ajutam sau distrugem

[Elise]

quote:

---

Originally posted by tlaura Revenind la problema in cauza, fara a personaliza; da, eu as spune oricarei femei abuzate fizic sau psihic, sa-l lase pe!

---

Corect. Si eu. Dar aici nu la femei abuzate ne refeream! Ca sa specific: orice femeie, daca pica la un moment dat in butoiul cu melodrama, isi poate aminti ca in 10 ani de casnicie a tipat sotul la ea de citeva ori, a trintit usile dupa el sau a spart vreun pahar. Si, pedalind pe aceste 3 fapte (reale), ca fiind singurele care i se par relevante in acel moment, din tot noianul de amintiri, vine aici si povesteste. Si? Care e reactia majoritara? Nu si-a luat barbatul bun! L-a gresit din start! Altul! Doar asta e nivelul nostru de emancipare, nu? Daca tot muncim si avem banii nosri, si sintem niste lady, ce mai conteaza... s-a defectat, iei altul. Nu conteaza de ce s-a defectat, sau cum poate fi reparat. Asa cum spunea cineva, mai demult "ma pricep doar sa aleg". Are o problema, ne spoim un pic si reluam selectia... Ca toti barbatii - si toate femeile - mai au momentele lor off, asta nu spune nimeni. Ca probabil si ai nostri mai ridica vocea uneori. Si ca i-am vazut cel putin o data scosi din pepeni. [url="http://spaces.msn.com/elisse4u/"]Elise[/url]

[ina78]

Draga mea elise, eu sint una din cele care a cerut sfatul intr-o problmema familiala. Pot sa-ti spun ca sfaturi am primit cu duiumul si mai ales ca au fost pro si contra sotului meu. Printre care si faimoasele replici pe care le amintesti tu acum ... "lasa-l". Dar pot sa-ti spun cu certitudine ca am ascultat toate parerile, le-am comentat dar nu am luat nici o decizie numai din prisma sfaturilor, ci numai functie de ceea ce am simtit si am vrut eu. Parerea mea este ca indiferent de sfaturile pe care le primesti, trebuie sa tii cont de ceea ce vrei si simti tu. Nu sintem atit de influentabili incit sa luam de buna parerea priumita. Fiecare caz e particular, fiecare e speciala, toti avem propria noastra normalitate, sau limite, sau credinte. Pe mine personal m-au ajutat tare mult fetele Dc-ului, m-au sprijinit si m-au inteles, mi-au oferit mai multe variante ca sa pot pune in balanta si-mi sint alaturi in pasii buni sau gresiti pe care-i fac. Si tie Elise iti multumesc si celorlalte fete. Chiar daca fiecare a gindit particular mi-au fost de ajuns, mi-au fost partinase la "chinuri", m-ati criticat sau m-ati aprobat. [flo] "O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez

[addinel]

foarte interesant subiectul! e adevarat ca e foarte usor sa spui "lasa-l" la fel de usor ca a spune "nu-l lasa". nu m-as simti bine sa stiu ca un cuplu s-a destramat din cauza unui sfat al meu, dar nici sa stiu ca o femeie sau/si un barbat sufera pentru ca eu i-am sfatuit sa ramana impreuna, ca asa e normal sa se intample intr-o casnicie. in fiecare dintre postarile mele legate de aceste subiecte sensibile am inceput prin a mentiona ca este doar parerea mea si mai mult, a corela oarecum problema respectivei persoane cu situatia si experientele mele. cand este vorba de asemenea situatii incerc mereu sa ma gandesc "ce as face eu?" si sa raspund sincer, fara a face pe zmeul. de asemenea, plec de la premisa ca cele/ cei care posteaza aici sunt oameni maturi, fiecare cu sentimentele si experientele lui si ca orice sfat ar primi de la noi, ceilalti membri, nu este luat de-a gata ci filtrat si gandit si analizat prin prisma propriei persoane. nu cred ca cineva ar lua vreodata vreo decizie atat de importanta numai pentru ca asa au spus membrii forumului dc. oricum, solutia care ar fi? sa nu ne mai spunem nici una parerea? sau, din contra, sa spunem, oricare ar fi problema, ca nu e asa de grav si sa picam in cealalta extrema, sfatuind pe oricine ca trebuie sa-si pastreze sotul/ sotia cu orice pret? parerea mea este ca atat vreme cat sfaturile vin din suflet si nu exista demagogie, minciuna, rea intentie, totul e ok. [url="http://daisyPath.com/days/060819/3/1/+10/1"]nunta mea[/url]

[addinel]

am uitat sa spun ceva. intr-adevar, elise, acele postari in care se afirma la modul general si oarecum blazat "marita-te tu si o sa vezi peste 20 de ani.... etc... etc.." chiar nu isi au rostul. eu una ma marit peste cateva luni si chiar nu imi place cand aud afirmatii la modul "o sa se schimbe dupa nunta" sau "ai grija ca n-o sa fie mereu atat de atent cu tine", etc. exista casnicii care se duc pe apa sambetei, dar exista si cupluri care rezista cu succes de 30-40-50 de ani. dar, pentru ca mereu exista si un dar, nimeni nu ma impiedica sa ma marit numai ptr ca sunt femei care imi spun lucruri de-astea. exact ce spuneam, in final este alegerea fiecaruia daca credem sau nu in anumite vorbe. [url="http://daisyPath.com/days/060819/3/1/+10/1"]nunta mea[/url]

[fatima]

eu cred ca e nevoie de pareri "pro", ca si de pareri "contra" in egala masura. toate ajuta. te ajuta sa te echilibrezi, sa te detasezi, sa privesti starile de fapt din mai multe perspective si asa sa le intelegi mai bine. cele ce-ti striga: "lasa-l, nu merita, gandeste-te la tine" - iti scutura putin respectul de sine, un pic prafuit poate de atatea probleme, cele ce-ti soptesc: "lupta, salvazea-ti casnicia" - te fac parca mai bun, mai maleabil, mai dispus la a ierta..eu zic ca din toate invatam ceva.. in final ies invingatoare doar sentimentele..ele au ultimul cuvant..ele nu pot fi convinse de opinii, fie ele majoritare..inima primeaza ratiunii..

[Elise]

fatima, ai perfecta dreptate: numai opiniile diversificate dau o imagine reala. Ce m-a revoltat insa este ca, in ultimul timp, par din ce in ce mai multe voci care vor "sange". Daniela mi se pare un exemplu de echilibru ... mai sint citeva exemple similare ... in rest, se "loveste" la greu. Sa dau un exemplu. si as fi curioasa: din 10 de persoane care au spus "divort" in cazul lui carmen, cite si-ar urma sfatul propriu? in realitate! cite si-ar imparti in tot, pina la lingura, si si-ar creste copiii singure in caz ca li s-ar intimpla ce i s-a intimplat ei? [url="http://spaces.msn.com/elisse4u/"]Elise[/url]

[addinel]

quote:

---

Originally posted by Elise si as fi curioasa: din 10 de persoane care au spus "divort" in cazul lui carmen, cite si-ar urma sfatul propriu? in realitate! cite si-ar imparti in tot, pina la lingura, si si-ar creste copiii singure in caz ca li s-ar intimpla ce i s-a intimplat ei? [url="http://spaces.msn.com/elisse4u/"]Elise[/url]

---

eu pornesc de la premisa ca toate cele 10 persoane si-ar urma sfatul, daca ar fi in aceeasi situatie. daca nu as crede in sinceritatea afirmatiilor de pe dc nu as mai intra niciodata. [url="http://daisyPath.com/days/060819/3/1/+10/1"]nunta mea[/url]

[Elise]

nu ma gindesc la rea intentie... intentia o fi buna, consecintele cred ca sint citeodata dezastruoase. depinde, bineinteles, de filtrul persoanei careia ii adresam sfaturile: dar de unde stim noi ca e tocmai o persoana puternica? ca nu trece printr-un moment de debusolare? ca daca era stabila si bine merci nu avea nevoie de alte opinii! carmen n-a iesit traumatizata din experienta asta? barbatu-sau, la fel? cite femei nu bantuie pe aici fara sa aiba curajul sa spuna ce le doare, tocmai din acest motiv? pentru ca ne repezim sa dam cu piatra sau in unul, sau un altul, fara sa realizam ca ei constituie un cuplu. cuplu pe care, in loc sa il ajutam, il distrugem. facem cuiva bine daca lovim in barbatu-sau? ii facem bine ei? sau invers?! [url="http://spaces.msn.com/elisse4u/"]Elise[/url]

[iulian1969g]

[quote]Initial creeata de Elise >...chiar as fi curioasa sa aud parerea voastra... oi fi eu singura care se simte prost, si in rest toata lumea e cu constiinta impacata ca face "consiliere" de valoare. Nu esti singura... Te inteleg si sunt de aceeasi parere cu tine, si anume sa fim mai responsabili in ceea ce sfatuim, dupa modelul dat de Iisus: "Ce va place sa va faca voua oamenii, faceti si voi la fel.". Giuliano

[fatima]

eu cred ca are mai putina importanta daca ceea ce "predica" o anumita persoana ar si "practica". ..nu e vorba de sinceritate, e vorba de subiectivitate..influentati de propria experienta dintr-un moment dat al existentei noastre, emitem o teorie, o opinie, (eu nu le-as numi neaparat sfaturi) de care uneori poate am vrea sa ne convingem noi insine. opinie care chiar peste scurt timp se poate schimba..nu e minciuna sau disimulare..e perfect normal..asa crestem, invatam..asta-i evolutia mentalitatilor.. moderatia se recomanda, e drept, dar e destul de greu sa-ti pastrezi obiectivitatea si sa privesti in ansamblu ..suntem oameni..avem circumstante atenuante.. nu stiu care e cazul lui carmen si cat de traumatizata a iesit din experienta asta, dar daca a fost asa, sunt convinsa ca a fost o exceptie..in majoritatea subiectelor postate aici, dezbaterile contradictorii au fost fructuoase (in sensul pozitiv). eu sunt unul dintre ele. si tu, elise..si ca noi, multe altele..te ajuta chiar si faptul ca mesajele de genul asta te revolta..