Sa ne despartim sau sa lupt pentru relatie?

[diuta_20]

Sunt intr-o relatie cu sotul meu de 10 ani si avem o fetita de 8 luni.Am avut mereu o relatie de invidiat, insa atunci cand am avut probleme eu venem cu initiativa :discutat-rezolvat problema-impacat.Avem servicii bune deocamdata, bine platite. Sotul meu are insa o obsesie: nu ii mai place nimic in tara, ar dori sa locuiasca in alta tara.Eu nu ma vad in alta parte si nici nu imi doresc,aici am tot ce imi doresc: servici bun,masina de servici, munca mai mult de birou,coordonare.Am studii universitare si postuniversitare cu care nu as avea ce sa fac in alta tara, aici am parintii care ma ajuta enorm cu fetita, aici am prietenii.Dar sotul isi doreste tare mult sa plecam din tara, atat de mult incat nu ne mai inteleg deloc, deoarece eu nu vreau sa plec.Motivatia lui este ca aici nu avem drumuri,spitale,invatamant, pe scurt: sistemul prost.Imi reproseaza ori de cate ori nu merge ceva: tu nu vrei sa plecam.Eu nu mai pot sa discut iar si iar si iar pentru a nu ajungem la nici un rezultat.M-as linisti daca ar pleca si ne-am desparti, in sensul ca nu m-ar mai presa,ameninta.Dar mi-ar fi foarte greu fara el.Si mai este si genul indaratnic:nu ne luam apartament pentru ca nu se merita in tara asta, nu ne luam masina pentru ca nu ne permitem, desi stam destul de bine financiar,nu plecam in calatorii pentru ca drumurile sunt proaste.Oare cum gasesc puterea sa ii dau liberatea de care are nevoie?Sau sa il tin langa mine si langa fetita pe care o iubeste enorm, dar e nefericit?Multumesc!

[freedelia]

Pai din ce spui tu, mie nu mi se pare ca vrea libertate, in sensul ca sa fie liber de tine.el vrea sa plece impreuna cu tine. Iar tu nu vrei sa tii cont de dorinta lui. Nu mi se pare echitabil cum pui problema -- are doua optiuni: sa stea langa noi si sa fie nefericit sau sa plece. Nicicum nu iti puiroblema sa incerci sa vezi lucrurile si din punctul ui de vedere... La urma urmei, el este capul familiei... Sau ar trebui sa fie. Ai putea macar sa incerci sa vezi cum ar fi in alta tara. C siguranta ca se gaseste o tara in lumea asta unde sa itioti gasi un job foarte bun si sa ti se recunoasca si studiile. Cunosc zeci de cazuri... Iar faza cu parintii... Sotul tau ar trebui sa vina inaintea parintilor. Asta e parerea mea... am dat intamplator peste postul tau si am zis sa iti raspund... Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) [url="http://s882.photobucket.com/albums/ac27/delia_forum"]POZE[/url]

[A_Iulia]

Ca sa ramaneti impreuna, cineva trebuie sa faca un compromis. Acum il face el, si e nemultumit. Tu inteleg ca nu prea esti dispusa sa-l faci (asta ar insemna sa incerci si varianta lui) - si te inteleg destul de bine. Mai exista si varianta sa-l lasi sa mearga singur, sa se aranjeze el. Exista posibilitatea sa se intoarca, sau sa te razgandesti tu, pentru ca il vei vizita si cine stie, poate vei gandi altfel. In locul vostru eu nu as lua in calcul despartirea, cel putin nu acum.

[liliana27]

Freedelia, nu stiu ce ai vrut sa spui cu faptul ca "el e cap de familie"...oricum, mie nu mi se pare motiv de divort. Daca sotul tau vrea sa plece are deja ceva sigur in strainatate? Un job care sa-i asigure acelasi nivel de trai ca in ro. Chiar daca altundeva sunt strazi faine si sistem sanitar pus la punct...noi nu mancam nici strazi iar fara asigurare medicala nu beneficiezi de servicii sanitare. Si toate astea costa. Cred ca asa ar trebui sa puneti problema. Daca vrea sa plecati stie la ce o sa plecati? S-o iei de la zero (mai ales cand pleci de la un anumit nivel de trai), numai cu un salariu in cazul in care tu o sa te ocupi la inceput de copil, nu va fii chiar usor. Mai discutati, nu fii asa transanta....

[balanta_tm]

diuta, problema ta este foarte delicata. Eu mi-am dorit foarte mult sa plecam din Romania, in timp ce sotul meu nu vrea (inca imi doresc in sufletul meu, dar s-a mai estompat dorinta, fiindca m-am resemnat ca nu vom pleca). Aici nu ne lipseste absolut nimic dar si pe mine ma deranjeaza sistemul in care traim si perspectivele acestei tari. Sotul meu nu vrea sa plecam si fiindca el este destul de conservator si fiindca spune ca ne-ar fi foarte greu sa o luam acolo de la zero (eu in Canada as fi vrut sa plecam); plus ca aici este si mama lui de care este foarte atasat. Am discutat de cateva ori si desi in general pot sa il conving cu aproape orice, am realizat ca cu emigrarea nu am sa pot sa il conving (chiar "l-am dus" pana in Canada sperand ca se va indragosti de locurile alea, dar nu a fost asa). Asa ca am renunat si am incercat sa iau partea buna din faptul ca ramanem aici. De ex, ma gandesc ca aici avem un nivel de trai pe care il alta tara nu l-am avea, cel putin nu la inceput, fiindca am lua-o de la zero. Pe de alta parte, sunt constienta ca si un alt sistem ar avea deficientele lui. Acuma revenind la situatia ta, mi se pare destul de serios faptul ca el nu vrea sa va cumparati un apartament aici, ca nu vrea sa mergeti in concedii(!). De asemenea spui ca tu cu diplomele tale nu ai avea ce sa faci acolo. E trist ca el nu se gandeste la treaba asta; tu ce ai putea lucra acolo? Munca de jos?!?!? El unde anume vrea sa plecati? A fost vreodata acolo? Stie detalii despre sistemul de acolo?

[Lia]

Discutiile de pe pozitii imuabile nu aduc progres...cred ca in mod ideal ar trebui sa faceti concesii amandoi(inclusiv tu,pentru ca el face concesii la momentul de fata,atata vreme cat accepta sa stea langa voi,desi din ce povestesti pare ca ii repugna existenta in tara).Poate n-ar fi o idee rea sa te gandesti la solutii temporare intr-o prima faza...sa incercati o relocare temporara intr-o prima faza si daca va va fi bine la amandoi,se va putea transforma intr-o relocare definitiva...daca nu va va fi bine,poate veti reusi sa discutati altfel...[flo]

[marius]

El are un plan concret, o idee anume sau vorbeste generic? As pleca... In fine - opinia mea este urmatoarea: El are toata libertatea de a incerca si cred ca ar trebui sprijint in aceasta directie. Din punct de vedere practic cred ca cel mai bine ar fi daca ar pleca el singur in prima faza. Avantajele ar fi multiple fata de dezavantaje. Unele dintre cele mai importante este libertatea de miscare acolo, flexibilitatea, diminuarea riscurilor materiale si financiare, adaptabilitatea marita, diminuarea pressingului psihic (grija pt copil de exemplu in ceea ce priveste traiul zilnic), reducerea costurilor zilnice, usurinta in a reveni la situatia anterioara in cazul in care nu functioneaza sau ceea ce s-a crezut nu corespunde in mod fatal cu ce se traieste efectiv. Daca insa va fuctiona (ceeace este de asemenea posibil) nu ramane decat sa va relocati si voi la momentul potrivit. Eu asa as proceda cel putin. Insa mi se pare prea dura pozitionarea ta din titlul acesti topic. [url="www.romleas.ro/eu"]Eu pur si simplu[/url] / [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[diuta_20]

Pai ideea este ca aici are un super loc de munca,caruia ii da cu piciorul.Si nu are nimic stabil in strainatate.Si de ce sa arunc eu vrabia din mana pe cioara de pe gard?Si ma gandesc de mult sa il las sa plece,dar am un copil mic de crescut,oare nu il aruncam intr-o situatie incerta in acest mod?

[marius]

De unde stii? [url="www.romleas.ro/eu"]Eu pur si simplu[/url] / [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[oana_lex82]

Te-ai gandit ca poate locul actual de munca il nemultumeste, il face nefericit, nu-i place...???? E posibil?