Biserica - se poate si fara?

[Katya]

Pt Patou(-careia,desigur ca nu-i spunem noi la ce biserica sa mearga,ea are deja una,dar e deschisa la discutii si doritoare sa afle ce-i apropie si separa pe oameni). Spovedania este o taina instituita de Hristos dupa invierea Sa cind S-a aratat apostolilor si le-a spus:: «Pace vouã! Precum M-a trimis pe Mine Tatãl vã trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; cãrora veti ierta pãcatele, le vor fi iertate si cãrora le veti tine, vor fi tinute» (Ioan XX, 21-23). Desigur ca Domnul iarta,leaga si dezleaga,dar El a dat aceasta putere si apostolilor si,prin ei,preotilor.Are El motivele Lui,probabil ca sint si explicatii de catre teologi,dar eu ma gindesc ca e f bine ca a lasat aceasta taina la indemina noastra atit 1- pt a ne feri de deznadajduire,caci omul poate cauta si cauta si cauta si sa se rataceasca,asa,are posibilitatea sa mearga la duhovnic sa ceara iertare,dezlegare si sfat(ca doar scrie in Biblie,negru pe alb)si,chiar daca la inceput nu crede in puterea si harul preotului,chiar si asa,"substitut"imperfect cum e,are unde sa se duca,macar pt o linistire oarecare 2-pt a-L face pe Domnul mai accesibil noua,pt a ne intari deci in credinta.Caci,daca stii ca El e prezent cind tu te duci in fata preotului la spovedanie,e clar ca te duci acolo cu nadejde ca El te aude,te vede si-ti vorbeste si mai ales pleci de-acolo si mai plin de bucurie ca ai si sfat,canon,stii ca nu poti gresi daca faci ce ti S-a spus. Hai ca m-am intins.Deci,Patou,daca zici ca la biserica ta sint grupuri de rugaciune cu scopul marturisirii,inseamna ca aceasta spovada are ea sensul si rolul ei,important e ca nu e negata. O duminica placuta tuturor!

[Katya]

Pt Ica 1975-am vazut la un alt subiect(inchis)ca ai vrea o anumita carte,eu o am in volum,daca vrei,ti-o pot imprumuta,ti-o trimit prin posta sau ne intilnim la biserica[flo].(imi dai pm daca vrei,bine?)

[patou]

Katya foarte frumos ai explicat si sunt de acord cu tine. De altfel nici protestantii nu neaga spovada, doar ca-i spun altfel, si o practica in mod diferit. La biserica unde merg eu (evanghelica) exista o zi sau doua pe saptamana cand putem sa stam de vorba cu pastorul, sa-i spunem ce probleme avem, sa-i cerem sfaturi etc. Chiar daca forma-i diferita continutul se pare ca-i acelasi, si asta imi place tare mult. [pup] [url="http://www.pecontpropriu.unblog.fr"]blogul meu[/url]

[crinuta]

Ia uite ca nu am observat ca sunteti toate 3 din Canada. Ce frumos. Pai voi chiar ca va puteti intalni. Crinuta si [bonjovi] Rayan Fara Dumnezeu nimic nu e. Cine se increde in sine, cade rau! [url="http://www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc"]Asculta[/url]

[Katya]

Da,Crinuta,ne putem si intilni,poate o s-o facem,cine stie? Dar pina una alta eu sint fericita si doar ca ne-am "intilnit in duh"aici,pe forum,cu toatele,de oriunde[flo]. Va pup!

[gaba-rema]

Citat:

citat din mesajul lui mariyana [flo]Pana la urma--, nu cred ca se poate trai fara Biserica ,este cel mai frumos , cel mai sfant loc unde te intalnesti cu fratii tai pt ca sa te bucuri in Domnul, nimic nu e mai frumos decat sa imparti cu frati tai experientele, esecurile, si toate lucrurile frumoase pe care ni le ofera Dumnezeu ....nu cred ca ar avea vreun sens viata fara de BISERICA[olala]...daca nu ati experimentat pana acuma acest lucru vaindemn sa o faceti...este o nevoie

maryana [flo], ai spus vorbe simple si frumoase mi-au mers la suflet [pup]

[mariyana]

Fetelor,tare frumos ati spus despre cautarea lui Dumnezeu si nevoia noastra de a comunica direct cu El.Si fiecare are in inima certitudinea aceea tainica de a-L fi simtit intr-un anume moment precis,stim clar ca El e mereu cu noi,ca ne stie sufletul fiecaruia si perii din cap si simtim cind facem bine sau gresim(constiinta=glasul lui Dumnezeu in om,spun sfintii parinti). Dar nu intotdeauna cerem ajutor de Sus(ca uitam..eu cel putin) si mai facem si fara sa-L intrebam pe Domnul,ne incredem adica doar in noi si,cum zice Crinuta la semnatura,cadem rau...Apoi realizam ca ne-a ispitit cel rau si putem sa avem si momente de confuzie,in care nu stii ce sa faci si de la cine-ti vine sfatul/impulsul de a face intr-un fel si nu intr-altul,adica de la Dumnezeu sau de la cel rau. Si aici ai nevoie de indrumator/duhovnic/sfinti/sau pur si simplu primul preot care-ti iese-n cale.Eu sint convinsa ca,daca am o tulburare si ma rog Domnului sa ma ajute,imi recunosc neputinta si micimea, stiu sigur ca-mi va vorbi prin duhovnic.Ani si ani de zile am cautat duhovnic si niciunul nu era bun!Prin urmare nu ma spovedeam…Dar smerenia am invatat-o mult mai tirziu si acuma stiu ca,oricite defecte i-as gasi duhovnicului meu,il iubesc nespus cind imi aduc aminte de momentele de la spovedanie,e suficient doar sa le evoc si sa stiu cu certitudine ca prin el Domnul mi-a vorbit.Si Domnul vb omului prin preoti,sint convinsa,exact dupa "inima"omului:adica daca omul s-a rugat si a postit si si-a cautat bine sufletul,Domnul la rindul Sau,da raspuns pe masura,adica il "respecta" pe om. Katya, vreau sa iti spun in legatura cu ce ai afirmat mai sus...tocmai asta inseaman consacrarea prin rugacine in fiecare zi..pt ca atunci cand ceri calauzirea Duhului Sfant, eEl te calauzeste mereu si te indeamna ce trebuie sa faci....exact asta e rolul lui!!!Daca Dumnezeu nu e prezent in viata ta prin Duhul Sfant e noarmal sa fie asa...El ne mustra mereu dar la un moment dat Duhul sfant se retrage si en lasa in nebunia noastra....eu cred ca prezenta Lui e cea mai importanta... Referitor la spovedanie , eu nu cred ca e nevoie sa mergi al preot, poti acolo in odaita ta sa te pui pe genunchi si sa iti marturisesti pacatele si Dumnezue te iarat si iti da putere as mergi mai departe...preotii sau pastorii eu ii vad ca niste ft buni indrumatorii care pot sa te ajute sa te ridici...sa te indrume...dar nu putem sa ne punem speranta in ei...pt ca si ei sunt oamenii ca si noi....

[mariyana]

Citat: citat din mesajul lui mariyana Pana la urma--, nu cred ca se poate trai fara Biserica ,este cel mai frumos , cel mai sfant loc unde te intalnesti cu fratii tai pt ca sa te bucuri in Domnul, nimic nu e mai frumos decat sa imparti cu frati tai experientele, esecurile, si toate lucrurile frumoase pe care ni le ofera Dumnezeu ....nu cred ca ar avea vreun sens viata fara de BISERICA...daca nu ati experimentat pana acuma acest lucru vaindemn sa o faceti...este o nevoie maryana , ai spus vorbe simple si frumoase mi-au mers la suflet gaba-rema[:)]..multumesc, ma bucur daca a fost asa cum spui tu...dar nu cred ca exista alt loc care sa poate umple golul asta!!!

[Ica 1975]

Citat:

citat din mesajul lui mariyana Fetelor,tare frumos ati spus despre cautarea lui Dumnezeu si nevoia noastra de a comunica direct cu El.Si fiecare are in inima certitudinea aceea tainica de a-L fi simtit intr-un anume moment precis,stim clar ca El e mereu cu noi,ca ne stie sufletul fiecaruia si perii din cap si simtim cind facem bine sau gresim(constiinta=glasul lui Dumnezeu in om,spun sfintii parinti). Dar nu intotdeauna cerem ajutor de Sus(ca uitam..eu cel putin) si mai facem si fara sa-L intrebam pe Domnul,ne incredem adica doar in noi si,cum zice Crinuta la semnatura,cadem rau...Apoi realizam ca ne-a ispitit cel rau si putem sa avem si momente de confuzie,in care nu stii ce sa faci si de la cine-ti vine sfatul/impulsul de a face intr-un fel si nu intr-altul,adica de la Dumnezeu sau de la cel rau. Si aici ai nevoie de indrumator/duhovnic/sfinti/sau pur si simplu primul preot care-ti iese-n cale.Eu sint convinsa ca,daca am o tulburare si ma rog Domnului sa ma ajute,imi recunosc neputinta si micimea, stiu sigur ca-mi va vorbi prin duhovnic.Ani si ani de zile am cautat duhovnic si niciunul nu era bun!Prin urmare nu ma spovedeam…Dar smerenia am invatat-o mult mai tirziu si acuma stiu ca,oricite defecte i-as gasi duhovnicului meu,il iubesc nespus cind imi aduc aminte de momentele de la spovedanie,e suficient doar sa le evoc si sa stiu cu certitudine ca prin el Domnul mi-a vorbit.Si Domnul vb omului prin preoti,sint convinsa,exact dupa "inima"omului:adica daca omul s-a rugat si a postit si si-a cautat bine sufletul,Domnul la rindul Sau,da raspuns pe masura,adica il "respecta" pe om. Katya, vreau sa iti spun in legatura cu ce ai afirmat mai sus...tocmai asta inseaman consacrarea prin rugacine in fiecare zi..pt ca atunci cand ceri calauzirea Duhului Sfant, eEl te calauzeste mereu si te indeamna ce trebuie sa faci....exact asta e rolul lui!!!Daca Dumnezeu nu e prezent in viata ta prin Duhul Sfant e noarmal sa fie asa...El ne mustra mereu dar la un moment dat Duhul sfant se retrage si en lasa in nebunia noastra....eu cred ca prezenta Lui e cea mai importanta... Referitor la spovedanie , eu nu cred ca e nevoie sa mergi al preot, poti acolo in odaita ta sa te pui pe genunchi si sa iti marturisesti pacatele si Dumnezue te iarat si iti da putere as mergi mai departe...preotii sau pastorii eu ii vad ca niste ft buni indrumatorii care pot sa te ajute sa te ridici...sa te indrume...dar nu putem sa ne punem speranta in ei...pt ca si ei sunt oamenii ca si noi....

si dezlegare cine iti da? cum te impartasesti? Cine este omul, ca sa carteasca impotriva Celui ce a facut cerul si pamantul? Da-mi minte sa fac voia Ta, Doamne!

[Katya]

Draga Mariyana, Pai cum ramine cu Biblia?Nu scrie acolo negru pe alb ca Iisus le-a dat si Duh Sfint si putere de a ierta pacate apostolilor? Eu nu pot sa nesocotesc asta,nu? Din experienta mea,iti spun ca ani si ani de zile am facut cum zici tu:mi-am marturisit pacatele Domnului,dar n-am simtit niciodata linistea pe care am simtit-o cind m-am marturisit duhovnicului.Si stii de ce cred eu ca Domnul a vrut sa fie asa-ca omul sa se auda marturisind tare propriile pacate,in fata cuiva?Pt ca sint mai bine asumate atunci:de ex eu,acuma,nu mai pot sa fac in ruptul capului anumite pacate fie si numai de a nu avea a le mai marturisi inca o data in fata preotului(adica in prezenta Domnului).Pt ca o marturisire presupune si o declarare a pacatului,dar si o cainta pt acesta si mai ales dorinta de a nu-l mai repeta.Si fireste ca repetam la nesfirsit unele pacate(judecarea aproapelui,vorbaria desarta,minciunea,minia,lacomia etc)dar parca ti se face rusine sa le tot faci si de 2-3-4 ori pe an sa te tot duci la spovedit si sa le tot spui,macar cite unul si tot te straduiesti sa nu-l mai faci. In timp ce,in constiinta ta,oricit de tare ai striga catre Domnul ca I-ai gresit,chiar daca El sigur aude din moment ce oricum stie ca tot ce ai facut,nu simti acea curatire de pacat si iertare si stergere a lui,asa cum simti cind il marturisesti la duhovnic.Un parinte scria ca a venit la spovedit un batrinel girbovit si s-a spovedit de un pacat asa de groaznic,pe care-l tinuse o viata in el,iar cind a iesit din biserica, a iesit drept si sprinten,de parca avea 20 de ani. Ti-am spus toate acestea strict din experienta mea.Asa cum si noi vedem cum copilul nostru greseste dar totusi il intrebam:spune ce-ai facut!(desi noi am vazut ce-a facut)si-i zicem apoi:cere-ti iertare si promite ca nu mai faci!Asa cred ca procedeaza si Domnul:punindu-ne sa ne marturisim,apreciaza ca ne recunoastem greseala si asteapta astfel sa ne indreptam. Si de fapt poate ne pune la incercare si smerenia,umilinta.Eu dupa ce am trecut de primele marturisiri si mi-am facut curat in inima,pot cu usurinta sa-mi vad multe si multe si uitate pacate si ma bucur ca le vad,le spun si pe-alea cu bucurie,sa scap si de ele. Si-apoi repet:preotul acela,cind e la biserica si savirseste o taina,nu mai e doar omul care acasa la el se uita la un film:e omul investit cu puterea Duhului Sfint,acela de care vorbea Iisus insusi in citatul pe care l-am dat:"Luati Duh Sfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer". A nu vedea in preot exact ce a zis Mintuitorul,inseamna a aprecia noi,cu mintea noastra,ca Mintuitorul a gresit. A -ti infatisa preotul doar cu atributele lui omenesti,e doar o capcana pt a fi impiedicat sa iei parte la una din marile taine instituite de insusi Domnul nostru. Am trecut si eu prin asta.