femei maritate cu barbati musulmani

[AB_AC]

Buflea credinta nu-i stiinta. Pentru mine sunt fapte nedemonstrabile. Sunt ceea ce se numeste agnostica. Cu ce am la indemana logic nu pot demostra existenta sau inexistenta lui D-zeu.

Insa atata vreme cat eu imi risc supravietuirea pentru a face lucruri care aduc bucurie altora, cata vreme bucuria mea zilnica nu depinde nici de supravietuire nici de reproducere... ma cred mai presus de ele. Nu-mi stiu scopul vietii. Asta-i metafizica pura. The BIG Questions.

 

Aristotel spunea ca orice are un telos o devenire un scop. O floare devine fruct, o samanta o noua planta. Care-i scopul omului? El credea ca-i fericirea. Frivol, dar foarte adaptat lumii moderne occidentale. Decadenta asta! Crestinismul a zis ca-i scopul omului e sa-l iubeasca pe D-zeu si sa-i faca voia pe pamant. Daca legile crestine sunt corecte atunci putem spune ca scopul omului crestin e sa faca viata mai buna pentru toti oamenii. E un risc. Ca "the greater good" duce si la colhozul comunist in care am vazut ca binele de sus decis duce la tragedia unora. Si mai aducem in discutie distinctia intre care e presupusul scop al oamenilor sau al unui om si ce vrea acel om sa faca si-i aduce fericire. Si daca exista un telos cat va continua cel indepartat de telos sa fie fericit?

 

Ia-o ca pe educatia copilului. Tu-i spui ca scopul lui e sa invete, el isi gaseste fericirea in joaca cu prietenii? Cat va dura fericirea lui daca se indeparteaza de scop? Dar daca asta nu-i scopul lui?

 

Nu am un raspuns general la educatia copilului tau, dar cumva reusim sa ne educam copiii ... ca asa si cu scopul tau. Cat de cheesy ti-l faci e bine sa ti-l faci cu mana ta ca sa nu te frustreze diferenta intre scop si fericire.

 

[ela_04]

Azi in fata blocului o batranica statea pe o banca vecina de bloc.

Cand eu ma apropiam sa trec pe langa ea, din sens invers veneau o tipa si un tip cu pliante gen martorii lui iehova...

S-au apropiat de batranica incercand sa-i de-a un pliant ...la care batrana le-a spus ca ea are Dumnezeul ei. E crestin-ortodoxa si nu o intereseaza nimic...

ma uitam la ea zambind usor si gandindu-ma daca ii si altoieste cu bastonul stiu ...sunt rea...

 

Apoi m-am gandit la noi aici ... de ce oare suntem atat de reticenti la tot ce e nou...diferit de ceea ce noi stim... de ce tindem sa respingem din start tot ce e necunoscut ca ne fiind bun ...sau lasa ca stiu eu mai bine...

Noroc ca pe lumea asta sunt si oameni care privesc cu fascinatie necunoscutul ca altfel...eram tot in epoca de piatra...

[salcia]

AB, multumesc pentru link-uri, cum spuneam, nu sunt total "afona", sunt implicata in niste actiuni (inclusiv la nivel local), si pot doar sa sper ca picatura mea conteaza catusi de putin in ocean...

 

Cat despre discutia atat de complexa pe care a initiat-o Buflea, cred ca pe undeva problema apare la "detaliile de implementare". Adica ideea mare, generala, e mai usor de acceptat decat detaliile. Eu pot sa cred ca exista ceva superior, dar ideea ca acel "ceva" vrea sa imi dicteze viata pana in cele mai mici amanunte (v-am spus ca mama e habotnica si stiu o multime de detalii absurde, ca sa nu zic ridicole) si sta undeva gata sa ma pedepseasca daca gresesc mi se pare... nici nu stiu cum sa zic. Pana la urma mi se pare ca aceste detalii ajung sa discrediteze cumva ideea de divinitate prin absurdul lor.

 

Cred ca trebuie facuta o distinctie intre credinta si religie ca institutie, prima e personala si mai abstracta, a doua vine cu tot felul de ritualuri, reguli, pedepse, si e facuta de oameni. Insa credinciosii practicanti nu fac aceasta distinctie, si trebuie sa respecte toate normele, chiar si cele care nu (mai) au nicio explicatie sau aplicabilitate practica (si in fond e problema lor, insa in general fac si propaganda pentru felul lor de a vedea lucrurile si incearca sa te convinga ca asa trebuie, iar daca nu faci ca ei o sa arzi in focurile vesnice).

 

P.S.: Hannen, nu mi se par convingatoare explicatiile cu marturia/mostenirea femeilor vs cea a barbatilor. Adica tot din categoria "unii-s mai egali ca altii" imi par. Pe principiul ca femeia e mai sensibila ar trebui sa fie exclusa de la anumite profesii etc. Da' eu am mai spus ca-s feminista...

[buflea]

Citat:

citat din mesajul lui salcia Cred ca trebuie facuta o distinctie intre credinta si religie ca institutie, prima e personala si mai abstracta, a doua vine cu tot felul de ritualuri, reguli, pedepse, si e facuta de oameni. Insa credinciosii practicanti nu fac aceasta distinctie, si trebuie sa respecte toate normele, chiar si cele care nu (mai) au nicio explicatie sau aplicabilitate practica (si in fond e problema lor, insa in general fac si propaganda pentru felul lor de a vedea lucrurile si incearca sa te convinga ca asa trebuie, iar daca nu faci ca ei o sa arzi in focurile vesnice).

align="right" id="quote2">
[flo] Perfect de acord ... exista o presiune sociala exercitata de practicanti, pe care e greu sa o ignori ...
Problema nu este neaparat cu adultii, dar cu copiii - eu imi invat copiii acasa ca sunt stapani pe viata lor, ca ei depinde de ei cum isi aranjeaza drumul si nu de o puetere suprema, ca sunt responsabili pentru greselile lor si ca aceste greseli se pot corecta, ca in viata trebuie exploatate oportunitatile si potentialul lor genetic la maxim ...etc. In general ii invat sa fie proprietarii propriei lor vieti ...

Ma gandesc insa cu teama la ce o sa se intample daca se vor indragosti de cineva care nu imparte aceeasi mentalitate, nu mai spun la cineva de o cu totul alta religie ... si ca sa ma intorc la subiect, eu cred ca credinta si modul cum este ea practicata intr-un cuplu este la fel de sensibila ca si doritul sa nu de copii - este pur si simplu un clar motiv de nefericire si nefunctionare, mai ales cand unul crede si practica fara sa inteleaga de ce si celalat este mai rezervat.

[372018]

Buflea, daca iti spune cineva de ce sa crezi in Dumnezeu, o iei ca pe o presiune sociala. Dc nu iti raspunde, zici ca nu are argumente. Noh, eu am inteles ft bine ce a vrut AB_AC sa spuna cand ti-araspuns ca e personal. Si Michelle spune la inceput cum a ajuns ea sa fie crestina. In linii mari capeti notiunile de cand esti mic dc ai parinti/bunici credinciosi sau auzi de undeva.

Personal iti pot spune ca eu am avut parte si de bunici care credeau. Nu erau habotnici cei care m-au crescut, dar aveau icoane, candela, bunica se ruga. Ce mi-e mie ciuda e ca tatal meu a crescut cu practici religioase in casa, a avut un bunic preot, mama lui a fost ft credincioasa, le impunea posturile cand el si fratii lui erau mici. Cumva si pt asta trebuie educatie. Normal ca fiind copil incerca sa ii fenteze vigilenta. Ei treaba cu posturile am reusit-o abia cand am fost mare, dar nu de una singura ci pt ca m-am rugat sa pot tine acel post, toate incercarile de pana atunci fara rugaciunea expresa sa pot tine au esuat.

Nu stiu, de la ei si combinat cu faptul ca am privit in jur si am meditat la cele pe care le vedeam, vedeam desavarsirea...imi simteam micimea...nu pot sa cred ca suntem proveniti dintr-o intamplare, ca tot ce se afla pe acest pamant e o intamplare absurda si cu rezultate spectaculoase, nu ma refer la tampeniile pe care suntem in stare sa le facem noi oamenii. Nu pot sa cred ca totul este si se sfarseste aici, ca rostul nostru e sa fim ca anotimpurile, niste accesorii ale acestui pamant care se imbraca diferit in functie de szon si noi contribuim exclusiv la regenerarea lui...ca multi se zbat asa, fara sens, ca invataturile astea duc nicaieri, ca atata amar de dragoste se pierde pur si simplu. Nu suntem niste robotei. Suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui, deci cumva incercam sa fim aici si ni s-a permis asta sa fim mici Creatori la randul nostru, dar cu adevarat noi nu putem da suflare lucrurilor create de noi. Inlusiv embrionii creati in vitro provin de la celule vii. Si nici asta nu este suficint sa vina pe lume o alta faptura, mai lipseste un igredient, eu ii spun Voia Domnului, Decizia Lui, poate e spiritul lipseste, nu stiu, sunt profana in multe, dar stiu ca mai e ceva peste puterile noastre.

Pt mine religia mea nu ma satisface indeajuns, nu sunt de acord cu unele practici, vorbesc despre cele pe care le cunosc...cum iti spuneam, am fost lipsita de educatie spirituala, iar implicarea preotilor din ce observ eu e cam zero in vietile noastre. Sunt departe de ceea ce ar trebui sa faca: sa pastoreasca. La usa bat de doua ori/ an: de Boboteaza(si nu intotdeauna sau nu ne nimere acasa) si cu taxa pt culte. In rest vin doar dc ii chemi. Oricum, pun pariu ca nu-si cunosc multi enoriasii. Bine, si noi ne deplasam la Bisericile unde ne simtim bine, inlesnesc cumva acea stare speciala de care este nevoie pt a te ruga.

Chiar sunt curioasa cum e la catolici, musulmani, evrei etc? La voi preotii, pastorii se implica in vietile voastre? Au grija ca sa primiti o educatie spirituala? La noi in scoli se tin orele de religie, dar si ele sunt inteleg diferite, dupa oameni cat de aplecati sau nu sunt pt a da lectii.

Personal nu imi plac cantarile din Biserici, adica slujbele se canta mai mult, in loc sa vorbeasca, sa te invete. Si nici macar nu sunt frumoase, mie nu imi plac, iti vine sa te tot duuuci[:I]Dc te mai si nimeri langa enoriase mai in varsta dar ft zeloase in cantat, dar cu o voce care nu iti gadila in mod placut auzul...[8D]numa in stari speciale nu intri, cel putin eu. Nu imi place ca trebuie sa stau ascunsa sub poala popii ca sa ma spovedesc. E o pozitie ft incomoda pt confesiuni. Nu imi place ca barbatii sunt mai cu mot decat noi. Si de asta se tine cont de cand sunt bebelaci. Isus a spus: lasati copiii sa vina la Mine. Indiferent cine ar fi fost acei copii la care s-a referit, nu a facut diferentieri pe sexe. Sunt practici vechi cu iz de mucegai, nu mai atrag omul de azi, nu vin in intimpinarea lui. Si nu pot sa accept ca animalutele mor pt totdeauna, doar pt ca nu au fost create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, cum suntem noi oamenii. Nu pot sa cred ca exista un Rai pt mine, unde eu voi fi fericita fara ghemotocul meu, capabil iubire, care m-a mangaiat si mi-a adus bucurie.In fine, voi vedea cum imi voi gasi armonia cu cele cu care eu am o problema in prezent.

Strict legat de Dumnezeu, de un Creator a tot si toate cate exista, mai sunt si experientele personale, acelea la care se referea AB...poate pt altii nu sunt relevante, dar pur si simplu cel care le traieste le recunoaste ca lucruri ce sunt deasupra lui, care nu tin de hazard ci de Dumnezeu. Si intr-un fel pt fiecare sunt pretioase aceste experiente personale, revalarea Domnului. Le tii pt inima ta.

Iar acei care fac presiune, sunt cei care au descoperit de putin timp credinta, si fac exces de zel, vor ca toti cei cu care intra in contact sa simt la fel, bucuria descoperirii pt unii, agasanta pt altii. Si mai sunt si alte explicatii nu neaparat la fel de curate[:D]

 

[mamica]in[9cer]de[fetita]

"and the song became love and love became the egg" (Happy Feet)

my little sunshineid="Century Gothic">id="size1">id="green">

 

[michelle-usa]

Lucialu[flo]pt mesajul tau.

daca esti curioasa iti pot pune cateva linkuri de la bisericile americane la care am fost eu, si cu informatii despre bisericile crestine din america.

 

O sa le pun la Sufletul Credintei ca sa nu mai deviem aici de la subiect.

 

 

 

michelle

[buflea]

Citat:

citat din mesajul lui lucialu Buflea, daca iti spune cineva de ce sa crezi in Dumnezeu, o iei ca pe o presiune sociala. Dc nu iti raspunde, zici ca nu are argumente.

align="right" id="quote2">Nu, nu ai inteles ..presiune sociala este cand cineva imi bate la usa, imi spuna ca trebuie sa cred si cand eu, absolut deschisa, cer amanunte, mi se spune ca fac ceva rau, ca o sa ajung in iad, ca e vai de capul meu, vai saraca ...etc.Uite chiar in mesajul tau eu am gasit aceasta presiune si am sa-ti scot citatele din context ca sa vezi, ca fara sa vrei, incerci sa iti impui credinta ...eu nu vreau sa impun nimic, eu vreau sa cred dar nimeni pana acum (nu esti tu singura) nu a reusit sa-mi ofere suficiente argumente ca sa fac asta.

Citat:

citat din mesajul lui lucialuNu stiu, de la ei si combinat cu faptul ca am privit in jur si am meditat la cele pe care le vedeam, vedeam desavarsirea...imi simteam micimea...nu pot sa cred ca suntem proveniti dintr-o intamplare, ca tot ce se afla pe acest pamant e o intamplare absurda si cu rezultate spectaculoase, nu ma refer la tampeniile pe care suntem in stare sa le facem noi oamenii. Nu pot sa cred ca totul este si se sfarseste aici, ca rostul nostru e sa fim ca anotimpurile, niste accesorii ale acestui pamant care se imbraca diferit in functie de szon si noi contribuim exclusiv la regenerarea lui...ca multi se zbat asa, fara sens, ca invataturile astea duc nicaieri, ca atata amar de dragoste se pierde pur si simplu. Nu suntem niste robotei. Suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui, deci cumva incercam sa fim aici si ni s-a permis asta sa fim mici Creatori la randul nostru, dar cu adevarat noi nu putem da suflare lucrurilor create de noi. Inlusiv embrionii creati in vitro provin de la celule vii. Si nici asta nu este suficint sa vina pe lume o alta faptura, mai lipseste un igredient, eu ii spun Voia Domnului, Decizia Lui, poate e spiritul lipseste, nu stiu, sunt profana in multe, dar stiu ca mai e ceva peste puterile noastre.

align="right" id="quote2">Asta e o idee interesanta - tu crezi ca ai aparut pe lumea asta ca asa a decis cineva pentru tine, ca ai chipul si asemanarea acelui cineva si ca datoria ta este sa ii indeplinesti vrerea, pe care exact nu o stii in detaliu, dar ti=o imaginezi pas cu pas in functie de nevoile proprii si in plus ti-ai propus sa o cauti toata viata.Crezi in aceasta teorie dar nu ai nici cea mai mica dovada ca este adevarata - crezi in ea ca asa ti-au spus stramosii, un document vechi de acum 2000 de ani si niste mesageri care si-au facut o profesie (cu studii) din a mentine acest miraj.Eu, in opozitie - cred ca aparem pe lume aleator, ca un rezultat al impreunarii celuleor, venim, traim si murim ca parte a ciclului vietii, nu suntem nici cei mai importanti din univers, nu semanam cu nimeni si nu indeplinim voia nimanui, traim haotic la nivel globall si ordonat la nivel individual, ordine pe care ne-o creem singuri in functie ce cativa factori care ne influenteaza traiul (zona geografica, mediul social, educatia, bagaj genetic) si mai ales nu cred ca avem nici un scop pe lumea asta. Acum pt AB-AC ... Aristotel a filozofat si el viata asa cum se vedea din secolul lui, ca si mine acum, din secolul meu ...datorita diferentei temporale si a evenimentelor intamplate in acest timp, mi se pare normal sa avem viziuni diferite ... Aristotel vedea un scop in evoultia unei flori intr-un fruct, eu, in secolul 21 vad un proces natural - asa si cu oamenii - apar fara nici un scop decat supravietuirea (cu diverse grade de confort) si reproducerea. Desi sunt cuvinte nobile, eu nu cred ca ne sculam dimineata cu telul de a aduce bucurie si fericire celor din jur, nici cei ca mine (necredinciosi) nici cei ca voi (credinciosii) - cred insa ca DA, facem aceste lucruri numai si numai din egoism, pentru ca ne aduc noua o stare de bine si oricum facem asta dupa ce noi suntem confortabili (mancati, dormiti, odihniti, multumiti, fericiti).Fericirea este un sentiment inventat tot de om, nu de o divinitate, care are diverse grade de intensitate si apare (la toate fiintele vii) dupa ce gradul minim de supravietuire este atins. Eu cred in teoria mea avand la baza descoperirile stiintei - voi spuineti ca omul apare dintr-o vraja facuta de "nu stiu cine", eu spun ca omul apare din impreunarea a doua celule ... ce spun eu s-a demonstrat si mai mult a avut consecinte benefice pentru omenire (aparitia vietii controlata si in sens pozitiv - cei care nu puteau sa dea viata, pot acum - si in sens negativ - cei care nu vor sa dea viata, nu dau) ... ce spuneti voi nu are demonstratie, nu are fundatie, nu are logica, are la baza doar dorinta de a crede ca exista ceva mai presus decat omul, care controleaza omul, ceva pe care ati definit-o ca agnostica si ati ales scaparea de parere personala.Eu spun ca stiinta inca nu a descoperit totul dar evolutia mi-a demonstrat ca stiinta face progrese si mistere de acum 2000 de ani sunt acum activitati cotidiene. Si asta imi confera mie, omul secolului 21, o viata mai lunga si un confort mai sporit ca omului de acum 2000 de ani - stiinta ne-a dat asta si nu Divinitatea.Religia insa, ca sa iasa din impas spune ca inclusiv asta a fost vrerea Domnului ... mda, e ca un cerc vicios, o teorie cu care nu pot negocia.Ca sa ma intorc la presiune sociala - adica de ce sa bata mesagerul (preotul) la usa mea ? Ce ar fi ca cel putin de 2 ori pe an sa bata si o persoana ca mine la usile voastre si sa va inghesuie cu intrebari la care nu puteti raspunde ... in ambele situatii este un disconfort si nu ar trebui sa se intample. La fel si cu religia in scolile statului ... daca religia este o optiune personala, atunci ce cautain eucatia copiilor, LA SCOALA - presiune sociala.Cred ca am scris cam mult pe tema asta - si mereu cam aceleasi lucruri - si mereu am primit acelasi raspuns - e o alegere personala, crede si cu cerceta, am primit noi niste raspunsuri dar sunt mai multe si nu le putem exprima ...etc.

[Yasmin]

Inutil sa va spun ca nu am mai citit nimic din ce ati scris in ultimele zile, din motive evidente. Dar m-am gandit totusi putin la subiect si am fost curioasa daca astfel de subiecte se mai discuta pe alte forumuri de acest gen (despre copii) in lume; daca se discuta - care este atmosfera, care sunt reactiile... Si uite ca am gasit ca se discuta. Cat se poate de civilizat si cu un real interes de a afla lucruri necunoscute si dorinta de a ii intelege mai bine pe ceilalti. Daca vreti, uitati aici:

 

http://blogs.babycenter.com/mom_stories/732011do-pregnant-women-fast-during-ramadan/

 

Parca e o alta lume...

[michelle-usa]

Buflea,

Tu poate vrei o credinta, un Dumenzeu care sa fie dupa placul tau, dupa tiparele tale. Asa ceva nu exista! Nu Dumnezeu trebuie sa faca si sa zica si cum sa zica, dupa cum vrea Buflea....sau oricare din noi.

 

Credinta incepe nu cu Moise, incepe cu Creatia. Crezi in primul vers din Biblie? Daca da...bine, mergi mai departe,daca nu crezi...hmmm. va fi mai greu sa te faca ceva din ce citesti sa mai crezi.Daca nu crezi ca Dumnezeu exista, ca el este creatorul.

 

Apoi sa te intrebi daca, crezi in Domnul Isus? Ca a existat, ca e Fiul lui Dumnezeu, ca a murit si a inviat.

 

Sunt aceste intrebari de baza care trebuie sa ti le pui sa iti faca tie sens si apoi sa treci la Moise si profeti.

 

Dar raspunsurile astea nu le gasesti pe forum. Eu pot sa scriu pana fac carpet tunnel la mana..si tot nu te pot face pe tine sa crezi, nu am cum sa-ti dau argumente. pentru ca aceste argumente sunt rezultatul experientei mele de viatza.

poti sa zici chiar ca mint, sau exagerez...sau spun povesti pe aici. Daca nu-l crezi pe Moise, de ce m-ai crede pe mine sau pe altcineva de pe forum?

 

Eu stiu ca in viatza mea prin ce am trecut Dumenzeu a fost cu mine si va fi pana voi inchide ochii.

Stiu ca daca cineva care mi-e drag mie si care e credincios daca va muri stiu ca e o despartire temporara (ex in Biblie ai pe David caruia i-a murit fiul).

Stiu ca tot ce am bunuri materiale sunt de la El nu facute prin forte proprii...pt ca e imens de mult.

Stiu ca am un suflet care e etern si pentru o eternitate va fi cu Dumenzeu.

Stiu ca sunt iubita, sunt pretuita.

Stiu ca am un motiv pentru care traiesc.

Stiu ca daca voi avea o piedica in viatza El e cu mine si ma ajuta.

 

Ma mangie cand ma doare, imi da speranta cand disper, imi da rabdare cand simt ca mi-o pierd, imi da putere cand nu mai pot merge mai departe.

 

Cum simt? Nu am cum sa-ti descriu asta Buflea. Dar simt.

Simt o liniste imensa care ma cuprinde in situatii extreme...care nu ti-o pot descrie in cuvinte.

 

Buflea daca ai fi pe un vapor si se scufunda si ti-as da un colac de salvare si ti-as arata si oameni care se salveaza. Dar de tine depinde daca ti-o pui sau nu. Daca vrei sa crezi in el sau nu.

 

Poti sa scrii tu pana maine ca vrei dovezi de la morti intorsi la viatza,de la stiinta si din stele...ca daca esti oarba si surda ...nu vei intelege niciodata (no offence).

 

Ce crezi tu e mai putin important, asta nu schimba nimic din ce exista si ce e adevarat.

Dumnezeu exista chiar daca crezi tu, chiar daca nu crezi.

Isus exista chiar daca crezi tu sau nu.

Iadul si Raiul exista chiar daca crezi tu sau nu.

 

Daca vrei sa crezi si sa afli adevarul roaga-te. Roaga-te la acest Dumenzeu in care ai dubii de existenta Lui sa te lumineze sa te ajute sa crezi. Dar trebuie sa pornesti cu umilinta, sa pornesti de jos si fara idei preconcepute.

 

 

 

 

 

 

michelle

[AB_AC]

Citat:

citat din mesajul lui buflea Citat: citat din mesajul lui lucialu Buflea, daca iti spune cineva de ce sa crezi in Dumnezeu, o iei ca pe o presiune sociala. Dc nu iti raspunde, zici ca nu are argumente. align="right" id="quote2">Nu, nu ai inteles ..presiune sociala este cand cineva imi bate la usa, imi spuna ca trebuie sa cred si cand eu, absolut deschisa, cer amanunte, mi se spune ca fac ceva rau, ca o sa ajung in iad, ca e vai de capul meu, vai saraca ...etc.Uite chiar in mesajul tau eu am gasit aceasta presiune si am sa-ti scot citatele din context ca sa vezi, ca fara sa vrei, incerci sa iti impui credinta ...eu nu vreau sa impun nimic, eu vreau sa cred dar nimeni pana acum (nu esti tu singura) nu a reusit sa-mi ofere suficiente argumente ca sa fac asta. Citat: citat din mesajul lui lucialuNu stiu, de la ei si combinat cu faptul ca am privit in jur si am meditat la cele pe care le vedeam, vedeam desavarsirea...imi simteam micimea...nu pot sa cred ca suntem proveniti dintr-o intamplare, ca tot ce se afla pe acest pamant e o intamplare absurda si cu rezultate spectaculoase, nu ma refer la tampeniile pe care suntem in stare sa le facem noi oamenii. Nu pot sa cred ca totul este si se sfarseste aici, ca rostul nostru e sa fim ca anotimpurile, niste accesorii ale acestui pamant care se imbraca diferit in functie de szon si noi contribuim exclusiv la regenerarea lui...ca multi se zbat asa, fara sens, ca invataturile astea duc nicaieri, ca atata amar de dragoste se pierde pur si simplu. Nu suntem niste robotei. Suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui, deci cumva incercam sa fim aici si ni s-a permis asta sa fim mici Creatori la randul nostru, dar cu adevarat noi nu putem da suflare lucrurilor create de noi. Inlusiv embrionii creati in vitro provin de la celule vii. Si nici asta nu este suficint sa vina pe lume o alta faptura, mai lipseste un igredient, eu ii spun Voia Domnului, Decizia Lui, poate e spiritul lipseste, nu stiu, sunt profana in multe, dar stiu ca mai e ceva peste puterile noastre. align="right" id="quote2">Asta e o idee interesanta - tu crezi ca ai aparut pe lumea asta ca asa a decis cineva pentru tine, ca ai chipul si asemanarea acelui cineva si ca datoria ta este sa ii indeplinesti vrerea, pe care exact nu o stii in detaliu, dar ti=o imaginezi pas cu pas in functie de nevoile proprii si in plus ti-ai propus sa o cauti toata viata.Crezi in aceasta teorie dar nu ai nici cea mai mica dovada ca este adevarata - crezi in ea ca asa ti-au spus stramosii, un document vechi de acum 2000 de ani si niste mesageri care si-au facut o profesie (cu studii) din a mentine acest miraj.Eu, in opozitie - cred ca aparem pe lume aleator, ca un rezultat al impreunarii celuleor, venim, traim si murim ca parte a ciclului vietii, nu suntem nici cei mai importanti din univers, nu semanam cu nimeni si nu indeplinim voia nimanui, traim haotic la nivel globall si ordonat la nivel individual, ordine pe care ne-o creem singuri in functie ce cativa factori care ne influenteaza traiul (zona geografica, mediul social, educatia, bagaj genetic) si mai ales nu cred ca avem nici un scop pe lumea asta. Acum pt AB-AC ... Aristotel a filozofat si el viata asa cum se vedea din secolul lui, ca si mine acum, din secolul meu ...datorita diferentei temporale si a evenimentelor intamplate in acest timp, mi se pare normal sa avem viziuni diferite ... Aristotel vedea un scop in evoultia unei flori intr-un fruct, eu, in secolul 21 vad un proces natural - asa si cu oamenii - apar fara nici un scop decat supravietuirea (cu diverse grade de confort) si reproducerea. Desi sunt cuvinte nobile, eu nu cred ca ne sculam dimineata cu telul de a aduce bucurie si fericire celor din jur, nici cei ca mine (necredinciosi) nici cei ca voi (credinciosii) - cred insa ca DA, facem aceste lucruri numai si numai din egoism, pentru ca ne aduc noua o stare de bine si oricum facem asta dupa ce noi suntem confortabili (mancati, dormiti, odihniti, multumiti, fericiti).Fericirea este un sentiment inventat tot de om, nu de o divinitate, care are diverse grade de intensitate si apare (la toate fiintele vii) dupa ce gradul minim de supravietuire este atins. Eu cred in teoria mea avand la baza descoperirile stiintei - voi spuineti ca omul apare dintr-o vraja facuta de "nu stiu cine", eu spun ca omul apare din impreunarea a doua celule ... ce spun eu s-a demonstrat si mai mult a avut consecinte benefice pentru omenire (aparitia vietii controlata si in sens pozitiv - cei care nu puteau sa dea viata, pot acum - si in sens negativ - cei care nu vor sa dea viata, nu dau) ... ce spuneti voi nu are demonstratie, nu are fundatie, nu are logica, are la baza doar dorinta de a crede ca exista ceva mai presus decat omul, care controleaza omul, ceva pe care ati definit-o ca agnostica si ati ales scaparea de parere personala.Eu spun ca stiinta inca nu a descoperit totul dar evolutia mi-a demonstrat ca stiinta face progrese si mistere de acum 2000 de ani sunt acum activitati cotidiene. Si asta imi confera mie, omul secolului 21, o viata mai lunga si un confort mai sporit ca omului de acum 2000 de ani - stiinta ne-a dat asta si nu Divinitatea.Religia insa, ca sa iasa din impas spune ca inclusiv asta a fost vrerea Domnului ... mda, e ca un cerc vicios, o teorie cu care nu pot negocia.Ca sa ma intorc la presiune sociala - adica de ce sa bata mesagerul (preotul) la usa mea ? Ce ar fi ca cel putin de 2 ori pe an sa bata si o persoana ca mine la usile voastre si sa va inghesuie cu intrebari la care nu puteti raspunde ... in ambele situatii este un disconfort si nu ar trebui sa se intample. La fel si cu religia in scolile statului ... daca religia este o optiune personala, atunci ce cautain eucatia copiilor, LA SCOALA - presiune sociala.Cred ca am scris cam mult pe tema asta - si mereu cam aceleasi lucruri - si mereu am primit acelasi raspuns - e o alegere personala, crede si cu cerceta, am primit noi niste raspunsuri dar sunt mai multe si nu le putem exprima ...etc.

align="right" id="quote2">Sa-ti raspund pana acum a fost o pierdere de vreme. Tu nu discuti, monologhezi[:-@]. Credinta nu-i neaparat doua-trei clisee usor demontabile in clasa a patra daca le iei cuvant cu cuvant. De fapt te deranjeaza cei diferiti de tine si ridiculizezi idealurile altora. Lumea ti-a raspuns frumos nu ca sa-i ironizezi tu cu sculatul cu dorinta apriga de a salva lumea.Te plangi de presiune. Toti o facem. Si pe mine ma deranjeaza propaganda materialista si egoista cu maximizatul potentialului pe care o vad in viata, in filme sau aiurea si-mi afecteaza copiii. Sincer daca cineva are casa, masa, casa de vacanta, bani de scoala, trebuie sa-si maximizeze cum sustii tu potentialul genetic? Trebuie neaparat sa incerce sa puna pe lista macar inca ceva din infinitatea de posibilitati gen palat cu parc, cai, barca, cabana de ski, helicopter, Degas in casa, imbracaminte Dior pentru nou-nascuti ? Din punctul meu de vedere nu, dar presiune sociala pentru asta e cat cuprinde.Nu vom fi toti la fel. Gaseste-ti modul tau personal de a explica copiiilor tai de ce e bine cum traiesti tu. Ajuta-i sa-si gaseasca propriul drum in viata cu sau fara scop. Daca te vor crede, apai influentele celor din jur vor fi neglijabile. Yasmin topicul acela a inceput cu o intrebare concreta nu