sunt geloasa pe copiii prietenului meu

[laura_dimitris]

[flo]miss parker pentru postarile tale, in general! Dar, fara suparare, nu mi se pare ca se poate pune semnul egalitatii intre relatia sotului tau cu sora lui (clar era o profitoare! ) si relatia prietenului anielei cu copii sai... Din punct de vedere legal exista obligatia parintelui de intretinere a copiilor minori sau - in cazul in care-si continua studiile- pana la varsta de 25 de ani. Ori, o astfel de obligatie nu exista in cazul relatiilor frate-sora !!! Nu stiu cum o fi legea in anglia dar in romania copilul are dreptul la 1/4 din veniturile tatalui.... Daca tatal vrea sa dea mai mult... Bravo lui !!!! Conchita, adina iulia.... dati explicatii degeaba....parerea mea este ca aveti perfecta dreptate si v-ati argumentat foarte bine ideiile dar... concluzia generala este ca acei copii sunt niste profitori si le-ar trebui un sut in fund .... Laura [gravi] 8+ si Dimitrakis 25.04.2003

[vandal]

quote:

---

Originally posted by laura_dimitris concluzia generala este ca acei copii sunt niste profitori si le-ar trebui un sut in fund ....

---

Concluzia generala nu inseamna ca si este adevarat...uita-te la Talibani si concluzia lor generala.... In cazul de fata Lordul John are dreptul sa faca ce vrea cu banii lui (ca doar munceste pentru ei, nu?). Si daca aniela nu intelege din zecile de semnale pe care el i le da ca ea nu va avea in vecii vecilor primul loc in viata lui (sau a lor), well, that's too bad. Aniela...tu ai in fata 2 alegeri foarte simple (bazate pe faptul ca esti la inceputul vietii si inca ai timp sa te uiti la ce vrei in long run): 1.Ramii cu el (si familia lui). No matter what. 2.Iti vezi de drum si il lasi in pace (pe el si familia lui). Este atit de simplu. Inteleg ca ai postat aici pentru a avea un feeling cum gindesc si altii despre aceasta situatie. Pt ca decizia oricum o vei lua numai tu. No o sa fie nimeni de pe forum sa traiasca viata ta. N.B. : Fiecare are dreptul la opinia lui (ei) si nu vad de ce ar trebui toti sa gindim in aceeasi directie. Asa ca lasati-o moale cu atacurile la persoana. Pe mine personal ma deranjeaza la fibra cenusie postarile religioase. Dar fiecare are dreptul sa spuna ce vrea. Asa ca asta e. Mai incet cu ghierutele.

[principe]

da ,da suntem foarte marinimoshi sa dam exemple cum trebuie sa fie copii altuia ,sa criticam ,sa spunem DALE UN SHUT IN C.R LA PARAZITI doar nu ne doare mina,nu platim noi taxe,universitati.noi suntem perfectii,shablonul societatii,fara noi societatea se duce de ripa,trebuie sa ne reunim sa scoatem la lumina poulatia care este parazitata,sa le aratam ,ce este o adevarata educatie,sa le aratam ce este fericirea,brrrr. stau shi ma gindesc daca doamne feri unul din copii acestia miinea ar suferi un accident, si parintele ar cere ajutor banesc ptru copil, citzi am fi la fel de marinimoshi sa ajutam sa mai vada lumina copilul shi miine, iar tatal sa se bucure inca de copilul lui.

[IreneCAM]

Eu chiar nu pricep care e problema aici[alcool]: omul da banii LUI copiilor LUI. Treaba LUI!!! Aniela, cred ca e o cauza pierduta, nu ai cum sa schimbi acest lucru si de fapt cred ca nici nu ai dreptul sa intervii...Parerea mea!! Daca poti accepta bine, daca te deranjeaza, atunci e clar ca nu aveti un viitor prea luminos. Spiridusha:))

[daniela_b]

Mie mi s-ar parea grozav ca iubitul meu e atit de atent cu copiii lui (chiar mergind pina la a fi "fraier", privind din exterior...). Si nu mi-as face probleme in privinta asta. Ingrijorator ar fi daca eu as avea alti copii cu el si el, in mod inexplicabil nu ar fi la fel de generos cu acestia, cu toate ca ar putea fi. Qi

[BalMascat]

aniela nu a zis niciodata ca ea nu doreste sa le dea nimic copiilor, sau ca problema in sine e banul. ci ca doreste niste reguli. si eu cred ca asta trebuie sa faca orice parinte, sa aiba niste reguli. nu cred ca esti un parinte mai bun daca ii dai copilului orice isi doreste, cu orice pretz si in orice circumstante, ce il inveti pe copil??? ca el trebuie sa zica "da-mi", ca a si primit deja. cand copii au peste 20 de ani cu atat mai mult ar trebui facut ceva. nu e vorba de zgarcenie, sau ca nu iti iubesti copii...cum probabil se poate intrepreta. nu e vorba nici ca daca eu m-am chinuit si acum am totul si pot sa-i ofer, de ce sa se chinuie si copilul meu? de ce sa nu se chinuie? pt ca toti, copii sau parinti ne-am chinuit si ne vom chinui sa ajungem ce suntem. ca parinte nu ii scutim pe copii nostri cu atitudinea noastra de niciun chin. insa ii invatatm ca nu trebuie sa lupte pt nimic, ca oricand i se da. doar pe baza de cerere, nu si de munca sau competitie. aniela e suparata poate mai mult pe tata, decat pe copii. pt ca el e singurul care creaza aceste limite. copii nu fac decat sa procedeze ca atare.

[aniela23]

Salutare!Ma repet din nou spunand ca nu suma de bani pe care le-o da ma deranjeaza, ci modul in care ei isi aduc aminte ca au tata doar cand au nevoie de bani.Chiar daca am mai spus asta in postarea mea anerioara vad ca dezbaterea se face tot pe tema :''tatal le da copiilor bani iar pe aniela asta o supara cel mai tare pt.ca ar vrea sa-i vada muritori de foame''.Am spus deja ca le plateste faculatea la amandoi, plus le da o suma de bani lunar care le acopera chiria + mancarea +alte maruntisuri.Si nu e vorba de £20 cum a zis cineva, ci e vorba de zeci de mii.Nu stiu daca mama lor le da sau nu ceva, nici nu am intrebat pt ca nu e problema mea.Va spun ce i-am spus si lui, n-are decat de le mareasca alocatia lunara daca asa crede de cuvinta dar ca nu mai pot suporta sa vad cum atunci cand el ii suna- pt ca li se face dor de ei- ei nu raspund niciodata la telefon (ca de, si-au uitat mobilul acasa) dar cand au nevoie de ceva de la tatal lor il suna si de zece ori pe zi.De cat timp suntem impreuna doar de DOUA ori am fost martora la o discutie telefonica care nu s-a terminat cu ''tati, as vrea sa-ti cer o favoare'' sau ''ai putea sa-mi dai ?''Ei stiu foarte bine cat de multi bani le da tatal lor pt facultate si cred ca daca l-ar respecta nu ar mai indrazni sa-i mai ceara altii in plus.Si da, ma enerveaza sa vad cum atunci cand ei urmeaza sa vina intr-un weekend sa stea la prietenul meu el anuleaza absolut planurile noastre din acel weekend iar copii ce fac ?! Vin vineri seara pe la 7, se schimba si ies in oras cu prietenii, vin tarziu dupa miezul noptii, dorm a doua zi pana dupa pranz, se plimba ametiti prin casa vreo doua ore apoi iar ies cu prietenii iar duminica, evident, se trezesc si pleaca in orasul unde e universitatea, petrec in total vreo 3-4 ore cu el.Iar eu si prietenul meu ne petrecem weekendul in casa , el sperand ca poate vor aparea copii de pe unde sunt dusi sa stea si ei un pic de vorba cu el.Intr-adevar, uneori il invita sa iasa cu ei si prietenii lor in baruri pt ca toata lumea il considera ''such a cool dad''.Pey cum sa nu fie ''cool''daca el plateste toata consumatia la toata lumea?!Daca vor atat de mult sa petreaza timp cu tatal lor sa stea acasa si sa-l intrebe de sanatate.In fine, exemple sunt o multime, zilele astea am incercat sa intorc problema pe toate fetzele sa-mi dau seama daca nu cumva sunt eu atat de orbita de gelozie incat inventez.Insa cu cat ma gandesc mai mult cu atat imi dau seama ca il folosesc si nu il respecta, voi cum v-ati simti sa vedeti ca o persoana pe care o iubiti este folosita de altcineva? De fiecare data cand ii spuneam ca ma supara atitudinea copiilor fatza de el imi raspundea ca :''mie nu mi se pare ca ma folosesc'' sau ''fiul meu trece acum printr-o perioada mai delicata''(ce fel de perioada si cat dureaza nu stiu).Dar i-am amintit ca la inceputul relatiei noastra, cand am remarcat (chiar fara rautate) ca ai lui copii nu ii raspund la telefon decat din an in Paste chiar el mi-a zis :''da, copii mei si-au facut un obicei sa nu vorbeasca cu mine la telefon decat cand au nevoie de ceva''.Deci in adancul sufletului stie adevarul dar nu vrea sa si-l recunoasca ca sa nu fie ranit. Dupa cum au spus fetele eu pot sa stau cu el si sa ma obisnuiesc cu modul in care il trateaza copii sau sa plec, sa imi gasesc pe altcineva.In inima mea eu simt ca n-am sa mai gasesc barbat ca el dar macar o sa gasesc altul fara obligatii,fara atatea probleme.Parca se merita sacrififiul, sa sufar un pic acum si sa am apoi liniste toata viatza.Dar l-am intrebat, el ce-o sa faca?Se va intoarce la viata pe care a avut-o inainte sa ma cunoasca?O sa-si petreaca weekendurile singur in casa asteptand sa-l bage copiii in seama cand vin in vizita?L-am intrebat de ce de 13 ani de zile nu si-a gasit pe nimeni cu care sa aiba o relatie atat de serioasa incat sa se mute impreuna si de ce ultimele doua relatii s-au destramat din cauza antipatiei dintre dintre prietenele lui si copiii lui.Eu i-am spus ca raspunsuri de genul ''astia sunt copii mei, n-am cum sa-i schimb'' nu ma induioseaza, tot ce trebuie el sa faca e sa isi schimbe atitudinea fatza de ei. Din fericire am un om destept si diplomat pt ca m-a sunat sa-mi zica ca s-a gandit mult si stie ca am 100% dreptate,ca timp de atatia ani nu i-a pasat de nimeni decat de copii si nu s-a suparat daca a observat ca l-au cam folosit dar ca acum cand ii spun eu cum vad lucrurile a inceput sa deschida si el ochii si imi da dreptate.Normal ca m-a inmuiat.Mi-a zis sa ii atrag mereu atentia cand el nu-si da seama ca , copiii incearca sa profite de situatie.Normal ca n-o sa il bat la cap in fiecare zi pt tot felul de gesturi marunte dar de tacut complet stiu ca n-o sa pot tace. Stiu totusi ca ''lupu'si schimba parul dar naravul ba'' si nu ma astept la minuni, nu cred ca o se schimbe prea mult atitudinea lui fatza de ei dar faptul ca e atat de dragalas si imi da dreptate doar ca sa nu ne mai certam m-a face sa ma topesc si in momente dintr-astea as fi in stare sa-i iert orice. Totusi s-a mai intamplat o faza mica azi.Auzeam la telefon zgomot de cratitze prin bucatarie si l-am intrebat daca gateste.Mi-a zis ca doar aduna de prin bucatarie ca a lasat fiica-sa cam dezastru.I-am zis, ca nu ma puteam abtine, sa nu-si inchipuie copii lui ca cand ma mut eu acolo si n-o sa mai avem menajera o sa strang toata ziua dupa ei....Cateva ore mai tarziu, la o noua conversatie mi-a spus ca s-a gandit el mai bine si s-a decis sa pastreze menajera ca sa am eu timp de serviciu si de scoala.Evident, pana sa nu ii zic ca n-am sa strang dupa copii lui nu se gandise la asta, desi de saptamani intregi am luat decizia sa nu mai pastram menajera.Nu sunt dezamagita ca stiam ca schimbarea nu va veni instantaneu.Deocamdata incerc sa ma calmez, vom petrece o parte din concediu impreuna cu baiatul si fata lui si vom vedea atunci cum mai decurg lucrurile

[denizel]

quote:

---

Originally posted by aniela23
Salutare!Ma repet din nou spunand ca nu suma de bani pe care le-o da ma deranjeaza, ci modul in care ei isi aduc aminte ca au tata doar cand au nevoie de bani.Chiar daca am mai spus asta in postarea mea anerioara vad ca dezbaterea se face tot pe tema :''tatal le da copiilor bani iar pe aniela asta o supara cel mai tare pt.ca ar vrea sa-i vada muritori de foame''.Am spus deja ca le plateste faculatea la amandoi, plus le da o suma de bani lunar care le acopera chiria + mancarea +alte maruntisuri.Si nu e vorba de £20 cum a zis cineva, ci e vorba de zeci de mii.Nu stiu daca mama lor le da sau nu ceva, nici nu am intrebat pt ca nu e problema mea.Va spun ce i-am spus si lui, n-are decat de le mareasca alocatia lunara daca asa crede de cuvinta dar ca nu mai pot suporta sa vad cum atunci cand el ii suna- pt ca li se face dor de ei- ei nu raspund niciodata la telefon (ca de, si-au uitat mobilul acasa) dar cand au nevoie de ceva de la tatal lor il suna si de zece ori pe zi.De cat timp suntem impreuna doar de DOUA ori am fost martora la o discutie telefonica care nu s-a terminat cu ''tati, as vrea sa-ti cer o favoare'' sau ''ai putea sa-mi dai ?''Ei stiu foarte bine cat de multi bani le da tatal lor pt facultate si cred ca daca l-ar respecta nu ar mai indrazni sa-i mai ceara altii in plus.Si da, ma enerveaza sa vad cum atunci cand ei urmeaza sa vina intr-un weekend sa stea la prietenul meu el anuleaza absolut planurile noastre din acel weekend iar copii ce fac ?! Vin vineri seara pe la 7, se schimba si ies in oras cu prietenii, vin tarziu dupa miezul noptii, dorm a doua zi pana dupa pranz, se plimba ametiti prin casa vreo doua ore apoi iar ies cu prietenii iar duminica, evident, se trezesc si pleaca in orasul unde e universitatea, petrec in total vreo 3-4 ore cu el.Iar eu si prietenul meu ne petrecem weekendul in casa , el sperand ca poate vor aparea copii de pe unde sunt dusi sa stea si ei un pic de vorba cu el.Intr-adevar, uneori il invita sa iasa cu ei si prietenii lor in baruri pt ca toata lumea il considera ''such a cool dad''.Pey cum sa nu fie ''cool''daca el plateste toata consumatia la toata lumea?!Daca vor atat de mult sa petreaza timp cu tatal lor sa stea acasa si sa-l intrebe de sanatate.In fine, exemple sunt o multime, zilele astea am incercat sa intorc problema pe toate fetzele sa-mi dau seama daca nu cumva sunt eu atat de orbita de gelozie incat inventez.Insa cu cat ma gandesc mai mult cu atat imi dau seama ca il folosesc si nu il respecta, voi cum v-ati simti sa vedeti ca o persoana pe care o iubiti este folosita de altcineva? De fiecare data cand ii spuneam ca ma supara atitudinea copiilor fatza de el imi raspundea ca :''mie nu mi se pare ca ma folosesc'' sau ''fiul meu trece acum printr-o perioada mai delicata''(ce fel de perioada si cat dureaza nu stiu).Dar i-am amintit ca la inceputul relatiei noastra, cand am remarcat (chiar fara rautate) ca ai lui copii nu ii raspund la telefon decat din an in Paste chiar el mi-a zis :''da, copii mei si-au facut un obicei sa nu vorbeasca cu mine la telefon decat cand au nevoie de ceva''.Deci in adancul sufletului stie adevarul dar nu vrea sa si-l recunoasca ca sa nu fie ranit. Dupa cum au spus fetele eu pot sa stau cu el si sa ma obisnuiesc cu modul in care il trateaza copii sau sa plec, sa imi gasesc pe altcineva.In inima mea eu simt ca n-am sa mai gasesc barbat ca el dar macar o sa gasesc altul fara obligatii,fara atatea probleme.Parca se merita sacrififiul, sa sufar un pic acum si sa am apoi liniste toata viatza.Dar l-am intrebat, el ce-o sa faca?Se va intoarce la viata pe care a avut-o inainte sa ma cunoasca?O sa-si petreaca weekendurile singur in casa asteptand sa-l bage copiii in seama cand vin in vizita?L-am intrebat de ce de 13 ani de zile nu si-a gasit pe nimeni cu care sa aiba o relatie atat de serioasa incat sa se mute impreuna si de ce ultimele doua relatii s-au destramat din cauza antipatiei dintre dintre prietenele lui si copiii lui.Eu i-am spus ca raspunsuri de genul ''astia sunt copii mei, n-am cum sa-i schimb'' nu ma induioseaza, tot ce trebuie el sa faca e sa isi schimbe atitudinea fatza de ei. Din fericire am un om destept si diplomat pt ca m-a sunat sa-mi zica ca s-a gandit mult si stie ca am 100% dreptate,ca timp de atatia ani nu i-a pasat de nimeni decat de copii si nu s-a suparat daca a observat ca l-au cam folosit dar ca acum cand ii spun eu cum vad lucrurile a inceput sa deschida si el ochii si imi da dreptate.Normal ca m-a inmuiat.Mi-a zis sa ii atrag mereu atentia cand el nu-si da seama ca , copiii incearca sa profite de situatie.Normal ca n-o sa il bat la cap in fiecare zi pt tot felul de gesturi marunte dar de tacut complet stiu ca n-o sa pot tace. Stiu totusi ca ''lupu'si schimba parul dar naravul ba'' si nu ma astept la minuni, nu cred ca o se schimbe prea mult atitudinea lui fatza de ei dar faptul ca e atat de dragalas si imi da dreptate doar ca sa nu ne mai certam m-a face sa ma topesc si in momente dintr-astea as fi in stare sa-i iert orice. Totusi s-a mai intamplat o faza mica azi.Auzeam la telefon zgomot de cratitze prin bucatarie si l-am intrebat daca gateste.Mi-a zis ca doar aduna de prin bucatarie ca a lasat fiica-sa cam dezastru.I-am zis, ca nu ma puteam abtine, sa nu-si inchipuie copii lui ca cand ma mut eu acolo si n-o sa mai avem menajera o sa strang toata ziua dupa ei....Cateva ore mai tarziu, la o noua conversatie mi-a spus ca s-a gandit el mai bine si s-a decis sa pastreze menajera ca sa am eu timp de serviciu si de scoala.Evident, pana sa nu ii zic ca n-am sa strang dupa copii lui nu se gandise la asta, desi de saptamani intregi am luat decizia sa nu mai pastram menajera.Nu sunt dezamagita ca stiam ca schimbarea nu va veni instantaneu.Deocamdata incerc sa ma calmez, vom petrece o parte din concediu impreuna cu baiatul si fata lui si vom vedea atunci cum mai decurg lucrurile

---

Aniela, nu te supara, dar cati ani ai? Vorbesti de parca ai trecut demuuuult de varsta de 20 ani... Sau, poate tu ai fost copilul perfect. Mama ta nu a strans niciodata dupa tine? tare nu-mi vine sa cred. Parerea mea este ca esti chiar foarte geloasa pe copiii prietenului tau, nu poti sa-i inghiti si modul in care ii judeci pentru toate nimicurile este toxic atat pentru tine cat si pentru tatal lor, cat si pentru relatia voastra. Pur si simplu nu ii suporti si vezi in ei cel mai mare inamic al iubitului tau. Vreau sa vad si eu niste pusti de 20 de ani, studenti, care sa prefere sa stea acasa cu tata si iubita lui care nu poate sa-i inghita (sa nu crezi ca ei nu simt asta), in loc sa iasa cu prietenii [hot]. Stiu ca e dureros pentru tata, stiu ca pare nedrept, dar asa am facut toti la 20 de ani, asa a facut si iubitul tau si tare cred ca asa ai facut si tu :-) Iar daca veti avea si un copil impreuna, cred ca si mai tare o sa ti se accentueze gelozia asta si sa vezi atunci lupte pentru putere intre copiii lui si tine. O sa-l terminati pe bietul prieten al tau.

quote:

---

tot ce trebuie el sa faca e sa isi schimbe atitudinea fatza de ei

---

Vorbesti de parca cine stie ce mare greseala face omul asta. isi iubeste copiii, mai! Nu are voie? Ii iubeste atat de mult cat vrea si face pentru ei ce crede el de cuviinta. Nu ai nici un drept sa te amesteci. Daca i-ai iubi, mai treaca-mearga, dar asa... Daca iubitul tau isi va schimba atitudinea fata de ei (si asta ar fi mare pacat), o va face sub presiunile tale si, mai devreme sau mai tarziu, or sa explodeze frustrarile si tot tu vei suferi repercusiunile. --------

[aniela23]

da, denizel, ai si tu dreptate.O sa mai am cateva ''conversatii'' cu mine insumi, o sa incerc sa ma mai inmoi si eu, pacat sa stric relatia cu el :(.

[Carmi]

Eu zic sa te mai gandesti inainte de a te muta cu el. Pe tine te deranjeaza suficiente ´nimicuri´ , care nu vor disparea cand veti locui impreuna, dimpotriva... E pacat sa-ti irosesti nervii intr-o ´batalie´ pierduta din start. Iti doresc multa intelepciune, sa poti lua decizia cea mai buna pentru tine. Carmi si Fabiano-mic-si-scump (20.10.05)