o poveste pt.revistele siropoase...

[violeta69]

Mirela,ceea ce spui tu este f corect... copii nu trebuie sa ajunga sa creasca gandind ca ei ar avea vreo vina si nici sa fie privati de unul dintre parinti! partea proasta e ca in orice divort ies la suprafata numai chestii urate.......sa zic,aproape in majoritatea divorturilor(or mai fi si divorturi "dragute" [alcool])...nu poti sa ocolesti chestia asta de una singura,totul e ca si el sa fie consttient ca ceea ce este intre voi nu are legatura cu copii... insa ,asa cum spuneam, el nu prea gandeste logic acum...tu esti de vina,tu nu ai facut nu stiu ce,tu nu ai zis,tu nu ai stat drepti,nu stiu.....si asta o sa te faca si pe tine sa nu mai fii atat de deschisa! eu zic ca ar tb sa incerci sa discuti cu el,sa-i spui ca va avea acces la copii de cate ori isi doreste,ca nu o sa-l opresti sa-si exercite drepturile legale.......si ca pe langa cele legale vor fi si cele "umane".... va mai curge ceva apa pe Dumnare pana ce el va incepe sa vada clar.... acum e prea devreme si pt tine (care ai avut un soc )cat si pt el care are o gramada de gargauni prin cap... apropos el ce explicatii are vis-a-vis de ce s-a intamplat?! Vio,mamica de viitor "avionar" [avion] *GRUPUL FETELOR FANTASTICE*[grup] [flo] [floare3] __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[alincic]

am citit povestea ta Mirela,si intram in fiecare zi sa vad ce a mai hotarit "sotul".Se pare ca inca nu te-a lamurit din ce cauza vrea sa plece.Imi pare nespus de rau,pt ceea ce trebuie sa treci.Citind inceputu povestirii,mi-am facut imaginea unui om nobil,care a avut dorinta de a infia un copil...chiar ca nu il pot intelege [:(] dar ce am vrut sa-ti zic de fapt....tot aici pe forum citisem povestitrea unei mamici care era in divort.Dupa ce a depus cererea pt divort,el vine si ii zice s-o retraga,ca cica vrea impacarea. Si dupa asta,iar intenteaza divort, si foloseste impotriva ei "retragerea cererii",ca cica ea e dusa cu pluta .....si nu va putea avea grija de copil[:(] (cam ce am retinut eu) asa ca sa ai grija,chiar daca te impaci,poate o faci inainte de "cerere". Iti doresc multa putere si intelepciune.Multa sanatate la copii. Scuze dar chiar nu ii pot intelege pe acesti barabati....... Starea ta de spirit ma uimeste,sanatate voua [pup][pup] Alina,nascuta in Chisinau Sami,Evi,Lori,si taticul nostru drag [url="http://community.webshots.com/user/alinanicolae01"]album[/url]

[Mmmaria]

In cazul unei separari/ unui divort, sunt foarte rare exemplarele de barbati care pot sa accepte ca este vina lor. Ei au nevoie ca in fata prietenilor/cunostintelor/societatii sa apara drept puri/curati ca lacrima/lipsiti de orice vina. Nu stiu daca este doar orgoliul lor sau mai mult. Din acest motiv sunt in stare sa faca orice. De cele mai multe ori actioneaza necugetat si in defavoarea lor – cum este cazul si acum la tine, Mirela. Insa ai grija, probabil ca si el va apela la un avocat, care cine stie ce l-ar putea sfatui... (ar fi bine sa-ti intrebi avocata el cam ce sfaturi ar putea primi din partea unui coleg de-al ei de breasla...). Fetele ti-au dat sfaturi bune insa totul va depinde de tine. Ai grija de tine si de copii.

[A_Iulia]

Mirela, sa stii ca e cel mai nepotrivit moment sa stai sa te gandesti CUM o sa fie. Si eu faceam o gramada de variante. Vreau sa-ti spun ca nici una nu ramane asa cum o stabilesti. [:D] Lasa lucrurile sa curga de la sine, ai sa vezi ce ai sa le spui copiilor, ai sa vezi cat de frecvent o sa va intalniti, sigur, daca nu-ti face placere, ai sa eviti si cu asta basta. Eu am avut o dilema mare atunci. Ti-am spus ca fetita mea nu avea legatura deloc cu tatal ei (cand o lua in brate ea plangea ca din gura de sarpe, fugea de el...nu-l cunostea). M-am gandit mult ce e mai bine pentru ea - sa-i incurajez relatia cu tatal biologic, cu riscul ca undeva candva acesta s-o faca sa sufere (m-am gandit ca el vrea relatie doar de flori de mar, intrucat pana atunci nu dorise - si ca joaca asta de-a sentimentele paterne putea fi extrem de periculos pentru copil) sau, daca tot divortam, sa incerc sa reduc la minim contactul lor. Am vorbit atunci cu el, el parea bine intentionat. I-am zis ca daca se joaca cu fata (azi e tata, maine nu mai simte nimic pentru ea) am sa-l calc cu masina. [:D] A fost de acord.[:D] Uite, cu timpul, problema asta s-a lamurit de la sine. Sunt convinsa ca o iubeste mult. Se vede. Ridica un deget Vivi si el e terminat. Probabil ca atunci cand ea era bebelus - si foarte atasata de mama (ca toti bebelusii), el nu a reusit sa creeze vreo legatura. A creat-o ulterior. Mai bine asa, nu? La fel cu toate spasmele de gandire pe care le ai...stiu ca vin multe, incertitudinea omoara, schimbarea la fel... Tot ce pot sa-ti spun e ca sta in puterea ta sa directionezi lucrurile spre o anumita directie. Insa acum presiunea psihica e prea mare, iti va trebui ceva timp sa te linistesti. Nu se hotaraste nimic acum. Toate vin in timp...trebuie ceva timp. PS: referitor la mama ta. Stiu, si e normal, ca in bulversarea asta sa incerci sa cauti vinovati. Te vei invinovati inclusiv pe tine, pentru o gramada de facute si nefacute. Apoi, la rand, altii. Iar iti spun: o sa treaca. Iar mama ta nu a facut altceva decat sa te creasca cum a stiut ea mai bine. La fel ai sa faci si tu. Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[cmirela35]

Doamne fereste,Adina sa o judec pe mama...Doar ca m-a marcat faptul ca nu a incercat sa ma lase sa imi cunosc tatal asa cum ar fi trebuit...Am crescut,si pe undeva m-am convins ca avea dreptate,nu prea era taticul pe care mi-l doream.Dar daca as fi aflat asta mai devreme,probabil nu oftam atat de dorul lui... Acum,stii cum e ,diferenta de generatii,de atitudini,normale de altfel... Maria,draga,oricat ar incerca barbatii sa iasa ei curati intr-un divort(nu aruncati cu rosii),dovada ca nu e asa e numarul mare de mamici care au tutela copiilor...Acum,stiu si eu?Fiecare,cred eu,are vina lui intr-un divort... Vina mea?Poate am considerat ca este intr-adevar responsabil,capabil sa rezolve anumite lucruri,in timp ce eu rezolvam altele...Poate ca cele 2 saptamani de libertate i-au aratat o alta fata a lumii,una din care faci parte in general inainte de casatorie.Ca a uitat ca e casatorit...Poate nu trebuia sa plec si sa il las singur,poate trebuia sa ii ofer mai multa libertate....(a mea parca a contat vreodata?),stiu si eu? Si,Alina draga,nu am de gand sa depun actele si pe urma sa ma impac... Repet,de acum imi e frica ed el si nu as mai avea curajul sa mai stam sub acelasi acoperis...Poate o fi simtit si inainte la fel,dar nu s-a manifestat. Toata viata e o continua speranta... Mirela

[A_Iulia]

Apropo de oferirea de libertate: tin minte ca l-am intrebat daca a simtit ca nu i-am oferit suficienta libertate in relatia (casnicia) noastra. Stii ce mi-a raspuns? Cu lacrimi in ochi inca. "Da, mi-ai oferit inca prea multa, libertate dusa pana la indiferenta!". Dar chiar era prea liber, trebuie sa recunosc.[:D] Asa ca...draga mea...fii convinsa ca orice ai fi facut, nu ai facut bine, in ochii lui.[:D] Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[adrian_1]

Draga Mirela, am urmarit atent ce ti s-a intamplat si constat ca multe dintre "trairile"... sotului tau se regasesc in fiecare barbat. Il condamn ca barbat, sa ma scuzi, ca este las, ca a creat o situatie si nu o finalizeaza. Tu il cunosti mai bine si cred ca poti anticipa ce va face, esti o femeie puternica si asa si trebuie sa fii acum (am si eu un bb si stiu ca e greu, dar cu 2..). Sunt momente in viata cand barbatul se "trezeste" intr-o zi si constata ca nu traieste viata pe care si-a inchipuit-o si a visat-o in timpul adolescentei si a fragedei maturitati... Se simte coplesit de sarcinile pe care le are, intr-o situatie fara iesire, apasatoare, fara aer si ii vine sa fuga. Desi intre barbati spunem ca "e si el copil" cartile de specialitate o trateaza ca o criza, parerea personala este ca atunci se atinge pragul maturitatii psihice la barbat. Se manifesta la varste diferite in functie de experientele acumulate si mult mai intens si dificil la barbatii casatoriti de tineri. Este perioada in care nu mai stim ce ne-am dorit initial. Acum avem cel mai mult nevoie ca iubita si sotia de pana atunci sa ne fie prietena cea mai buna, sa ne inteleaga si sa stie sa "lipeasca" dorintele de realizari. Sunt multe si diferite semnele pentru fiecare barbat in parte, trebuie doar ca sotia sa le vada, cu atat mai mult cand te-ai casatorit cu un barbat mai tanar. Din experienta iti zic ca sotii mai tineri decat sotiile simt acesta "criza" amplificata cu nevoia subconstienta de a acoperi in favoarea sa diferenta de varsta....... In functie de situatiile in care este pus fiecare reuseste sa treaca sau nu cu bine de acesta perioada, iar pentru sotul tau a fost o perioada grea, nu incerca sa intelegi tot ce face, multe fapte nu au motiv si totusi le facem. Mamici nu uitati sa fiti si sotii. Iti urez numai bine tie si ingerasilor tai, iar sotului tau intelepciunea de dupa. SA NU ARUNCAM NOI PRIMII CU PIETRE........

[violeta69]

adrian...inainte sa "raspund" ma-am uitat sa vad daca esti barbat[:D]... ei,uite ca nu dau cu rosii,dar scuza-ma,nici nu pot fi de acord cu ce spui tu... adica sa fim putin intelegatoare,sa fim dragutze si...sotii,ca voi barbatii aveti niste crize...nu se stie cand,dar aveti!!! ei,uite ca eu am fost atat de intelegatoare,vreo 4 ani...nimeni nu ma poate condamna ca nu am avut "rabdare"...sa-i treaca criza.... i-a trecut,dar cu ce pret?! pretul platit e f mare.....si ,daca ar fi sa o mai iau de la capat(Doamne-fereste!!!), n-as mai indura atatea!!! intrebarea mea e de ce unii nu au crize din astea? ca eu cunosc destui barbati casatoriti de tineri care sunt fideli si acum(o sa zici ca mai au timp sa ...devieze!).... dar,asta mi se pare doar o scuza puerila.... parerea mea.... Vio,mamica de viitor "avionar" [avion] *GRUPUL FETELOR FANTASTICE*[grup] [flo] [floare3] __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[A_Iulia]

Adrian, sunt de acord cu majoritatea lucrurilor pe care le-ai spus. Sunt convinsa ca si sotul Mirelei sufera - de altfel am si spus asta intr-o postare anterioara. Insa ceea ce eu nu am inteles este urmatorul lucru: daca inainte de "criza" (sau cum vrei tu sa-i spui) se poate comunica intr-un limbaj comun, de ce dupa declansarea ei nu mai este posibil nici o limba comuna in care EL sa exprime ceea ce simte si ce vrea, si in care sa poata fi ajutat? Pentru mine asta a fost al naibii de ciudat lucru, dintr-odata sa te trezesti ca totul s-a schimbat - brusc, ca vorbesti in punga?! In plus, nu stiu daca Mirela mai poate face ceva acum. El o vede cu alti ochi, ea nu mai prezinta incredere, el nu mai este dispus sa discute. Ei, abia aici e problema. Ca te trezesti in fata unui fapt implinit - pe care trebuie sa-l iei ca atare si sa inveti sa traiesti cu asta. Intelepciunea de pe urma? Toti, toti si-o recapata. Din pacate ea vine in majoritatea cazurilor atunci cand tot ce inseamna sentiment este deja ingropat, cand ranile s-au vindecat, cand vietile sunt iar roz...mult prea tarziu. Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[A_Iulia]

Violeta [flo] Nu cred ca poate sa-ti dea Adrian raspunsurile la intrebarile tale - imi imaginez ca el n-a trecut prin asa ceva. Sigur ca nu toti sunt la fel si exista si barbati ok, fara "crize" - dar pur si simplu am fost noi ghinioniste sa nu-i gasim din prima. Atata tot.[:)] Adina + [copil]Olivia 04.03.2004