiii''.Sa vorbesc cu el e inutil, pt ca nu-mi vede punctul de vedere,nu-l vede si gata, pot sa ma pun in cap.Nu inteleg, i-o fi rusine cu mine?? Aseara ii spunea lui maica-sa ca merge in Brazilia ca vrea sa-si vada un prieten dar se intoarce pe 31 decembrie.Cand l-a intrebat maica-sa de ce nu sta acolo pt revelion in loc sa zica ca se intoarce sa faca Revelionul cu mine a zis ca nu gaseste bilet sa se intoarca cateva zile mai tarziu.Si tocmai acum, in timp ce scriu, imi dau seama ca poate chiar de asta se intoarce pe 31 decembrie, pt ca nu sunt bilete pe 1,2,3 , nu pt ca vrea sa fie cu mine de Revelion Imi vine sa urlu

[ruxij]

Copiii lui vor fi mereu pe locul 1, tu esti pe locurile urmatoare si eu una cred ca e bine si normal sa fie asa. Nu cred ca o sa fie cazul de "i-am crescut si acum isi vad de viata lor", asa cum ti-ai dori tu, din pacate. Dupa cat vad, tu nu poti suporta situatia. Ar fi bine sa termini relatia, sa iti cauti alt job, alta casa samd. N-o sa mearga.

[Elle_seb]

quote:

---

Originally posted by ruxij
Copiii lui vor fi mereu pe locul 1, tu esti pe locurile urmatoare si eu una cred ca e bine si normal sa fie asa. Nu cred ca o sa fie cazul de "i-am crescut si acum isi vad de viata lor", asa cum ti-ai dori tu, din pacate. Dupa cat vad, tu nu poti suporta situatia. Ar fi bine sa termini relatia, sa iti cauti alt job, alta casa samd. N-o sa mearga.

---

Aberant. Eu zic ca daca pornesti din start pe premiza asta, nu ca pornesti cu stangul, ci mai mult, pornesti din start cu handicap. Parerea mea este ca nu e normal sa se faca astfel de clasamente: cine-i pe locul 1 si cine-i pe locul 2, e ca si cand ai alege intre mama si sot, sau intre copii si parinti samd. Sunt lucruri pe care pur si simplu nu le poti compara oricat ne-am amagi. Daca vrei sa faci relatia sa mearga (la modul general vorbesc acum) trebui din start sa renunti la clasamente. Copilul tau e copilul tau si basta, este responsabilitatea ta pe viata iar relatia ta cu copilul nu face subiect de comparatie sub nici un aspect. Relatia ta cu sotul (ma refer aici la prezumtivul sot care nu e tatal copilului tau) / prietenul / iubitul este un alt aspect al vietii tale si nu este mai important sau mai putin important decat copilul tau. Este altceva. Si nu exista, intr-un mediu familial sanatos, notiunea de comparatie intre copil si sot / prieten. Din punctul meu de vedere si Aniela a facut greseli in relatia ei cu prietenul, insa nici el nu-i departe. Daca intr-adevar si-ar dori un mediu linistit si placut si suportabil pentru toata lumea, ar trebui sa stabileasca niste limite in relatiile dintre el si copii, dintre copii si ea, dintre ea si el. Si nu ma refer la limite cu sensul de cenzura, ci la regulile de bun simt pe care fiecare dintre ei ar trebui sa si le insuseasca. Este deranjant pentru oricine sa intre in camera / baia lui si sa ia lucrurile fara sa ceara permisiune. Este frustrant sa semnalez acest aspect si sa ti se reproseze ca exagerezi. Si tot asa. Elle

[A_Iulia]

Indiferent de clasamente, un lucru este clar: pe Aniela o deranjeaza destul de multe chestii, in cascada. Pentru mine unele nu sunt chiar asa de deranjante, dar pentru ea sunt. Nici nu cred ca are vreun sens sa se porneasca vanatoarea de vinovati. Comportamentul prietenului ei este exact asa cum si-l doreste el, indiferent ca greseste sau nu. Asta simte el ca vrea si trebuie sa faca, asta face. Orice constrangere nu ar aduce pacea mult-dorita si nici dragostea necesara. Aniela, tu esti singura in masura sa consideri daca poti sa mergi mai departe. Poti sa ramai cu el si sa suferi in continuare pentru orice fleac (probabil pentru tine nu sunt chiar fleacuri, situatia este extrem de inflamata si orice chestie ti se pare un capat de tara si e normal sa simti asa), sau poti sa-ti gasesti linistea in alta parte. E o chestiune de alegere. Adina + Olivia Q1.04

[analessya13]

Aniela, eu sa fiu in locul as iesi din aceasta relatie. E un compromis pe care trebuie sa-l faci si nu inteleg de ce te complaci in aceasta situatie care te "imbolnaveste"?! Nu ai vorbit de iubire, de nu stiu ce mare dragoste intre voi, iar chestia asta ma face sa cred ca interesele tale sunt altele. Chiar daca te vei supara, imi pare rau ca iti zic, dar te complaci in viata asta pentru ca oricand ai putea pleca in strainatate, ai tot confortul si chiar tu ziceai ca e unul care da tot ce vrei numai ca toti sa fie multumiti. Nu stiu exact de ce ai postat mesajul tau, pentru a cere sfaturi cum sa-l faci sa-si schimbe atitudinea fata de copii? Crede-ma ca n-ai sa reusesti. Acei copii sunt vitiati si imaturi pentru ca asa au fost crescuti. Si nu ma mir de ce toate femeile nu au putut avea o relatie mai lunga cu el, pentru ca el nu pune si nici nu vrea sa puna o bariera intre copii si viata sentimentala. Nu vad nici un rost ca te-ai dus la terapie. Ai incercat sa-ti raspunzi tie insasi de ce stai cu el si de ce accepti aceasta situatie?! Atata timp cat esti sincera cu tine, jumatate din probleme s-au rezolvat. Pe scurt: iti inteleg frustrarea, dar n-ai ce face pentru ca tocmai tu esti cea care accepti ca lucrurile sa fie asa. Eu as cauta dragostea adevarata si as da un copil la un barbat pe care il iubesc si care vrea sa facem casa impreuna. Eu una nu mi-as irosi asa viata. Dar fiecare face cum crede mai bine.

[ocebine]

Imi mentin parerea...esti intr-adevar geloasa pe acesti copii. Nu i-ai crescut tu, au venit gata la pachet. Nu ai cu ce sa te implici in educatia lor. Esti strict PRIETENA si nimic mai mult. Nici nu spera la mai mult. Fie vorba intr noi, daca o sticla amarita de spuma de baie te face sa tremuri, nu stiu cit de mult esti calificata pentru acest rol de mama vitrega care incerci sa ti-l arogi. Copiii fac infinit mai mult prostii decit ti-ai inchipui tu. Alex al meu mi-a aruncat in WC un ceas Tiffany primit de la sot - si a tras prompt apa - ce era sa-i fac? Te asigur ca de tremurat, n-am tremurat. Ori incerci sa devi o persoana pe propriile picioare, independenta si nepasatoare la relatia sotului cu copiii lui, ori iesi din relatie. El nu isi poate arunca copiii la cos pentru o fatuca care are mai mult pasiune pentru crema de gomaj si spuma de baie (acuma si tu ai avut tupeul sa o cotrobai pe fiica in lucruri, ca tot vorbim de violarea intimitatii). Si atit vreme cit el are posibilitatea si dorinta de a rasfata copiii proprii, tu nu ai nimic de zis. Anamaria "Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."

[ruxij]

quote:

---

Originally posted by Elle_seb

quote:

---

Originally posted by ruxij
Copiii lui vor fi mereu pe locul 1, tu esti pe locurile urmatoare si eu una cred ca e bine si normal sa fie asa. Nu cred ca o sa fie cazul de "i-am crescut si acum isi vad de viata lor", asa cum ti-ai dori tu, din pacate. Dupa cat vad, tu nu poti suporta situatia. Ar fi bine sa termini relatia, sa iti cauti alt job, alta casa samd. N-o sa mearga.

---

Aberant. Eu zic ca daca pornesti din start pe premiza asta, nu ca pornesti cu stangul, ci mai mult, pornesti din start cu handicap.

---

O fi aberant, dar asta se intelege din povestirea ei, asta o deranjeaza. Ca nu e ea pe primul loc. Ca de ce vrea iubitul sa ramana singur cu fiica seara, de ce sa petreaca revelionul cu ei si nu numai cu ea si asa mai departe... Ea a spus ca ar vrea ca copiii "sa isi vada de viata lor" ca au crescut. Unii barbati asa fac cand gasesc pe altcineva, pastreaza distanta fata de copiii lor. Barbatul asta se pare ca nu, iar aniela nu suporta sa il ia pe iubit "la pachet" cu copiii lui cei prost crescuti. E bine sa iasa din relatie.

[dulcetica]

Aniela, fata cind a spus ca a gresit era un fel de scuza pentru ca i-a folosit cartea de credit si i-a spus dupa.Amindoi stiau ca ea n-a gresit,ca nu-s retardati,dar era practic de la sine inteles ca iar fi permis oricum, adica daca ar fi intrebat anticipat.Sint lucruri pe care copiii stiu ca parintii le accepta si pe care nu.Sint convinsa ca daca ea ar fi uitat sa-i spuna si el ar fi vazut plata si fetita lui iar fi spus ca a uitat,tot in regula ar fi fost. Sint niste acorduri tacite cu niste limite in care lucrurile merg intre ei. Crede-ma ca a luat niste cosmetice de prin bai mi se pare nesemnificativ.Copiii se simt ca acasa.E casa lor.Deci cotrobaie ,folosesc lucruri,etc. nu cred ca dau importanta. Testele la care-l supui ,adica cum va reactiona daca eu spun ca nu merg ,pentru el sint probabil vremuri demult apuse. Daca nu-ti convine viata alaturi de el asa cum e ea,adica cu copiii lui ,atunci e la latitudinea ta. Faptul ca nu te giugiuleste de fata cu copii este din respect fata de sentimentele lor in legatura cu mama lor.E neplacut sa vezi ca tatal tau nu are un comportament decent in prezenta lor. Ca mai stau in intimitate de vorba ,reflecta ca sint apropiati .Daca realmente te-ai apropia de ei chiar si atunci vor avea micile lor discutii,alintari si intimitati . Cred ca n-ai depasit inca starea initiala si ca nu intelegi sfaturile care ti se dau.Neavind copii nu poti percepe ce implica fenomenul.Tu defapt esti intr-un razboi declarat cu toti trei,numai lor nu le-ai spus. dulcetica

[Fomalhauti]

Draga Aniela, nu am citit tot subiectul, am citit primele tale postari si ultima. De aceea nu stiu daca ti-a mai scris cineva ceva asemanator cu ceea ce vreau sa-ti scriu eu... Prietenul tau are niste calitati pe care tu le apreciezi. Este un om bun si tolerant. Generos. In general nu vrea sa vada jumatatea "goala" a paharului, mai ales atunci cand este vorba de oamenii pe care ii iubeste. Aceste calitati le are, sunt ale lui si se manifesta atat fata de tine cat si fata de ceilalti pe care ii iubeste. Stiu, ai vrea sa existe numai pentru tine aceste calitati, pentru ceilalti sa fie "un dur". Dar el este intr-un singur fel, ca asa este el. Daca ar fi sever si intolerant fata de copiii lui, asa ar fi si fata de tine si nu l-ai mai iubi. Stiu asta din experienta...Sotul meu este o persoana minunata. Daca il rog sa ma ajute cu ceva o face. Daca il rog sa faca ceva pentru mama mea, sa o duca undeva cu masina, sa-i faca niste cumparaturi, o face. Si eu ii sunt recunoscatoare pentru asta. Dar exista si...reversul. Daca maica-sa vitrega il roaga sa faca ceva pentru ea, face. Si ea profita de asta, profita de el. Asta nu-mi mai place... Si colegii de servici profitau de el, la un moment dat. Lucrau "in echipa", aveau o lucrare si el avea de facut o parte. Cate un coleg ii cerea sprijinul, un sfat si inca unul..."Dar asta cum se face?" Si sotul meu facea o buna parte din munca altora si cand se apropia termenul lucra si noaptea ca sa termine partea lui. Si asta nu-mi mai placea... Pe de alta parte, la bani sotul meu nu este deloc generos. Asta nu-mi place. Da, as vrea sa imi dea mai multi bani, sa imi faca mai multe cadouri...Dar, daca mi-ar da mie mai multi bani, daca ar fi mai generos, stiu ca si altii ar profita de asta. Eu cred ca, daca prietenul tau nu ar avea copii, tot s-ar gasi o ruda sa profite de el, de banii, de casa lui.... Deci, gandeste-te, il vrei pe el asa cum e sau vrei altul?