o poveste pt.revistele siropoase...

[Bluel]

Mirela, si sunt de acord cu Adina, in toata povestea asta el e singurul vinovat, nu fatuca aia, nu era ea, era alta, nu era blonda si tanara, era o baba cu bani, etc Eu mereu ii atrag atentia sotului meu ca daca-l prind cu cineva singurul impuscat va fi EL! [:D]

[Mmmaria]

Nu m-am putut abtine… Adrian, nu este chiar asa cum vezi tu lucrurile… Intr-adevar, exista posibilitatea ca peste ani copiii sa spuna “ce bine era daca tu si cu tata ramaneati impreuna”. Asta fiindca – normal- orice copil isi doreste pe ambii parinti in apropiere. Insa copiii nu au si nu vor avea imaginea exacta a situatiei prin care trece Mirela acum. De aceea intrebarea lor, desi dureroasa, se va naste din lipsa informatiilor exacte despre ce s-a intamplat (asta daca nu vor citi – peste ani – in arhivele forumului DC...). Ca Mirela sa incerce sa dreaga o casnicie pe care nu ea a destramat-o doar pentru o intrebare pe care s-ar putea sa o puna copiii peste ani... mi se pare prea mult. Daca este asa, atunci hai sa le intrebam si pe fetele care au ramas cu sotul dupa diverse “incidente” si au ramas “doar de dragul copiilor”. Si nu au facut bine. Carora poate copiii, acum mari, le spun “mama, de ce ai mai stat cu el?”. Copiii sunt mici acum si nu realizeaza. Dar crezi ca, daca nu [mai] exista dragoste si caldura in familia respectiva, copiilor le va fi bine? Crezi ca ei nu vor simti? Daca – sa presupunem – Mirela se va impaca cu sotul ei si va decide sa accepte orice din partea lui “doar de dragul copiilor” – cum crezi ca le va fi mai bine acelor copii? Mama mea si cu tatal meu s-au despartit dupa trezecisitrei de ani de casnicie si, in linii mari, tatal meu a avut cam acelasi parcurs ca al sotului Mirelei. Inaintea pronuntarii sentintei de divort, tata a venit la mine la liceu si m-a intrebat ce parere as avea daca el s-ar impaca cu mama...si am zis NU! Stiu sigur ca ne-a fost mai bine fara el – desi am pastrat relatiile, ne-am vizitat si l-am ajutat pe cat s-a putut. Dar o impacare cu mama ar fi echivalat cu o viata lipsita de tihna (nu vreau sa explic in amanunt ce inseamna “viata lipsita de tihna”) pentru mama si pentru noi, copiii. Nu-i dau Mirelei sfaturi ce sa faca, vad ca ea stie oricum mai bine. Te inteleg si pe tine cand pui problema astfel – dar noi putem sa dam doar un punct de vedere, venit din experienta si din felul cum vedem noi situatia. Si apoi el ramane oricum tatal copiilor, depinde numai si numai de el cum va intelege sa trateze aspectul asta. Cat despre domnishoara respectiva, vad ca este profesionista...si ca sotul Mirelei nu a fost primul pe lista ei...

[delphin]

Adina, desigur, doar Mirela decide ce e mai bine pt. ea, daca va trece peste sau daca va continua pe drumul ales. Pt. mine e de admirat in tot ce face! Are multa tarie, chiar daca uneori rabufneste! E normal si de inteles! Sigur, Mirela are nevoie de noi sa o ascultam, sa o sfatuim, din propria noastra experienta( si la acest capitol, Adina ai intaietate, caci sincer eu nu stiu cum as reactiona. Admir la tine faptul ca, nu te-ai intors, desi el e prezent in viata voastra), dar in nici un caz sa-i spunem ca deh, barbatul a a vut si el o ratacire si ca ea ar trebui sa lupte pt. casnicia ei, caci viata nu e asa de roz cu 2 copii. Poate n-o fii roz din viziunea lui Adrian, dar din viziunea unor mamici luptatoare e roz! ( voir cazul lui Yashmine, e drept ca are o situatie financiara de exceptie, insa munceste pt. asta) [url="http://community.webshots.com/user/sebilus?vhost=community"] pozici[/url]

[A_Iulia]

Cazi de foarte sus cand afli asa ceva. Pentru ca nimic din ce-a fost inainte nu ti-a sugerat ca ti s-ar putea intampla asa. Poate mai vezi in jur...la unul..la altul...treci mai departe si zici - a, mie nu mi se poate intampla, el e atat de familist, ma iubeste atat de mult, iubeste copiii, are principii. Cateodata se intampla sa nu fie asa. Ce-i determina s-o faca? Poate ce a zis Adrian. Unii, mai principiali, refuza orice impuls. Altii, il constientizeaza. Insa unii au oportunitati, altii nu. Dintre cei ce au oportunitati unii sunt mai deschisi sa le urmeze, altii nu. daca ai ghinion, ti se intampla. sunt sanse mici, dar depinde doar de ce noroc ai. Eu ma gandeam ca sunt pregatita pentru absolut orice in viata. Si totusi, cand s-a intamplat, s-a prabusit cerul pe mine. Pentru ca nu-mi venea sa cred, de asta. nu ca mi-ar fi fost frica de viitor...ci doar pentru ca nu-mi venea sa cred ca e real tot ce se intampla. Asteptam sa ma trezesc dintr-un vis urat, care nu se mai sfarsea. Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[A_Iulia]

Delphin [flo] Mirela stie ca exista viata dupa divort. Si ca uneori, este mai frumoasa decat inainte. Nu-i asa, Mirela? Nu-i asa ca stii? [flo] Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[violeta69]

Mirela,tu crezi in Dumnezeu?! iti spun eu ca daca crezi tb sa lasi razbunarea lui Dumnezeu! nici n-ai idee cum ajung de platesc individele astea! nu trebuie sa ai absolut nici un gand rau,dar sa te mai gandesti cum sa actionezi.... eu mi-am spus intotdeauna si m-am rugat ca Dumnezeu sa dea fiecaruia dupa fapta...si aceea sa le fie rasplata! eu nu cred ca povestea dintre sotul tai si donsoara aceea s-a intamplat asa brusc cat ai fost tu plecata....ea era la dospit de mai multa vreme,atunci doar s-a ivit prilejul...si vorba Adinei,daca nu era ea,era alta..... eu asa iti spun,lasa pe Dumnezeu sa pedepseasca,tu nu te incarca cu energie negativa,concentreaza-te asupra ta si a copiilor tai... va veni vremea pt.toate ,totul e sa ai incredere si rabdare...fiecare plateste mai devreme sau mai tarziu pt raul pe care l-a facut.... Vio,mamica de viitor "avionar" [avion] *GRUPUL FETELOR FANTASTICE*[grup] [flo] [floare3] __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[adrian_1]

Nu o sfatuiesc pe Mirela sa accepte intoarcerea "din alte asternuturi" a sotului, ci sa auda si pareri despre viata unei mame singure. O poate ajuta sa-si faca o imagine clara despre ambele situatii posibile. Cat despre inselatul barbatilor si al femeilor exista activ un alt subiect de forum unde parerile impartite spun lucrurilor pe nume, poate ca este tipic unui barbat , dar sunt de parere ca inselatul barbatului implica alte zone fizice si manifestari decat inselatul unei femei. Mirela daca tu crezi ca mai sunt sanse de impacare incearca sa mai astepti, stresul sotului se va reflecta si in relatia cu d-soara care s-ar putea sa-i paseze papucii mai repede...si reactiile nechibzuite s-ar putea sa-ti faca mai mult rau ( d-soara daca are experienta nu o sa reactioneze cum crezi tu )

[vikinga]

Oh Mirela, imi pare rau ca pina la urma de o blondina tinara a fost vorba.. Chiar asa, cum sa ierti pe cineva daca nu doreste asta? Adrian, ce zici tu acolo suna bine, de multe ori vad prea multe indemnuri pro divort pe aici, chit ca majoritzatea pina la urma nu ar face la fel in asa o situatie, chiar daca pina la acel moment erau convinse de asta. Au fost indemnate femeile sa divorteze pentru mai putin inca, iar daca protagonista unui astfel de subiect alegea in final sa mai dea o sansa, toata lumea disparea ca la finalul unui film de actiune cu un final prost. In ritmul indemnurilor eram aici un forum de femei divortate. Mirela l-a asteptat si chiar zice ca ar fi facut poate compromisuri si ar fi trecut poate si peste o aventura. Insa violenta...hhhhmmmm aici e o mare problema! Plus ca el nu vrea inapoi. Mirela esti o femeie tare, chiar ai voie sa mai si rabufnesti, nu e de condamnat. Pentru ca ai zis ca nu te superi de mai sunt zise si alte povesti "siropoase", ori mai degraba "viata bate filmul", uite aici am sa fac copy past ca o scrisesem la subiectul prietenelor mele, povestea unei femei frumoasa, distinsa si mai ales puternica, si alegerile de neinteles a unui tata si sotz: Acum un an a intrat in clubul prietenilor sotzului meu un domn pe la 40-45 de ani, venea pe insula pt afaceri, tipul instarit, sa-i zicem herr porshe. Cind l-am intilnit eu, era cam ametit si o facea pe cuceritorul, mi-a devenit antipatic, ceva de genul barbat la criza de 40 de ani in calduri, asa mi s-a parut. In fine, tot timpul am avut o mare antipatie pt el si ma minunez acu' sa aflu ca am instincte bune. Atunci in vara am auzit si de povestea lui de familie, insurat, cu trei copii, are ditamai casa in hamburg, si vine aici pe insula si-si face de cap. Cica sotia lui rapitor de frumoasa, eleganta cica o lady adevarata de ia toate privirile de admiratie cind intra undeva. Herr Porshe in anula asta a dat divortz, deci el a initiat actiunea si s-a insurat cu o tipa uritica, la vreo 45 de ani, care are 2 copii. Si uritica si-a lasat sotul pt Herr Porshe. Toti prietenii l-au dezaprobat, in fine tipul nu i-a pasat de nimic, si-a luat casa aici si prin hamburg abia mai trece. Intotdeauna zicea insa ca sa arate ce inger e, ca i-a lasat nevestii casa, masina si ca l-a usurat de bani considerabil. Acum se afla intreaga poveste, care m-a amarit complet. De fapt au avut 4 copii, trei baieti tripleti si o fata mai mare. Din cei trei tripleti doi bolnavi de leucemie!! Unul a murit deja, altul e prin spitale..va inchipuiti..! Si fata cea mare bolnava si ea de leucemie, dr nu-i mai dau mult de trait. Am ramas socata de povestea acelei femei. Sa ai trei copii bolnavi de leucemie, unul sa fi murit deja, sotul sa te insele , si sa si mai divorteze. Acum fie vb intre noi, cu asa o tragedie asupra copiilor ei, nu cred ca ea mai avea puterea sa fie marea sexoasa si doritoare de sex nebun co sotzul, si mai cred ca ar fi inchis ochii la mici aventuri, cred ca treceau pe un plan secundar pt ea. Dar mare nevoie ar fi fost de suportul moral al sotului, al unei familii intregi. Plus ca el nu mai da prin hamburg, oare ce le poate zice ea copiilor cind intreaba unde e papa? Uffffff, trista poveste. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

[cmirela35]

Banuiesc,ca fiind la pagina 20,se va inchide subiectul...Iar eu nu stiu cum sa fac o pagina noua! Vikinga,nu e blondina...e roscata(vopsita) ca si mine...Si are parul scurt pe care mie nu mi l-a permis(sic,fara sa stiu de ea,m-am tuns la 2cm...).Imi place(.........) povestea pe care ai scris-o...Sunt femei si femei,barbati si barbati.... De acceptat,Adrian,nu il voi mai accepta...Sorry,dar totul are o limita!!!Cine imi garanteaza ca nu va face la fel peste 1-2 ani? Sau poate 10? Macar acum stiu cine sunt...,cine e el...,si ce pot avea copiii nostri... Acum 2 luni,era cu totul altfel situatia... Acum nu vreau sa il mai vad in viata noastra...Bineanteles ca el inca ma mai crede deschisa in privinta impacarii... Dar eu nu mai sunt...Imi e frica de violenta,de o alta "plecare" prin oras(nu pot sa zic sat:))....) Si pe urma, in mai mult de 2 saptamani...am ajuns la concluzia ca intr-un fel,imi e mai usor fara el...

quote:

---

Adina Iulia Posted - 31/07/2007 : 11:28:55 -------------------------------------------------------------------------------- Cazi de foarte sus cand afli asa ceva. Pentru ca nimic din ce-a fost inainte nu ti-a sugerat ca ti s-ar putea intampla asa.

---

Ai dreptate din nou...am cazut de sus!!!! Socul m-a readus la viata,num-a omorat...Poate am gresit,poate voi mai gresi...,dar imi voi reveni...Pentru puiutii mei,daca nu peentru mine. Sorry,internetul merge aiurea... Incep o postare,si pana o termin mai apar 2-3 inaintea mea...La noi a fost furtuna(dar si zapuesala),si nu ma surprinde. Sper sa intelegeti :) Toata viata e o continua speranta... Mirela

[A_Iulia]

Mirela, [flo] Vroiam doar sa-ti spun ca este posibil ca acum, intr-o perioada destul de scurta, pana te dezmeticesti, sa mai ai oscilatii. Cauzate, evident, de comportamentul lui. Este foarte posibil el sa vina maine sa spuna ca ii pare rau ca nu stie ce-a fost in mintea lui si sa planga cu lacrimi de crocodil. Ei bine, chestia asta te va da peste cap. Nimic nu va fi final pana cand nu-si va spune timpul cuvantul. Si sa nu-ti fie teama sa oscilezi daca se va intampla asa, este absolut normal sa se intample. Se spune ca iti revii complet din asa o trauma intr-un an de zile. Cand auzeam asta, mi se parea o viata, nu un an. Primele luni sunt cele mai grele - sunt cele care te vor conduce spre decizia finala. Odata ce te-ai hotarat, timpul va trece mai usor. Insa acum e greu. Foarte greu. Noi suntem alaturi de tine. Adina + [copil]Olivia 04.03.2004