Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

o poveste pt.revistele siropoase...


Recommended Posts

Voiam sa dorm,dar inca nu pot.Asadar am sa incerc sa "vorbesc" cu voi. Si am sa incep cu Adrian. Nu am sa postez citatele,sper ca aisa le recunosti... E adevarat,sotul meu e mai tanar decat mine...Oare nu ar fi fost cazul sa am eu izbucnirea lui inainte cu vreo 2,3ani? Am trecut prin multe, si stii statistica familiilor care rezista dupa moartea primului lor copil?E de 15%....Poate pare mult,dar daca esti in ceilalti 85%? Trebuie sa recunosc ca atunci am fost si eu putin egoista...,cam o saptamana...,dupa care a lipsit de acasa o zi intrega fara nici o explicatie....Mi-a spus doar ca el nu mai putea sa fie tare,si pentru mine,si pentru el....Atunci mi-a spus cecare e problema,si,chiar daca nu mi-a fost usor,am realizat ca trebuie sa iau masuri.Si am fost la psiholog(nu psihiatru,asta pentru ceo ce nu ar sti diferenta),si am incercat sa fiu si eu alaturi de el,nu doar el alaturi de mine... Am incercat si eu sa ii propun sa discutam,sa mergem chiar la un consilier de familie,imediat dupa ce a plecat,dar nu vrea...Toate ar fi fost poate pana la urma in regula,treceam cu vederea peste multe,dar nu vreau sa simt frica in fata nimanui.Sunt dese momentele dintr-o casnicie cand parerile sunt opuse(referitor la copii,la iesiri,la mai stiu eu ce?),si daca ai o parere opusa,nu trebuie sa iti fie frica sa iti spui punctul de vedere...Adrian,sper sa ai o sotie pe masura,imi pari un tip super! Violeta,aceeasi intrebare o puneam si eu ,anterior...Ne batem cu pumnii in piept,femei si barbati,ca ne iubim familia,copiii.. Nu zic ca nu sunt si femei care isi lasa familia uitata,dar sa raportam la numarul barbatilor....De ce noi tinem la copii,la soti,si ei nu stiu sa aprecieze? uuuuuuuf,probabil e foarte simplu pentru ei sa ai grija casei si a copii;or,si a sotului,in primul rand... Si aici revin la Adrian...In ultima vreme,e adevarat ca doar in ultima vreme,sotul meu a lucrat mult,dar....,cand sosea acasa,era printul casei.Chiar si copiii stiau ca "tati face casa si e obosit" si avea parte de un tratament regesc....Singura treaba pe care o facea in casa era cafeaua mea de dimineata(si acum imi lipseste).Eu ii pregateam micul dejun....Iar noi il alintam,si,crede-ma,nu am uitat sa fiu sotie...Chiar a fost omul langa care STIAM ca am sa imbatranesc...Dar m-am inselat,se pare. Iar daca el a facut "o criza",sorry,poate e randul meu....Acum imi e frica de el... Toata viata e o continua speranta... Mirela
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 309
  • Creat
  • Ultimul răspuns
cami, te sfatuiesc sa nu te pripeshti,daca ai decis sa divortzezi este ok,dar da-ti timp sa constientizezi divortzul ,deshi poate acum vrei sa termini mai repede cu totul fiindac asha crezi ca ai sa scapi de bolovanul care-tzi apasa pe suflet,graba nu o sa te elibereze. asteapta sa va racoritzi mintzile amindoi shi vorbitzi situatzia copiilor care sunt numitorul vostru comun.nu recurge la shantaj daca vrei ca imaginile voastre ca parintzi sa fie integre...nu se stie dar s-ar putea ca tatal sa spuna copiilor despre acest shantaj. avetzi grija sa nu va ranitzi copiii. te pup shi tot norocul din lume ! monica mami de printz
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

nu ma pot abtine.... adrian_1, înscris recent (chiar foarte), 1 singur post, taman pe subiectul tau si în plus o ia uite ce de argumente care justifica comportamentul LUI...[cit] Cum ziceai ca-l cheama pe (ex)sotzul tau?? Mirela, am urmarit povestea ta, te urmaresc în continuare, te admir pt. puterea pe care o ai (sau cel putin o afisezi, si nu e putin lucru) si îti doresc sa treci cu bine peste acest episod. Sunt dureri mai mari pe lumea asta si daca tu nu ai simtit-o... Monica "La sagesse, c'est d'avoir des rêves suffisamment grands pour ne pas les perdre de vue lorsqu'on les poursuit."
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Draga Mirela, Sunt convins ca nu puteti fii de acord cu tot ce am zis, sunt lucruri pe care nici eu nu le inteleg, dar se intampla. Este un punct de vedere al unui barbat probabil "ok" pentru altcineva, pe care l-ati include in randul sotilor "fideli" cum zice violeta dar care recunoaste ca a avut si perioade mai putin limpezi. Sunt 2 tipuri de barbati ok: cei care nu au curajul sa schimbe ceva in viata si cei care nu au cu ce sa schimbe. Fericiti cei din urma ca nu sunt obligati sa treaca prin astfel de incercari. Sotul care ajunge sa ia decizia asta este intr-o adevarata dilema, intre ce simte si ce ar trebuii sa faca. Nu poate sa discute deschis pentru ca este posibil sa realizeze ca nu-i bine ce face si ar trebuii sa recunoasca ca a gresit si sotia a avut dreptate "inca odata". Un lucru greu de recunoscut mai ales intr-o situatie dificila in care barbatul are nevoie de recunoasterea egou-lui. Un prieten adevarat si cu intentii bune l-ar ajuta cel mai mult, in astfel de situatii conteaza sa-ti dea cineva " o palma" si sa-ti arate ce conteaza in viata. Nu uita ca barbatii sunt niste copii mai mari si mofturosi. Citesc in continuare postarile de pe forum....simt criticile cum vin, im pare foarte rau pentru ce se intampla, sincer, o sotie chiar nu merita asta, mai ales niste pruncuti. Am incercat sa exprim in cuvinte unele din sentimentele pe care le traieste sotul tau in acest moment. Nu inseamna ca ii aprob actiunile si nici ca ii gasesc scuze ci ca ii inteleg atitudinea. User-ul personal este nou, sotia de obicei....... Am raspuns la mai multe intrebari desi nu am mentionat nume... Mirela multa sanatate micutilor si tie.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Monica,chiar e ciudat...Pe sotul meu il cheama Viorel,nu Adrian,...Nu prea cred sa fie el,desi,la o adica,sigur nu si-ar folosi numele pentru a posta tocmai la subiectul meu....Nu stiu ce sa cred.Pare si nu pare a fi stilul lui... Cred ca daca totusi ar fi fost el,probabil ar fi incercat sa ma acuze intr-un fel sau altul...Probabil... Ei,si daca e el,are vreo importanta?Desi,nu prea cred... Toata viata e o continua speranta... Mirela
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Adrian,cred ca ai dreptate,ar avea nevoie de un prieten care sa ii traga ,voba vine,niste"palme".Doar ca nu stiu in ce masura ar asculta de ei...E doar de 4 ani in BM,iar prietenii familisti sunt toti "imprumutati",adica au fost prietenii mei inca din copilarie...El si-a facut cativa"prieteni",vorba vine,tineri de la serviciu,marea majoritate necasatoriti...Iar ei in mod sigur nu imi vor tine partea,caci nu ma cunosc... Toata viata e o continua speranta... Mirela
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...