Cum sa accepti ca ai gresit?

[michelle-usa]

Citat:

citat din mesajul lui Azzure_Dust Citat: citat din mesajul lui Elena_R E, uite mie, atitudinea asta mi se pare chiar sado-masochism! Cum poti sa te pedepsesti singura pt ceea ce ti-a facut el? Asta e doar un motiv, o justificare credibila a actiunilor tale dar tot ce faci e sa te minti pe tine insati! In loc sa iti plangi de mila, ia o atitudine si termina odata cu prostiile! Serios, acum! mie asta cu nutritionistul, psihologul si alte bazaconii mi se par frectie la picior de lemn. Totul porneste din interior! Noi trebuie sa constientizam problemele si sa facem un EFORT sa le depasim! Ca nu pica para malaiata la nimeni, totul cere un efort pe lumea asta! Crezi ca nutritionistul o sa iti dea o reteta magica? Toata lumea stie ce e bine si ce nu e bine de mancat! Toata lumea stie ca sportul SERIOS si dieta sanatoasa sunt singurele care ne ajuta. Cati din noi aplicam asta in viata reala? Nu multi! E mult mai simplu sa zici.. "eee, ce daca mananc o cutie intreaga de inghetata, si asa nu ma iubeste nimeni", sau "lasa ca dupa ce imi rezolv problemele ma schimb" si uite asa, trec zilele, anii, problemele se adancesc si devi o persoana lasa, nesigura, depresiva si fara caracter.NU! De AZI trebuie sa faci ceva ce este in puterea ta sa schimbi. Nu iti poti schimba sotul, nu poti schimba ce ti-a facut, dar POTI sa te schimbi pe tine. Sa realizezi ca daca tu nu o faci, NIMENI nu va putea face asta pt tine. La copilasul ala nu te gandesti ca va avea o mama bolnava care nu va putea avea grija de el?Dar sigur, e mult mai simplu sa ne vaitam decat sa punem osul la treaba. Si dupa aia sa ne intrebam unde am gresit si de ce ni se intample ce ni se intampla.. align="right" id="quote2">Stiu ca ai dreptate, ca totul porneste din interior...Dar am rezolvat prea multe de una singura...si acum chiar am obosit...am nevoie de ajutor...Poate pentru unii un psiholog e inutil. Dar eu simt ca m-ar putea ajuta. Asa cum ma ajuta si sa spun aici. Ideea e ca eu nu am povestit tot ce mi s-a intamplat nimanui si am tot adunat in mine...iar acum ma simt coplesita de ceea ce am tot strans in mine iar reactia mea este de a abandona, am devenit delasatoare cu absolut totul in jurul meu. Si prea putine lucruri simt ca imi trezesc interesul, e ca si cum mi-as fi pierdut cheful de orice...Si poate un pshiolog ar stii ce sa-mi spuna, sa ma ajute sa gasesc motivatia sa merg mai departe. Sunt intr-o stare de letargie din care nu reusesc sa ma trezesc.Stiu ca cel mai bine ar fi sa divortez, dar existenta copilului si ce ar implica un divorta in aceasta situatie ma tin inca pe loc...Nu vreau sa ajung sa ma cert cu el prin tribunale pentru copil...stiu ca suna aiurea dar si daca ma despart de sot as vrea sa ramanem intr-un stadiu de relatie amicala pentru ca pana la urma avem un copil pe care si el ca si mine il iubeste. Poate nu e cel mai bun tata, dar chiar iubeste copilul si si l-a dorit. Nu pot sa ma duc diseara acasa si sa-i spun " eu vreau sa divortez". Pur si simplu nu pot...Ma gandesc ca e foarte posibil ca la un moment dat sa ajungem amandoi la concluzia ca cel mai bine ar fi sa ne despartim.

align="right" id="quote2">imi pare sincer rau ca treci prin aceasta situatie. dar trebuie sa deschizi ochii mari sa vezi adevarul si primejdiile la acare te expui.ai un copil de un an si jumatate, e o binecuvintare de la Dumnezeu si tu trebuie sa Priveste in ochii lui si astfel iti vei incarca bateriile. In mainile tale e viitorul lui. Esti tinara si esti desteapta nu poti sa spui ca ai obosit. Toata viata o sa ai de luptat, crezi ca se va termina totul intr-o zi si gata, nu mai o sa ai probleme niciodata? Nu ! Viata e o continua lupta dar cautati armele neccesare cu care sa lupti.Nu stiu daca esti credincioasa, dar in Biblie si mai ales in Psalmi gasesti frumoase incurajari de care ai nevoie. Citeste-le dimineata si pastreaza-le in minte pe parcurusl zilei.Revenind la primul tau mesaj spuneai ca, el a zis:" Si totusi… de fiecare data cand vorbim imi spune ca daca nu as avea copil ar veni dupa mine, fara sa se gandeasca o secunda. Ca singurul lucru care-l retin e tocmai acest copil, ca nu poate distruge o familie."asta mie mi se pare f. aiurea.O familie inseamna sot-sotie in primul rind...unii au sau nu copii dar asta nu insemna ca daca nu au, nu sunt familie.el cand a auzit ca vorbeste cu o femeie maritata trebuia imediat sa inceteze pentru ca chiar asta face, isi aduce aportul in a distruge o familie.Tu daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva , gasesteti o prietena, scrie pe forum, roaga-te spune-i lui Dumnezeu problemele si framantarile care le ai...dar nu te destainui unui barbat pentru ca esti prea vulnerabila. Esti intr-o situatie in care usor, f. usor poti sa gresesti din nou.Nu face si tu ceea ce a facut sotul tau. Tu esti mai buna de atit.Viata ta poate lua o intorsatura frumoasa dar trebuie sa lupti.In loc sa stai pe net vorbind cu barbati necunoscuti, ai grija de copilas, ai grija de tine, fa-ti planuri,stai de vorba cu sotul tau, incerca sa-l cunosti mai bine, fa ceva pozitiv pentru viata ta...Sub nici o forma nu mai continua relatia pe net cu acel barbat!Asta e sfatul meu, sincer.michelle

[Matzaila_81]

Imi pare foarte frumos ce a spus Michelle. Nu esti singura, ai copilul si pe Dumnezeu langa tine si ajutorul si dragostea vin in primul rand de acolo.

 

[Fania]

Citat:

citat din mesajul lui corap Citat: citat din mesajul lui Fania Ca mai intotdeauna s-a deviat de la subiect.Fiecare are opinia lui iar un_cabotin are si el o opinie. Care-i problema? Ca nu coincide cu a voastra? Cu a mea da!Atat timp cat esti intr-o casnicie, primavaratica, "de aproape 2 ani", care se presupune a avut ca fundatie un sentiment numit dragoste ar trebui sa existe si respect. In "aproape 2 ani" nu prea dispare dragostea pentru cel, alaturi de care, se presupune ca ti-ai dorit sa-ti petreci intreaga viata chiar daca per total aveti 5 ani impreuna.Daca ai stat intr-o casnicie cum spui "din comoditate", "aproape 2 ani" e cam tragic, insa de aici si pana la: eu tu si el, "menaj a trois" sau "swing" e ceva ca o diferenta. Copilul tau are 1 an si jumatate, te-ai casatorit deja insarcinata, iar o casatorie fortata de o sarcina seamana a ruleta ruseasca. Citat: Indiferent de existenta lui sau nu, viata mea nu e deloc cum mi-as dori-o si am acceptat ca de mine depinde sa fac ceva sa remediez situatia. align="right" id="quote2">- Cred ca ar fi trebuit sa incerci sa faci ceva mai mult pentru casnicia ta si pentru tine iar faptul ca un_cabotin a fost mai dur in ceea ce priveste kilogramele in plus nu e nimic rau. Cam asa gandesc barbatii, marea majoritatea. Si sa fim serioase, aspectul fizic poate indeparta sau recuceri un barbat, iti trebuie doar vointa nu scuze!"Un animal care poate suferi pentru ceea ce nu este, acesta este omul.""Femeile sunt niste nulitati simpatice,cu cat te gandesti mai mult la ele,cu atat le intelegi mai putin" - Emil Cioran[poze] align="right" id="quote2">iar mie rar mi-a fost dat sa citesc pe forumul asta mesaje mai pline de rautate ca la acest topic; emiterea de judecati lipsite de orice fundament nu reprezinta o opinie. nici macar nu va bateti capul sa cititi ce scrie autoarea subiectului, doar improscati cu noroi.iar un_cabotin are, desigur, dreptul la opinie. si, de asemenea, are si obligatia de a si-o exprima civilizat. iar felul in care a scris ar fi avut vreun sens numai in momentul in care ar fi fost o persoana profund morala. sens si o semijustificare.

align="right" id="quote2">Draga mea corap, Nimeni nu improasca cu nici un noroi,si pentru linistea ta am citit absolut tot ce a scris Azzure sunt pur si simplu opinii diferite pentru ca suntem oameni diferiti. Atat.Intamplator eu am o casnicie de 22 de ani, daca-ti imaginezi ca a fost numai lapte si miere nu e asa, marea majoritate a barbatilor au uneori perioade de "deriva", INSA, spre deosebire se Azzure am stiut sa-mi stabilesc prioritatile in viata, am stiut sa ma pot uita in ochii copilului meu cu increderea ca am facut tot ce merita el si orice copil merita TOTUL din momentul in care l-ai adus pe lume, am strans din dinti uneori, m-am scuturat si am mers mai departe. Dar NICIODATA, NICIODATA, nu am incercat sa ma agat de un pai intr-un vartej care risca sa ma inece, am invatat sa innot si stii ce am castigat? Respectul si admiratia sotului meu, a prietenilor mei, a familiei mele, increderea copilului meu ca sunt cea mai puternica si minunata mama si putere, putere si forta de a darama un munte daca asta imi doresc cu adevarat. Viata e plina de obstacole si uneori de "Fete Morgana".Intr-o relatie exista intotdeauna 2 si mai intotdeauna vina ca ceva nu merge se imparte la 2 nu la unul. Iar eu uite pur si simplu nu inteleg ce dracu de casnicie e asta in care ambii soti butoneaza pe net cautandu-si jumatatea????????!!!!!!Postarea lui cabotin referitoare la kg ei in plus n-are nici in clin nici in maneca cu moralitatea, este opinia unui barbat. Incearca sa distingi asta.Barbatii filtreaza imaginea femeii prin retina, iar noi femeile suntem frumoase si cochete multe dintre noi pana la casatorie. Dupa......Lui Azzure ii trebuie vointa de a redeveni femeia care a fost, aici trebuie ea sa se focalizeze nu pe o relatie aburita de internet. Trebuie sa o intereseze persoana ei, dorinta de a fi frumoasa si cu mult sub 100 de kg, dorinta de a vedea bucurie in ochii copilului ei si apoi restul. De ce exista femei care tot timpul trebuie sa se raporteze la un barbat?! De ce trebuie sa se arunce dintr-o casnicie in coma in bratele unui barbat care la 50 de ani isi cauta partenere pe net? Asta probabil in opinia ta inseamna "emiterea de judecati lipsite de orice fundament"[soc];[:0]"Un animal care poate suferi pentru ceea ce nu este, acesta este omul.""Femeile sunt niste nulitati simpatice,cu cat te gandesti mai mult la ele,cu atat le intelegi mai putin" - Emil Cioran[poze]

[oana_pdv]

Azzure, hai sa iti spun si parerea mea.O sa le iau pe rand

 

1. si eu am un copil tot de 1 an 6 luni, cand am ramas gravida aveam 60 kg cand am nascut 80 insa in prezent am 58, si nu am tinut nici o cura minune, sport nu prea am avut timp sa fac si de necazuri am avut parte din belsug inca de pe timpul sarcinii!Dar ce am facut: am gatit pt noi exact ce ii pot da si copilului fiindca nu am " ajutoare" iar tp. ul e ff pretios ptt mine ca sa-l pierd langa oale! Seara nu apuc sa mananc dar beau lapte, iaurt ( desi le urasc la gust dar pap ce papa bebe, apoi ma bag cu el la baie, nani si nu mai prind[:)] ), nu gatesc prajit inclusiv snitele si chiftele le fac la cuptor, manac doar vita, pui si peste ca si carne, multe fructe , nu mai beau sucuri ci doar apa de la robinet! Cam asta e secretul meu sa zic asa! In schimb ma joc fff mult cu bebele meu! Se plictiseste f repede si are o energie formidabila iar asta ma mentine in forma si pe mine iar treburile mi le fac cand doarme!

 

2> Sotul tau si relatia voastra. Intai si intai sunt sigura ca mai bine decat voi 2 nu stie nimeni ce este intre voi, ce roade ce va leaga etc!

Tu spui ca la inceput nu "l-ai vrut" dar te-a facut sa te indragostesti, cu toate astea simnti ca nu ai intalnit iubirea asta care sa iti unga sufletul si sa faca sa vibrezi! Ok cam asa a inceput si relatia cu sotul meu: eu nu el Da iar nunta fugutza fugutza exact cand eu ma simnteam f dezorientata! Inainte de a ma casatori eu am mai avut 3 relatii lungi ( 2, 2 si 3 ani) fara o zi pauza macariar asta iti spun din experienta ca te deruteaza si nu te lasa sa cerni clar avalnsa din sufletul tau, ai temeri, apare tendinta de comparatie etc. Eu nu iti zic sa te desparti sau nu dar iti zic asa, in cuplu ca si in viata sunt multe suisuri si coborasuri iar orice stare de bine aduce dupa ea cam inca vreo 3 de rau, tu ti-ai mai iertat sotul inca de pe vremea cand nu va lega ceva atat de special ca acum, ai cautat puterea aceea in sufletul tau si ai gasit-o insa oare " iertarea " aia nu a venit din sentimentul acela " stiam eu ca nu-s nebuna l-am prins! Sunt mai isteata ca el si nu ma poate face el pe mine!Iar daca oricum banuiam si ma rodea minciuna macar acum stiu, si il roade pe el ca m-ar putea pierde de ce sa nu-i mai dau o sansa- ma rodea inseamna ca imi pasa! Il verificam - inseamna ca eram geloasa! si acum mai completez ceva- am acceptat sa ma casatoresc cu el in conditile astea- il iubesc!"

Poate nu a fost iubirea aia nebuna pe care o vezi in filme, poate a fost un pic si din aceea, dar uite dupa ce apare un copil inclusiv comunicarea din cuplu se reduce multe zile la rand doar la traznaile micutului vostru, cu timpul dispare si aia, de voi depinde sa reaprindeti flacara!

Esti nefericita azi, maine dar sa te apuci sa iti cauti consolarea in bratele altcuiva care nu ar putea decat sa te derute sau sa fie ceva pasager nu se merita1 Asta a facut-o si sotul tau iar problemele voastre s-au accentuat!

Eu zic asa, vorbeste cu sotul tau- adevarul pur adevarat! Explica-i ce simnti si ce nu mai simnti si roaga-l si pe el sa fie la fel de sincer! dupa atatia ani sunt convinsa ca ai gasit langa el macar un prieten asa ca fa-l pe prietenul acela sa isi descarce sufletul !

Eu cu fostul iubit cam asa am rupt-o efectiv i-am zis ca a aparut cineva si m-a facut sa ma indragostesc ( desi eu cu sotul meu eram si fff buni prieteni din copilarie iar fostul stia), nici nu ne sarutasem la acel moment ( eu cu sotul) si i-am cerut practic ajutorul fostului sa trecem peste asta1 A fost un soc pt el, a vrut sa ne despartim, i-am respectat decizia iar in 2 zile l-am gasit in fata usii cu un buchet de flori ! I-am explicat ca pana nu ma lamuresc ce simnt nu ii mai pot spune " te iubesc" sau sa il sarut doar asa ca de suntem imreuna, dormeam in acelasi pat apoi si doar stam de vorba iar cand adormeam ma lua in brate sau ma pupa pe furis, dupa o vreme cand am vazut ca imi crapa inima ca sa vorbesc ucu celalat sau ca abia astept sa ajung la servici sa il pot suna in timp ce iubitul meu tanjea si dupa cel mai mic pupic, mi-am dat seama ca decart sa suferim 3 oameni mai bine doar unul! Pe langa faptul ca nu faceam decat sa hranesc o iluzie pierduta!

Ne-am despartit in noiembrie 2008 iar in martie 2009 ma casatoream cu sotul meu! Imi era f frica ca poate mi se va face dor de fostul, ca poate e doar o pasiune intre mine si sot si nu iubire, imi era frica ca desi ne stiam bine ca prieteni ca iubiti poate nu ne potriveam deloc etc. Dar cu toate astea m-am casatorit cu el , de ce asa repede fiindca mi-a zis ca el nu vrea o relatie cu mine ci ma vrea pt toata viata, daca simnt la fel mergem impreuna pe un drum daca nu sa ne vedem fiacare de vietile noastre de la inceput! Atunci nu am putut risca sa il pierd cu toate tgemerile mele!

La acel moment facusem un credit de 2000 euro pt fostul iubit sa isi achite niste datorii mai vechi , aveam adat avansul dat la restaurant pt nunta ( eu cu fostul ) etc. Platesc si in prezent rate la acel credit( plateste si el) , avansul la nunta nu l-am mai recuperat, am renuntat l aservici si Bucuresti pt sotul meu, am accceptat lucruri grele intre mine si elk care au aparut cand eram gravida, s-au intamplat multe, inca sufar , m-am gandit adesea la divort, chiar si cand avem o cearta obisnuita ma duce gandul acolo- DAR noi ne iubim! Nu am putea trai unul fara altul! Nu amm putea gasi altceva mai potrivit noua la altcineva! Toti au cusur in jurul nostru dar parerile noastre, acelea la care ajungem impreuna sunt cele mai bune! Iti spun sincer eu am gasit iubirea, nu m-am inselat dar asta nu mi-a adus liniste sau fericire permanenta dar de fiecare data cand mi-e greu stiu ca e cineva care ma sprijina, ma incurajeaza, ma asculta! DAR ma si respecta, ma ajuta si incearca sa faca din fiecare zi una frumoasa pt toti 3!

 

Despre tipul de pe internet. Ok nu am nici conceptia ca vezi doamne is numa ciudati pe aici si nici ca nu ar merge insa, tu esti intr-o relatie, esti casatorita si ati adus pe lume un copil iar toate aste aau venit dupa cum ai povestit tu din dorinta de a reaprinde flacara , pai daca tot ai ales de la inceput sa mergi in doirectia asta de ce sa nu faci ceva in sensul asta? Inca ceva faptul ca ai scris peste 50 % despre relatia cu sotul si doar cateva randuri despre cel de care te-ai indragostit iar spune ceva!

Eu zic sa vorbesti cu cel pe care chiar il stii cu bune si rele, macar cu prietenul: ati depus multe eforturi sa ajungeti aici meritati sa fiti fericiti macar pt asta, iar copilul vostru de asemenea merita caldura unui camin cald insa sa nu o faceti pt copil si atat ci pt voi! Dupa ce iti limpezesti gandurile si sentimentele fata de sotul tau poti sa incerci cu altcineva sau sa reiei legatura cu cel de acum dar pana atunci nu iti facti decat rau! Tie , copilului , sotului si poate si respectivului!

Si eu am t prieteni pe internet in site-uri de astea, curios sunt doar barbati fiindca de pe aici cam asa se practica dar niciodata nu mi-au scapat lucrurile de sub control , nu am acceptat flirturi, am apreciat complimente si atat, mi-am deschis sufletul la2 tipi care desi se indragostisera de mine au incercat sa nu sara calul iar in timp a trecut si asta si suntem doar prieteni, ba chiar vara asta un astfel de prieten va veni pe la noi sa faca catarari cu sotul meu, o sa mercgem cu cortul pe munte toti iar lui i-a promis sotul o "gagica" , fiindca si ei is prieteni acum , si-au gasit diverse pasiuni comune !

In cuplul meu nu a existat niciodata " politie" cu verificari de site-uri, telefon etc. In trecut toate relatile mi-au fost asa si nu au mers, acum insa si daca ma gandesc la divort uneori , niciodata dar absolut niciodata stiu ca nu as mai vrea pe altcineva in viata mea! Stiu ca il iubesc pe el! Sunt implinita doar langa el1

Curaj si multa bafta! Eu chiar nu cred ca te-ai indragostit de acel tip! Oricum nu ar fi momentul! Dar ai probleme in cuplul tau, mari as zice si astea

[Zina]

Oana pdv, daca sotul ei nu este omul care sa-si descarce sufletul in urma unei discutii, nu o va face nici acum, cu siguranta. Atunci cand o persoana este introvertita, asa ramane. Eu cred ca sfatul de-a avea o discutie cu sotul este inutila, eu nu cred ca el isi va spune off-urile, nu va spune niciodata ce-a facut in totalitate, deci nu ar avea niciun rost ca Azzure sa insiste pe tema asta. In plus, sunt convinsa ca a facut de-o mie de ori pasul spre sotul ei, de-a discuta cu el. Cu cine nu se poate, nu se poate. Si este greu sa spui acum: ori alba ori neagra, in situatia in care este Azzure. Nu noi suferim, nu noi avem starile ei, deci nu putem sa fim radicali asupra ei. Va trebui sa faca pasi mici, sa se ia in considerare mai mult, si sfatul meu, sa nu-l mai bage atata in seama pe sot, adica sa nu se mai gandeasca la el, sa se gandeasca la ea. Strict d.p.d.v. al relatiei barbat-femeie. Avem tendinta de-a complica lucrurile, noi oamenii...

Azzure, eu cred ca este posibil sa te indragostesti de cineva, de pe net, evident sa-l si vezi, sa discuti cu el, partea a doua este daca vei mai simti acelasi lucru dupa cateva intalniri.

[azzure_sun]

Citat:

citat din mesajul lui oana_pdv Iti spun sincer eu am gasit iubirea, nu m-am inselat dar asta nu mi-a adus liniste sau fericire permanenta dar de fiecare data cand mi-e greu stiu ca e cineva care ma sprijina, ma incurajeaza, ma asculta! DAR ma si respecta, ma ajuta si incearca sa faca din fiecare zi una frumoasa pt toti 3!

align="right" id="quote2">Ma bucur pentru tine ca ai gasit asa ceva. Si eu am crezut ca am asta cu sotul meu...numai ca in uneori zici ca sunt cel mai mare dusman al lui. El e o fire mai colerica si daca cineva il enerveaza de cele mai multe ori isi varsa nervii pe mine sau, mai rau, pe copil...in sensul ca se rasteste/urla la mine sau la copil. Am avut nenumarate discutii cu el pe tema asta, dar am vorbit la pereti. Eu nu pot sa cred ca atunci cand cineva te roaga sa te abtii de la urlete si jigniri nu o poti face. Am incercat inclusiv sa-i copiez comportamentul, sa vorbesc urat cu el (desi nu-mi sta in fire) dar nu am avut rezultat. Pur si simplu e ca si cum as vorbi la pereti. Stiu si eu ca intr-o casnicie nu e numai lapte si miere. Sunt constienta ca exista probleme, crize si ca de asta suntem doi, sa ne sustinem. Dar eu in ultima vreme m-am cam simtit singura. Si cand caut sa ma apropii de el am impresia ca nu e atent la ce vreau eu, nu ma trateaza cu seriozitate, de parca problemele mele sunt neimportante...si sincer, in momentul asta, trec printr-o perioada ffff naspa la munca. Am incercat sa discut cu el asta. De la el aud ca "lasa ca o sa-ti gasesti in alta parte", "te descurci tu" si cam atat. Si in plus, are impresia ca daca sta acasa cu copilul el e cel mai obosit, iar cand eram eu cu copilul acasa, tot el era cel mai obosit si eu eram aia care nu facea nimic toata ziua, ci doar stateam acasa. Rolurile s-au schimbat de aproape 6 luni si el tot are impresia ca el e cel obosit si cel care trebuie menajat. Eu sunt de vina daca nu e paine, eu sunt de vina daca nu are haine curate, eu sunt de vina daca...orice. Si cand stateam acasa era la fel...Nu pot sa-mi dau seama cum poate judeca asa. De ce la el sunt valabile niste reguli si la mine altele?

[azzure_sun]

Citind mesajele celor care mi-au raspuns, am ajuns la concluzia ca am o serioasa problema de stima personala, de "self respect". Sunt la pamant cu increderea in mine si nu reusesc sa-mi revin. Nu reusesc sa ma automotivez sa ies din groapa in care zac, ba mai mult ma si complac in aceasta situatie de abandon.

Sunt constienta ca cel mai important motiv este copilul meu si ca pentru el ar trebui sa ma adun, dar pur si simplu nu reusesc. Si nu imi raportez existenta la nici un barbat, am constientizat asta in momentul in care am tinut copilul in brate pentru prima data. Pur si simplu in momentul ala mi-am dat seama ca am ceva special in viata mea...si ca pentru copilul ala as face orice.

Este incredibil cum in mintea mea reusesc sa sintetizez foarte bine ce ar trebui sa fac si cum sa ma motivez, dar in momentul cand trebuie sa pun in practica, abandonez. Si cel mai bun exemplu e mancarea. Imi stabilesc in gand sa nu mai mananc prostii, sa nu mai beau sucuri, sa nu mai mananc dupa ora 6 seara, dar vointa mea devine de carpa si calc pe bec.

[Zina]

Pentru ca un barbat se plange mai mult...de-aia Azzure...

 

De ce nu merge si el in servici si va luati o bona sau sa dati copilul la cresa sau la gradi? (nu stiu ce varsta are copilul).

[azzure_sun]

Citat:

citat din mesajul lui Zina Pentru ca un barbat se plange mai mult...de-aia Azzure...De ce nu merge si el in servici si va luati o bona sau sa dati copilul la cresa sau la gradi? (nu stiu ce varsta are copilul).

align="right" id="quote2">Kinder-ul are un an jumate. Momentan sotul e inca in CIC, mai are vreo 5 luni. Si cat de curand incepe sa-si caute. In principiu, dupa ce face 2 ani, o sa-l ducem la maica-mea.

[luisa1983]

Citat:

citat din mesajul lui Azzure_Dust Este incredibil cum in mintea mea reusesc sa sintetizez foarte bine ce ar trebui sa fac si cum sa ma motivez, dar in momentul cand trebuie sa pun in practica, abandonez. Si cel mai bun exemplu e mancarea. Imi stabilesc in gand sa nu mai mananc prostii, sa nu mai beau sucuri, sa nu mai mananc dupa ora 6 seara, dar vointa mea devine de carpa si calc pe bec.

align="right" id="quote2">

Incearca sa-ti stabilesti o lista cu prioritati , inteleg din cele de mai sus ca primordial ar fi scaderea in greutate. Nu este usor dar nici imposibil. Lasa la urma, deocamdata ,ce vei hotara in legatura cu cu sotul tau (eu totusi cred ca inca nu este matur sau se comporta ca un adolescent neinteles), ai un copil mic si totusi este tatal copilului tau ... si, ma gandesc ca impunandu-ti sa nu mai consumi alimente ce stii foarte bine ca-ti fac rau, poate el va observa. O sa-ti fie greu o saptamana , doua , apoi te vei obisnui si sunt convinsa ca atunci cand vei vedea rezultatele o sa te simti mai bine (realizezi ceva ce-ti doresti). Stii tu, cu rabdarea treci marea !
Tu , esti nerabdatoare sa-ti schimbi situatia dar se prea poate ca situatia sa se schimbe de la sine, odata cu trecerea timpului.

Spui intr-un mesaj ca sotul tau are cateva doleante in ceea ce te priveste, ca gospodina . Fa tot posibilul , chiar daca esti franta de oboseala , culca-te tarziu dar fa-le pe toate, fii ireprosabila ! Ce pierzi?! Vei uita cumva seara de frigider !Asa poate , cand n-o sa te mai aibe ,cu toate ca eu sunt convinsa ca in sinea lui nu vrea (din pricina copilului)sa te piarda , va avea ce regreta , macar din punctul asta de vedere. Barbatii care au un copii nu vor sa se desparta de famile (cred)!

Referitor la greutate, nu te mai cantari in fiecare zi, fa-o saptamanal dupa ce iti spui zilnic ,,Azi mananc numai ceea ce trebuie!" si faci ceea ce-ti propui! Gandeste-te ca vei fi mult mai multumita, satisfacuta ca ti-a reusit , ca poti sa faci ce vrei! NU EXISTA NU POT ! Asta trebuie sa-ti repeti zilnic : Sunt tanara, frumoasa si voi fi si mai frumoasa in curand pentru ca POT sa devin ceea ce vreau !

Daca-ti vei ocupa timpul cu lucruri ,,domestice" o sa-ti piara gandul de la ... si , fie vorba intre noi , poate sa astepte !

Ti-am spus intr-un alt mesaj ca sunt cam sceptica privind tipul de pe net (sunt eu mai ,,invechita" , ce vrei!), nu crezi ca daca iti vei rezolva problemele primordiale ,vei putea privi mai clar totul, vei fi poate mai pretentioasa in alegerea unui alt partener de viata, il vei testa mai mult (asta in cazul in care alegi sa te desparti )?!

Hai incearca, sigur vei reusi!