Cum sa accepti ca ai gresit?

[balanta_tm]

azzure, poate ai spus pe parcurs si mi-a scapat: voi stati cu mama lui? Daca da, e temporara situatia sau asa a fost dintotdeauna?

[azzure_sun]

Citat:

citat din mesajul lui balanta_tm azzure, poate ai spus pe parcurs si mi-a scapat: voi stati cu mama lui? Daca da, e temporara situatia sau asa a fost dintotdeauna?

align="right" id="quote2">Stam cu mama lui. Dar nu am deloc probleme cu ea. Din contra, ma inteleg excelent cu ea. Si ma rog sa-i dea Dumnezeu sanatate ca m-a ajutat enorm cu copilul.

[balanta_tm]

Sa inteleg ca el isi permite sa se poarte nu tocmai frumos cu tine si in fata mamei lui.... Deci nu prea are jena de nimeni...

[azzure_sun]

Citat:

citat din mesajul lui balanta_tm Sa inteleg ca el isi permite sa se poarte nu tocmai frumos cu tine si in fata mamei lui.... Deci nu prea are jena de nimeni...

align="right" id="quote2">Crezi ca cu ea are vreo jena? Inclusiv cu ea, cu sor-sa care sta langa noi si cu oricine il enerveaza.E o fire mai colerica...si se enerveaza din orice si urla. Asta e modul lui de a refula. Ca sa nu fiu inteleasa gresit, acel orice care-l enerveaza, e de fapt orice opinie contrara opiniilor lui.

[balanta_tm]

Mie cel mai important lucru mi se pare ca, copilul vostru ar putea creste intr-un mediu unde tatal nu isi poate controla pornirile agresive (verbale...pana acuma; hai sa zicem ca si pumnii aia in tastatura ar fi tot din categoria "verbala", desi nu imi suna deloc bine descarcarea asta a lui).

Ca sa nu mai spun ca oricum copilul va simti tensiunile din casa, chiar si cand nimeni nu va fi nervos...Iar sotul tau, din pacate, pare un om cu care nu poti avea o relatie sanatoasa.

Cred ca atat copilul cat si tu, meritati o viata mai buna si mai linistita decat este capabil sa va ofere sotul tau.

 

 

[azzure_sun]

Din pacate cam la concluzia asta am ajuns si eu.

Doar ca este foarte greu sa te rupi dintr-o data. Din pacate, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla. Si stii ce e culmea, ca si soacra-mea incepe sa spuna ca asa se va intampla...ca nu e un mediu normal pentru dezvoltarea unui copil, ca ii distrugem sufletul copilului pentru nervii lui.

[balanta_tm]

Imi imaginez ca este foarte greu sa te rupi de un om pe care l-ai iubit si pe care probabil ca intr-un fel, inca il mai iubesti.

Mamei mele i-au trebuit ani de zile pana a decis sa divorteze. Cand, intr-un tarziu a facut-o, a regretat amarnic ca noi (eu si sora mea) ne-am irosit copilaria asistand la certurile lor interminabile, care mai apoi au adus cu ele si agresiuni fizice. In afara de asta, regreta chiar si acum ca si-a mancat cei mai frumosi ani din viata alaturi de un om care nu a meritat-o...

[mihaela_s]

Mie mi-au luat vreo trei ani pana am divortat, din momentul in care am constatat ca si tine Azzure ca mediul familial nu e cel dorit pentru copil. Certurile, strigatele, erau la ordinea zilei...deja fetita mea se juca cu papusile(avea vreo 3-4 ani) si le trantea, smucea si injura :((. A fost primul semnal de alarma pentru mine...

Noi nu stateam cu parintii, am stat cu ai mei doar 6 luni la sfarsit si chiar atunci am avut curajul sa ma rup. El s-a mutat, eu am ramas. Tata a asistat la o cearta de a noastra, la o iesire colerica de a lui si mi-a spus(dupa ce s-a rastit la el) ca "omul asta nu e pentru tine". Cred ca vorbele lui au contat mult. La fel cum pentru tine conteaza parerea soacrei tale.

 

La fel era si al meu fost sot: coleric, striga la toti(mama, tata, sora) fara motive(el zicea ca era stresat dar asta nu era un motiv, toti eram la urma urmei ca eram familie si treceam toti prin greutati), nu il interesa parerea celoralti...dar el fusese coleric de cand l-am cunoscut, cand eram studenti si cam fara griji...nu devenise coleric de stres. Eu am rezistat 8 ani, ultimii 3 constienta fiind ca si tine ca ruptura se va produce la un moment dat, dar trebuia sa gasesc portita...curajul...Te inteleg perfect! [flo]

 

vid="red">oid="purple">rid="blue">bid="maroon">e id="teal"> did="green">eid="purple"> cid="navy">oid="red">pid="orange">iid="limegreen">lid="blue">...id="Georgia">

id="size2">

Hobbyid="Book Antiqua">

 

calator de profesieid="Book Antiqua">

 

[CorinaDani]

Citat:

citat din mesajul lui Azzure_Dust Din pacate cam la concluzia asta am ajuns si eu. Doar ca este foarte greu sa te rupi dintr-o data. Din pacate, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla. Si stii ce e culmea, ca si soacra-mea incepe sa spuna ca asa se va intampla...ca nu e un mediu normal pentru dezvoltarea unui copil, ca ii distrugem sufletul copilului pentru nervii lui.

align="right" id="quote2">pai de ce nu incerci sa te coalizezi cu soacra ta, sa-l convingeti pe sotul tau sa discute cu un psiholog ? furia asta a lui si manifestarile necontrolate au o sursa. insa nu o poate descoperi de unul singur (sau nu vrea, nu accepta ca ar putea avea probleme). un specialist poate l-ar ajuta sa se inteleaga mai bine, sa identifice sursa furiei lui, sa invete tehnici de control si autocontrol, etc. sunt sigura ca pe sotul tau l-ar mai ajuta foarte mult sa-si gaseasca un job, sa iasa din rutina zilnica, sa socializeze, sa-si puna mintea la lucru si pentru altceva decat jocurile on-line/in retea.oh, si cred ca orgoliul lui a suferit o lovitura zdravana cand s-a vazut nevoit sa stea acasa cu copilul. daca a fost rasfatat si educat in spiritul ideii "femeia la cratita, cu copii si pres in fata barbatului", cu greu o sa-i scoti ideile astea din cap, sa-l faci sa intelegi ca societatea a evoluat si ca nu mai este o problema ca un barbat sa-si creasca copilul, ba chiar ar trebui sa fie mandru de aceasta realizare, putini sunt barbatii care fac asta, cu drag si pricepere. probabil sotul tau nu se potriveste cu imaginea de "mama/bona/dadaca" si de aici o mare parte din frustrarile acumulate. adica cum, el, barbatul familiei, sa aiba grija de un prunc, sa-l spele, stearga la fund, sa-l schimbe, sa-i dea de mancare, etc. in loc sa stea tolanit pe canapea in fata unui meci la TV, cu o bere in mana, exact ca Al Bundy ?stiu, specialistii buni sunt rari, costa si sedintele de terapie.insa poate ar merita sa investiti bani in asta, toata lumea va avea de castigat. indiferent daca aceasta casnicie va mai dura sau nu.Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

[azzure_sun]

Citat:

citat din mesajul lui CorinaDani Citat: citat din mesajul lui Azzure_Dust Din pacate cam la concluzia asta am ajuns si eu. Doar ca este foarte greu sa te rupi dintr-o data. Din pacate, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla. Si stii ce e culmea, ca si soacra-mea incepe sa spuna ca asa se va intampla...ca nu e un mediu normal pentru dezvoltarea unui copil, ca ii distrugem sufletul copilului pentru nervii lui. align="right" id="quote2">pai de ce nu incerci sa te coalizezi cu soacra ta, sa-l convingeti pe sotul tau sa discute cu un psiholog ? furia asta a lui si manifestarile necontrolate au o sursa. insa nu o poate descoperi de unul singur (sau nu vrea, nu accepta ca ar putea avea probleme). un specialist poate l-ar ajuta sa se inteleaga mai bine, sa identifice sursa furiei lui, sa invete tehnici de control si autocontrol, etc. sunt sigura ca pe sotul tau l-ar mai ajuta foarte mult sa-si gaseasca un job, sa iasa din rutina zilnica, sa socializeze, sa-si puna mintea la lucru si pentru altceva decat jocurile on-line/in retea.oh, si cred ca orgoliul lui a suferit o lovitura zdravana cand s-a vazut nevoit sa stea acasa cu copilul. daca a fost rasfatat si educat in spiritul ideii "femeia la cratita, cu copii si pres in fata barbatului", cu greu o sa-i scoti ideile astea din cap, sa-l faci sa intelegi ca societatea a evoluat si ca nu mai este o problema ca un barbat sa-si creasca copilul, ba chiar ar trebui sa fie mandru de aceasta realizare, putini sunt barbatii care fac asta, cu drag si pricepere. probabil sotul tau nu se potriveste cu imaginea de "mama/bona/dadaca" si de aici o mare parte din frustrarile acumulate. adica cum, el, barbatul familiei, sa aiba grija de un prunc, sa-l spele, stearga la fund, sa-l schimbe, sa-i dea de mancare, etc. in loc sa stea tolanit pe canapea in fata unui meci la TV, cu o bere in mana, exact ca Al Bundy ?stiu, specialistii buni sunt rari, costa si sedintele de terapie.insa poate ar merita sa investiti bani in asta, toata lumea va avea de castigat. indiferent daca aceasta casnicie va mai dura sau nu.Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

align="right" id="quote2">Ca sa ajunga la terapie ar trebui sa accepte intai asta. Si el nu e genul. In opinia lui nu el e cel cu o problema, ci noi ca-l stresam. E foarte probabil ca orgoliul lui sa fi suferit, dar de aia sunt langa el, ca sa-mi spuna. Dar el prefera sa se afunde in calculator...ca cica asa se relaxeaza. Noi nu am mai petrecut timp impreuna de asta vara cand am fost plecati doua saptamani in concediu...si atunci au existat motive de cearta (nu vreti sa stiti ce scena mi-a facut ca el si-a uitat tigarile acasa si se intoarce acasa, ca el nu da 6 euro pe un pachet de tigari...pana la urma a dat pentru ca eu i-am zis ca nu ma intorc acasa).Din pacate, el asa e...coleric. Si nimic nu va schimba asta, poate doar cu timpul sa invete sa se controleze…dar asta daca vrea. Soacra-mea mi-a zis ca asa era si taica-su si ca de aia s-a despartit de el. Intai urla si dupa ii parea rau. Halal exemplu…