Ce este acest sentiment si cum sa-l anihilez

[kecristiana]

Acum vreo 10 ani eram intr-o relatie stabila de lunga durata (de la inceputul liceului)  cu o anumita persoana, aveam chiar si planuri de casatorie. O femeie care era si ea indragostita de acest om (avusesera o relatie de scurta durata chiar inanite de relatia noastra sau poate in acelasi timp cand a inceput relatia noastra, nu stiu daca chiar conteaza) s-a bagat intre noi, ajungand sa aiba o aventura (cand eu eram la facultate) punct in care eu nu am mai vrut sa continui acea relatie, m-am retras si mi-am vazut de viata. Intre timp am avut si alte relatii, apoi l-am cunoscut pe sotul meu, un om minunat cu care am plecat departe de acel loc unde mi-am petrecut copilaria. Suntem casatoriti de aproape 6 ani, sunt o femeie implinita cu 2 copii reusiti.   Despre El am mai auzit vesti de atunci, l-am si vazut intamplator dar nu mi-a trezit nici un sentiment de parere de rau sau ceva. Ba chair ma bucur ca nu m-am casatorit atunci, nu eram pregatita pentru casatorie si acum stiu ca nici nu era persoana potrivita cu care sa-mi impart viata. Despre Ea nu am mai auzit nimic in ultimii 8 ani. Imediat dupa, a fost cu El cam un an si ceva, aveau planuri de casatorie, apoi Ea l-a parasit. Acum recent am vazut-o din nou, intamplator, si mi s-au inmuiat picioarele. primul impuls a fost o ura imensa condimentata cu dezgust. Am aflat multe detalii din viata ei personala si cred ca as putea sa-i fac rau daca as vrea, dar nici macar nu vreau sa incerc si in momentul de fata as vrea sa nu mai am acest sentiment care pare a fi ca o obsesie. Deja faptul ca scriu acest mesaj mi se pare prea mult. Nu-mi pot explica de ce nu pot fi la fel de indiferenta fata de Ea asa cum sunt fata de El. La urma urmei nu mai concuram pentru nimic suntem in directii total diferite cu sanse extrem de mici de a ne mai intalni sau confrunta vreodata. A mai trecut cineva prin asa ceva? 

[monabella]

Kecristina, am trecut prin asa ceva, nelegat de o relatie amoroasa dar legat de o persoana care e moarta si care a afectat viata multor persoane din familia mea, inclusiv a mea. Am avut o perioada in care m-am gindit obsesiv la ac. femeie, in care am urit-o cu putere, in care am dorit ca sa fi fost vie sa-i spun ca cred despre ea. La mine a fost pe baza de stress, iar o intimplare legata de aceasta persoana si o vorba spusa la nervi a declansat totul - picatura care a facut paharul sa dea pe-afara. Poate si tu esti stresata cu altele si vazind-o... s-a rasturnat paharul. In care caz recomand sa tratezi stresul din viata ta intii si apoi vei uita de ea. Eu asa zic, e legat de subconstient si stress, nu de ea anume.

[Fania]

Cred ca este sentimentul ca cineva, odata, ti-a facut un rau si ai pastrat in tine ura pentru aceasta femeie. Mi se pare absolut normal ceea ce simti.[flo] "Un animal care poate suferi pentru ceea ce nu este, acesta este omul." "Femeile sunt niste nulitati simpatice,cu cat te gandesti mai mult la ele,cu atat le intelegi mai putin" - Emil Cioran [url="http://s218.photobucket.com/albums/cc189/Stefania1007"][poze][/url]

[claudia_a]

"Ura ar trebui sa se transforme in iubire", pentru a putea tu sa te linistesti si sa mergi mai departe fara un sentiment care iti scade din echilibru! Macar incearca sa o privesti cu indiferenta, un sentiment neutru si nu incarcat de energie negativa... putina stapanire de sine nu strica! EA nu merita ca tu sa iti strici momente (care ar fi putut fi frumoase) cu persoana ei! Mergi mai departe si fii convinsa ca totul se plateste in viata... viata e o roata care se invarte! Importanta e familia ta, copii si sotul si cei dragi tie! Totul tine de vointa! Succes Zambeste, iubeste, iarta!

[azzure_sun]

Si eu am trecut prin asa ceva. Si stiu cat de straniu este sentimentul...dintre toate e cel mai urat, cel mai ingrat. Si sentimentul de ura a fost tot pentru o astfel de persoana, care la momentul respectiv s-a interpus intre mine si partenerul meu. Si eu o uram si ii doream tot raul din lume. Am facut si niste chestii urate la adresa ei. Nu pot sa zic ca le-am regretat. Ce regret insa este timpul pierdut urand-o si gandindu-ma la ea...nu merita nici macar o farama din atentia mea. Cu timpul lucrurile s-au linistit si mie mi-a trecut. Acum cand mai aud de ea e ca si cum as auzi de o totala straina, nu ma mai intereseaza. Dar nu as mai vrea sa retraiesc acel sentiment, este extrem de pustiitor si de consumator. PS: Da-i "ignore"!!!!!!!!!!!

[corap]

toate astea in loc sa-i multumesti ca ti-a facut un bine... brrrrr

[azzure_sun]

Citat:

citat din mesajul lui corap toate astea in loc sa-i multumesti ca ti-a facut un bine... brrrrr

La momentul respectiv numai bine nu crezi ca ti-a facut. Si uneori ramai cu un sentiment inexplicabil, si nu e nostalgie, nu e ura, nu stii concret ce este...poate doar un sentiment de satisfactie sa stii ca ea a platit pentru raul pe care ti l-a facut. Stiu ca poate e meschin, dar e uman. Oricum eu am ajuns la concluzia ca tot raul facut pe pamant se plateste tot aici, mai devreme sau mai tarziu. Si platesti exact cu ce te doare mai tare.

[kecristiana]

Fetelor, va multumesc foarte mult pentru cele scrise. Incercasem la un moment dat sa cer parerea unei prietene in acest context si mi s-a sugerat ca poate de fapt am regrete cu privire la El si la ce ar fi putut fi desi eu stiu sigur ca nu am astfel de regrete.  Mia fost frica sa-i cer parerea sotului sa nu creada acelasi lucru si apoi sa generam alte discutii fara sens desi imi lipseste cel mai mult parerea lui. Mia fost frica si sa i-o arat prin simplul fapt sa nu-i placa de ea si sa fiu eu geloasa (e o femeie frumoasa probabil i-ar place oricui). Ma bucur ca e un sentiment cat de cat normal si ca nu am innebunit, asta era prima mea impresie. Stiu ca nu merita sa sa-mi consum energia cu ea chair as vrea sa nu am acest sentiment si sper sa ajung si eu sa o privesc cu aceeasi indiferenta.  Si da, ar trebui si sa-i multumesc ca datorita ei am luat aceea decizie care a schimbat cursul vietii mele dar acum nu pot face asta decat scrasnind din dinti. Ma ajuta faptul ca am putut vorbi cu voi deschis si ca am fost inteleasa de cineva care a trecut prin ceva asemanator.

[corap]

la momentul respectiv am inteles. peste niste ani, cand realizezi ca ti-a facut un bine, e horror. nu pentru ea, ci pentru tine. (asta ca sa nu mai spun ca asa cum cristiana considera ca "ea" s-a bagat intre ei, asa si "ea" poa' sa considere ca cristiana s-a bagat intre ei.) edit: ideea era ca autoarea subiectului isi otraveste singura o existenta care, din spusele ei, este ok. si parerea mea este ca isi induce sentimentul si il face sa creasca inauntrul ei. asa ca ratiunea ar trebui sa opreasca vrejul de fasole a lui jack, ca altfel o sa-i fie rau.

[Rufus]

Este interesant ce spui. Cred ca pentru tine nu s-a inchis acel capitol. Te-ai concentrat pe el, cu care ti-ai rezolvat problema, dar a ramas ea, pe care ai pus-o "la index", iar acum i-a venit randul si ei. Problema ta este ca esti o fire care trebuie sa incheie socotelile clar, indiferent cand s-au intamplat. Pentru majoritatea, timpul rezolva aceste lucruri, dar nu si la tine. Acum, daca i-a venit si ei randul, vei termina si cu ea, atunci cand mintea ta va realiza ca nu mai este de actualitate. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]Rufus, Tora si iadele[/url][foto] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email "] Retrospectiva 2008[/url] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a"]Retrospectiva 2009[/url] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all"]Retrospectiva 2010[/url] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde