ajutam sau distrugem

[Elise]

vad cu stupoare din ce in ce mai multe voci indirjite care sustin, ca sfat universal, "lasa-l!", "nenorocitul!", "desparte-te!" "nu te crampona de el!" "barbati sint multi!" "doar tu contezi!"...samd. nu conteaza topicu'. sfatul e acelasi. stau sa ma intreb...cu riscul sa atrag rosii si oprobiul public, noi chiar realizam ce spunem? chiar ne dam seama ca dincolo de ecran poate fi viata unui om? daca ar fi familia noastra la mijloc, chiar asa am reactiona?! am parasi omul de langa noi pentru ca se juca cu ciucurelul in baie? pentru ca n-am simtit fluturei cind s-a intors de la job? pentru ca am gasit 3 poze porno pe PC?! sau pentru ca nu e pe post de "oglinda oglinjoara"? e chiar asa simplu sa distrugi o familie? desigur... noi sfatuim, nu dam cu parul... Si dupa aia revenim la viata noastra netulburata. dar daca cineva mai slab cu duhu' vede zeci de mesaje in aceeasi directie si ia o decizie? daca intr-adevar avem puterea asta de-a face rau? daca intr-adevar influentam niste oameni pe care nu-i cunoastem, si care nu ne-au facut nimic?! daca aia, saracii, chiar ne cred?! daca mai sint naivi, sau nou veniti, care aud 30 de sfaturi cum sa scape de cosmar...si in final chiar le aplica?! ne punem vreodata in pielea lor, sau doar postam aici in virtutea imaginii pe care vrem sa o creem despre noi?! Pentru ca suna bine sa facem pe durele, macar aici, si dupa aia sa ne cuibarim fericite la pieptul Lui... cu orgoliul gadilat putin. in ultimul timp, am senzatia ca s-a creat un trend in sensul asta, al femeilor "suverane" - nu exista dragoste, dragostea e relatia care iti convine - nu-ti convine, pa.... Sustinem fete care nu-si mai iubesc barbatii. Dar injuram barbati care nu-si mai iubesc femeile. O femeie care isi tine sotu' in lant e "naiva", unul care e posesiv e "barbar". Daca ea inseala, e nefericita, saraca. daca el inseala - fie si in mintea lui - e un porc. E suficienta o opinie in sensul asta, si se napustesc alte 10 sa subscrie.... Una dintre ele sint si eu. Imi fac mea culpa. De fiecare data n-am luat lucrurile foarte in serios. Dar cred ca ar trebui sa reconsider. Pentru ca sincer nu mi-ar conveni sa fiu autorul moral al suferintei nimanui! am vazut "evolutia" topicului lui carmen si m-a intristat.... Banuiam ca or sa se impace si or sa rida impreuna recitind mesajele infuriate la adresa unuia sau celuilalt... asa cum am facut si noi. SI DACA NU SE VA INTIMPLA ASA?! Copiii nostri ca traiasca fericiti...copiii altora nu conteaza? chiar as fi curioasa sa aud parerea voastra... oi fi eu singura care se simte prost, si in rest toata lumea e cu constiinta impacata ca face "consiliere" de valoare. [url="http://spaces.msn.com/elisse4u/"]Elise[/url]

[delphin]

Elise,am sa incerc sa-ti raspund si eu,una dintre cele care te-au "sfatuit" sa-l lasi. Sigur,ai dreptate,uneori spunem cu prea multa usurinta "lasa-l",dar eu cel putin in cazul tau l-as fii lasat....poate nu pt. totdeauna,poate pt. o vreme....defapt,cine stie!? Uite ca ma contrazic incercand sa-ti raspund. Fiecare insa isi cunoaste limitele,alege ce accepta si ce nu....si de aici ies sfaturile binevoitoare. Insa sunt cazuri,precum cele de la "ABUZUL DOMESTIC" unde sfatul FUGI SI LASA-L este singurul care poate fii dat.Eu nu concep ca o femeie sa fie abuzata...NU! Eu personal nu accept asa ceva,indiferent de cata iubire si de cati copii ar fi la mijloc. http://community.webshots.com/user/delphinoi

[Caroline]

Elise, eu cred ca noi ne spunem (scriem) doar parerea in acel moment al vietii noastre. Bazata pe experienta noastra, a altora sau doar imaginatie, ea este doar o parere, nimic mai mult, iar cei care ne-o cer, nu cred ca o considera mai mult de atat. Fiecare decide in functie de multe detalii pe care numai el le cunoaste. Eu consider mesajele de aici "studiu de caz" si poti vedea lumea asa diferita cum e ea. Parerea noastra nu cred ca poate face rau cuiva. Cred ca cel care posteaza "un caz", este pregatit pentru tot felul de raspunsuri. Mie (daca cer o parere, sau ma regasesc in povestea cuiva) imi place sa citesc pe cei care vad lucrurile diferit de mine si sa le inteleg argumentele. Imi amintesc ca inainte de a veni in Canada (forumul asta nu exista) eu cautam pe internet toate parerile contra emigrarii, toate povestile de insucces, toate parerile de rau, si numai asa am putut lua decizia de a emigra. Am considerat ca daca sunt capabila sa-mi asum "ce-i mai rau", binele nu ma va surprinde decat in mod placut [:)]

[Amaya]

Elise, [flo] 100% de acord cu tine...exact acesta este motivul pentru care oricat de tare m-ar manca degetele sa raspund intr-o astfel de situatie, ma abtin si imi tin ideile incendiare pentru mine. Probabil si daca m-as pune, ipotetic, in situatia respectiva, la modul constient, as reactiona in concordanta cu aceleasi "idei incendiare", dar daca as fi efectiv in situatia respectiva nu pot sa spun sigur ce as face si cum as reactiona. Am observat de-a lungul anilor ca atunci cand pierderea si durerea este a ta tinzi sa-ti reconsideri pozitia si sa fii mai dispus la compromisuri. Oana si [copil] nazdravanul Andrei (18.02.2005)

[Elise]

delphin, nu la mine ma refeream (eu oricum pe al meu nu-l las.... [:D]) nici la cazuri in care se ajunge la bataie. Violenta fizica nu intra in discutie. Asta in afara faptului in care sotii s-ar cafti reciproc...am mai vazut si asta. Ma referam la situatii precum cele enumerate: poze sexy, masturbare, lipsa "pasiunii", indecizie... samd. Tie ti se pare ca astea ar fi cazuri de divort, fara discutie?! Caroline, asa e - dar tu esti o fire puternica. Ceea ce nu se paote spune despre toata lumea - crezi ca nu exista putere de influenta? Nu sint persoane pe care, daca se napusteste toata lumea sa le compatimeasca, tind sa creada si sa victimizeze? Nu facem uneori realitatea mai neagra decit e?! Amaya - cind durerea e a ta... si barbatul e al tau... asta schimba, desigur, situatia. Vezi, de aceea am postat acest topic. Cred ca e prea multa rautate. Si ipocrizie. Mi-a ramas in minte un mesaj adresat unei fete care tocmai se casatorea: ceva de genul "ei, lasa, sa vezi peste 20 de ani ca ajungi la vorba noastra!" Cum putem sa spunem asta unei miresici?! Uneia care e la inceput de drum? Noi n-am fost niciodata mirese? De ce sa ii inoculezi de la inceput ideea ca toate casniciile sint de rahat - cind, de fapt, chiar nu sint asa majoritatea? De ce sa-i distrugi iluziile? Doar pentru ca tu ai avut o experienta neplacuta? [url="http://spaces.msn.com/elisse4u/"]Elise[/url]

[daniela_b]

quote:

---

Originally posted by delphin
Elise,am sa incerc sa-ti raspund si eu,una dintre cele care te-au "sfatuit" sa-l lasi. Sigur,ai dreptate,uneori spunem cu prea multa usurinta "lasa-l",dar eu cel putin in cazul tau l-as fii lasat....poate nu pt. totdeauna,poate pt. o vreme....defapt,cine stie!? Uite ca ma contrazic incercand sa-ti raspund. Fiecare insa isi cunoaste limitele,alege ce accepta si ce nu....si de aici ies sfaturile binevoitoare. Insa sunt cazuri,precum cele de la "ABUZUL DOMESTIC" unde sfatul FUGI SI LASA-L este singurul care poate fii dat.Eu nu concep ca o femeie sa fie abuzata...NU! Eu personal nu accept asa ceva,indiferent de cata iubire si de cati copii ar fi la mijloc. http://community.webshots.com/user/delphinoi

---

delphin, din cite inteleg eu, acest subiect nu se refera la cazuri particulare, nu discutam despre sfaturi si cazuri ci despre impactul cuvintelor noastre asupra celorlalti, sintem mult prea tentati sa aruncam un mare pietroi, privind prin bucatzica noastra de lentila, de multe ori patrata, pina si tu esti gata sa dai un verdict: "NU! Eu personal nu accept asa ceva, indiferent de cata iubire si de cati copii ar fi la mijloc." Daca o sa te uiti cu atentie o sa vezi ca la citeva zeci de raspunsuri pentru un subiect, sint citeva sute de vizionari, in concluzie restul citeste, sau verifica sau nu este de acord sau se teme sa scrie ce doare sau in strafundul sufletului dispretuieste aceasta metoda de a schimba mentalitati vis-a-vis de cuplu. Exista femei care sint dispuse oricaror sacrificii, femei care sint gata sa indure cu mult mai mult decit cele care scriu, raspund sau cer sfaturi, ele ar putea fi influentate de multe idei citite aici, ele ar putea fi "atinse" de multe dintre raspunsuri si ori ar fi descurajate, ori s-ar jena sa ceara "sfaturi" online. Multe si-ar spune in sinea lor: pai daca xywz n-ar suporta cutare treaba si scrie aici si primeste "pumni" in freza cum ca e fraiera, pe sistemul "vai, draga, dar eu nu as indura asa ceva...", pai cum sa mai scriu si eu, mai bine invat de la restul cum e cu "feminitatea" si "emanciparea". Ideea este ca noi putem schimba ceva si ar fi pacat sa schimbam in rau. Eu cred in puterea cuvintului. Desigur ca nu sintem un ziar, nu facem presa. Cu toate astea nu ar fi rau sa luam in considerare ca ce scriem noi poate influenta intr-un fel sau altul gindirea cuiva. Acel cineva este o persoana, in carne si oase. Sa-i dam tot suportul. De la asta pleaca ideea acestei sectiuni, de la asta pleaca puterea acestui forum. Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

[delphin]

Depinde de gravitatea faptelor, Elise! Nu demult,pe forum era un subiect postat de o mamica al carei sot,marinar fiind isi petrecea zilele de concediu in fata ordinatorului cu o berica intr-o mana, cu o alta...pe site-uri porno platibile. Aici divort cu D(mare),fara prea multa discutie. Dupa cum am spus,depinde... Sigur, nu sunt cazuri de divort...recunosc. Insa prima reactie,dupa un astfel de "cutremur" in casnicie,aceasta este: Divortez! Apoi,revenim...am trecut si eu prin asta... Sunt constienta de faptul ca putem influenta in bine sau in rau prin postarile noastre pe acest forum,insa sunt ferm convinsa ca cele care vin si isi expun problemele aici,cauta de cele mai multe ori un umar pe care sa planga. Spun ce au de spus,se racoresc,apoi trec mai departe. http://community.webshots.com/user/delphinoi

[Elise]

delphin, daca eu caut un umar pe care sa pling, si umarul ala imi spune ca problema mea de fapt e mult mai grava, ti se pare ca m-ar consola?! Cred ca e o abordare gresita - sa compatimesti persoana din ce in ce mai tare, ca sa se simta din ce in ce mai nefericita. Daca avea cumva dubii ca ar fi inselata, mintita, si tratata ca ultimul om, si ca relatia ei nu merita traita, aici se convinge! Sa zicem ca trece mai departe... esti sigura ca nu ramine, undeva, impresia falsa ca "atitea femei" n-ar fi facut sacrificiile pe care ea le face? Cezi ca nu ramine cu un pas mai aproape de final? E atit de simplu sa dezbini si atit de greu sa impaci!! Sin convinsa ca fiecare om care frustrarile proprii, dar de ce le-am repercuta asupra altora? Exemplu: ciobanu' - sint de acord ca ne-a jignit in plen. Si si-a luat portia de riposte pt. asta. Dar n-am fost de acord cu remarca "lasa-l..." Adica ne-am parasi toate, imediat, barbatii daca ar injura...lumea, cind sint nervosi?! Din moment ce chiar sotia lui a spus ca nu e violent acasa, isi iubeste fetita, si are pretentia sa il judece doar nevasta lui - ce ar fi atit de grav incit ar trebui sa-l lase?! De ce pentru asta sa lase copilul ala fara tata? Ma indoiesc ca persoana care a lansat indemnul asta revolutionar l-ar si urma, daca ar fi familia si copiii ei la mijloc. Ciobanu' e doar un exemplu... Dar pe fiecare topic se regasesc sfaturi de genul asta - indiferent cit de banala e problema. Chiar sint curioasa - pe doareu n-o fi sfatuit-o nimeni sa-si lase barbatul pentru ca, teoretic, ar mai putea fi atras de altcineva? [url="http://spaces.msn.com/elisse4u/"]Elise[/url]

[lorelei_19]

si eu am impresia ca prea ushor se dau sfaturi de genul: paraseste-l, lasa-l, etc. eu sunt total pro familie si ma doare cand vad cu cata ushurinta spunem cuvantul divortz. in spatele oricarui divortz se ascunde o drama si ar trebui sa constientizam- dupa cum spunea si Elise, ca cineva mai slab de fire sau intr-o pasa mai proasta ne poate lua sfaturile de bune- mai ales ca ne pricepem sa dam si argumente- doar suntem fete destepte, nu? sunt de acord ca in anumite conditii nu exista alta solutzie: violentza in familie, fizica sau verbala, lipsa de respect si mai ales totala lipsa de iubire. Insa fiecare cuplu care se iubeste trece prin crize si inainte de a da un sfat sa ne intrebam cu sinceritate daca ne-ar place sa primim sfatul respectiv sau daca intr-adevar ajutam cu sfatul nostru. "Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

[tlaura]

Uite de aia nu prea raspund eu la topicuri de probleme familiale; si cand raspund imi pare rau dupa aceea. Dar, eu zic asa: cine posteaza pe forum, trebuie sa fie pregatit pentru toate tipurile de raspuns; stiu, unii se supara cand nu aud ce vor, dar asta e treaba lor! Au postat, sa-si asume raspunderea si in fata comunitatii dc si in fata familiei! Nimeni nu obliga pe nimeni sa scrie pe forum, mai ales probleme intime, toti o facem pentru ca vrem si constientizand (sper) ceea ce scriem. Si nimeni nu iti asigura rezolvarea problemelor, nimeni nu-ti spune ca e drept si corect ceea ce se scrie aici, nimeni nu a spus ca aici se gasesc retetele fericirii si rezolvarii tuturor problemelor. Si cred ca toti stim lucrul acesta. Revenind la problema in cauza, fara a personaliza; da, eu as spune oricarei femei abuzate fizic sau psihic, sa-l lase pe! De ce? Pentru ca daca toate am fi putin mai pretentioase cu noi insine, daca nu ne-am lasa calcate in picioare atat de mult si nu am permite atat de multe de la partener, nici nu ar exista atatia barbati care pur si simplu isi abuzeaza sotiile (partenerele) intr-un fel sau altul, pe principiul :"are balta peste"! Adica daca tu nu ma vrei asa cum sunt, imi gasesc alta. Si din nefericire asa se intampla; unele femei parca sunt disperate sa aiba un barbat langa ele, acceptand orice de la acesta. Daca noi nu am permite asa ceva, poate ca si ei si-ar revizui un pic comportamentul. Adica, stai domnule, pai m-a lasat una, pai m-a parasit si a doua, pai nici asteia nu ii place ca..., pai poate ar fi cazul sa o las mai moale. Dar nu, noi femeile, o lalaim asa, pe motiv ca poate se schimba, si cu scuza ca nu sunt nici prima si nici ultima pe care o abuzeaza sotul. Si incepem sa mai facem si copii: si daca la primul tot ma mai bate, sau tot mai vine baut acasa, sau..., ii mai fac unul, ca poate asa se schimba! Scuzati-ma dar asta e un rationament de cahh! Copii aceia, indiferent daca sunt fete sau baieti, e clar ca vor prelua din comportamentul familiei; respectiv fata va fi obisnuita cu abuzurile aspura femeii, ajungand sa creada ca asa e normal si accepatnd la randul ei o relatie abuziva, iar baiatul va fi convins ca barbatul tre' sa-si bata nevasta dimineata, la pranz si seara! Ca altfel nu e barbat! Nu doamnelor, categoric nu mai acceptati asa ceva, aveti putin respect de sine si un pic de mandrie! Nu as vrea sa se inteleaga acum, de exemplu, ca in cazul carmensilva, de la care a si pornit topicul elisei, ca e motiv de divort; nu asta nu cred si oricum nu conteaza ce cred eu, ci ce simt persoanele in cauza. Asa ca... concluzia sa o traga fiecare! Laura, mama lui Andrei [url="http://community.webshots.com/user/tcatlaura"]Poze[/url] [url="http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite"]Poze[/url]