cand partenerul are o afectiune psihica

[bonsai]

asta e intrebarea!!! sa-l abandonezi sau nu pe acest partener cu probleme psihice??? raspunsul trebuie adaptat la particularitatile cazului,dar...dar.....incercati sa gasiti stirea de acum 1 an in care preotul unitarian din medias,cunoscut si tratat cu boala psihica ,inainte de a se sinucide si-a executat ambii copii in biserica in ccare slujea[q][q][q][V][V][V]

[XIO]

Citat:

citat din mesajul lui bonsai asta e intrebarea!!! sa-l abandonezi sau nu pe acest partener cu probleme psihice??? raspunsul trebuie adaptat la particularitatile cazului,dar...dar.....incercati sa gasiti stirea de acum 1 an in care preotul unitarian din medias,cunoscut si tratat cu boala psihica ,inainte de a se sinucide si-a executat ambii copii in biserica in ccare slujea[q][q][q][V][V][V]

Nu stiam ca afectiunea psihica e ceva general,nu stiam ca toate bolile sunt identice...multe nu stiam eu [bibe] **Fur is for petting*** http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini www.adoptiipisici.ro

[nemora]

intrebarea mea nu e daca sa-l abandoneze sau nu. intrebarea e daca sa-si expuna sau nu viitorii copii la asa ceva. ea e "mare" deja, e problema ei daca poate duce asa ceva. In acest sens, Xio, ca si fost copil de doi nevrotici stiu exact cu ce am de-a face, stiu cata ura, furie si frustrare am acumulat. Si stiu si cat m-a costat eliberarea (indemnul tau si afirmatiile tale contin o lipsa de intelegere si de compasiune care e de natura sa ridice semne de intrebare). La acest subiect, tu esti pe o parte a subiectului, eu pe cealalta. Un punct de vedere asupra chestiunii maniaco depresive: Freud cauta sa explice melancolia în paralel cu efectul fiziologic al doliului. Dar cazurile luiFreud se limiteaza numai la acele depresii care au o etiopatogeneza reactiv-psihogena indiscutabila.Pentru Freud, doliul este reactia fata de pierderea unei persoane iubite sau a unei abstractii careînlocuieste aceasta persoana, cum ar fi Patria, Libertatea, orice ideal. Freud crede ca exista oamenicu dispozitie astfel directivata, ca la asemenea pierderi sa nu reactioneze cu doliul fiziologic, ci cumelancolie. Toate simptomele melancoliei (în afara de tulburarile Eului, sentimentul Eului deranjat)pot fi gasite si la doliul melancoliform. Melancolia si doliul au aceleasi trasaturi specifice:dispozitia trista si dureroasa, pierderea interesului pentru lumea exterioara, în masura în care aceasta nu este legata de persoana disparuta, incapacitatea de a forma un nou Obiect libidinal, deciincapacitatea de a înlocui Obiectul pierdut cu unul nou. Mecanismul doliului consta în faptul ca înclipa în care persoana îndoliata observa pierderea Obiectului, ea îsi formeaza un Obiect imaginar (dorinta, deliranta) similar cu cel pierdut, pe care-si centreaza întreaga energie libidinala. Lapersoana normala toate aceste mecanisme sunt de scurta durata, adaptata realitatii. În melancolieintervine un proces similar. Dar Obiectul libidinal (indiferent ca este o persoana sau un ideal) nutrebuie sa dispara numaidecât în mod real. De multe ori melancolicul, nici macar nu-si da siesiinformatii, în mod constient, despre ce a pierdut.Melancolicul, spune Freud, nici nu stie ce a pierdut. Dar de vreme ce la doliul fiziologiclumea exterioara devine saraca si neinteresanta, în melancolie Eul este cel care se goleste de oricecontinut afectiv, care devine sarac, autoacuzat, devalorizat, incapabil de orice randament.Melancolicul are un delir de saracire, de devidare, tocmai ca Eul este sarac si gol.Eu-l melancolicului este automistuit de bolnav, astfel ca bolnavul are dreptate când seconsidera mic, egoist, dependent. Totusi melancolicul nu se comporta exact la fel ca un om normalsfâsiat de mustrari de constiinta si tristete. Melancolicul gaseste o oarecare fericire în exhibareanefericirilor sale. De aceea exista o oarecare contradictie în comportamentul melancolicului. Ei secomporta ca si cum ar fi pierdut Obiectul libidinal, dar din autoacuzarile lor reiese, dimpotriva, casi-au pierdut propriul Eu. De aici Freud deduce ca în Eul melancolicului s-a produs o scindare. Oparte a Eului se comporta fata de cealalta în mod critic, imputativ, înjositor. Aceasta parte a Euluicare exercita critica, care chinuieste cealalta parte a Eului, care tortureaza restul Eului, cu severelegi morale si mustrari de constiinta, este numita de Freud, Supraeu. Functia de baza a Supraeului este Constiinta morala. În melancolie, Supraeul este cel bolnav el este cel care executa o cenzuraprea severa, care umileste, care pedepseste, care autoacuza. Prin analiza acestor autoacuzari, Freuda ajuns la concluzia ca: autoacuzarile si imputarile sunt mai puternice, nu cele care emana dinpropria persoana, ci cele care emana de la persoana pierduta, de la Obiectul libidinal pierdut saupresupus pierdut. Mustrarile de constiinta si reprosurile pe care melancolicul si le face, sunt înrealitate reprosuri asupra unui Obiect libidinal care prin intermediul melancoliei se proiecteazaasupra propriei persoane. Lamentatiile melancolicului sunt în fond învinuiri, pâre.Melancolicului nu îi este rusine si nu se ascunde pentru ca orice se spune umilitor despre el, si elspune în realitate despre un altul.Treptele care duc la procesul melancolic sunt urmatoarele:1. Bolnavul s-a fixat libidinal, în trecut, de un Obiect.2. Relatia cu acest Obiect a fost deranjata, fie de o disputa reala, fie de o deziluzie.3. La aceasta zdruncinare melancolicul nu reactioneaza normal. O persoana normala îsi retrage înaceasta situatie libidoul de pe Obiectul respectiv si cauta altul care sa-l satisfaca. Melancoliculreactioneaza patologic la deziluzie. Melancolicul îsi retrage energia libidinala de pe vechiulObiect, dar nu o arunca imediat asupra unui Obiect nou, ci îsi retrage toata energia libidinala însine. Prin aceasta, în retragere în sine, energia libidinala devine din nou narcisica, si este dinnou utilizata la identificarea Eului cu Obiectul pierdut. Astfel pierderea Obiectului devinepierderea Eului, dintr-o lamentatie a Obiectului si la obiect, se face o lamentatie a Eu-lui, iar conflictul dintre persoana si Obiect se transforma în conflict între Eu si Supraeu. Supraeuldevine purtatorul caracteristicilor de mai demult ale Obiectului pierdut, printr-un singur procesde identificare.4. În ceea ce priveste dispozitia de reactie, atât de patologica, a melancolicului, Freud recurge la oexplicatie a lui O. Rank, care contesta ca premorbid toti melancolicii au fost narcisici. Regresiala faze narcisice nu este o întâmplare la melancolici. 5. Identificarea cu Obiectul libidinal este la melancolic o trasatura specifica. Identificareanarcisica este un surogat pentru relatia erotica normala. Urmarea acestei identificari narcisiceeste ca persoana, în ciuda conflictului, nu trebuie si nu rupe toate relatiile cu Obiectul respectiv.Freud numeste maladii narcisice acele afectiuni la care iubirea Obiectuala este înlocuita cuidentificare. Identificarea este aici, în acelasi timp, si regresia la narcisismul primar. Maladii165 narcisice ar fi dupa Freud: melancolia si schizofrenia (si Landauer a observat în procesul devindecare psihoterapeutica a schizofreniei unele faze ale narcisismului primar).6. Dar cum ia nastere proiectarea tuturor acestor caracteristici pe propria persoana? În modinconstient melancolicul a renuntat la Obiectul respectiv, dar iubirea în sine ramâne nestinsa siactioneaza ambivalent, deci iubire-ura. Obiectul este acuzat, înjurat, înjosit. Din cauzanarcisismului primar, iubirea fata de obiect, devine în mod necesar ambivalenta, conflictuala.Aceasta poate fi si un dat constitutional, dar poate fi si urmarea unei amenintari, a unui marepericol. Dar odata ce melancolicul s-a identificat cu Obiectul pe care îl iubeste, este silit sa seurasca pe sine însusi, este silit sa-si îndrepte sadismul împotriva lui însusi. Ideea de suicidrezulta din aceasta orientare a sadismului. În realitatea interioara, psihica, evident camelancolicul ar vrea sa ucida Obiectul iubit-urât. Nimeni nu se gândeste la sinucidere daca nu adorit în prealabil sa ucida pe altcineva. Toate impulsurile de criminal, melancolicul le repliazape sine. Regresia narcisica a anulat Obiectul iubit-urât, dar Obiectul introiectat în Eu,încorporat în propria persoana, sileste acum propriul Eu, si vrea sa-l ucida. 7. Frica de saracire si orice idee deliranta melancolica este intricata cu erotica anala, cu sadismulanal care se directioneaza împotriva propriului Eu, de aici rezultând grave tulburari digestiveale melancolicului: diaree, constipatie, meteorismul.Pentru psihanalisti partile componente melancoliei sunt:a. Doliul;b. Regresie la narcisismul primar;c. Conflict de ambivalenta: ura-iubire;d. Regresie la stadiul sadic-anal.Despre manie Freud spune urmatoarele:1. În manie Eul lupta cu acelasi conflict ca si în melancolie, dar în timp ce în melancolie acestconflict doboara Eul, în manie, Eul este triumfator.2. Mania este un triumf asupra Supraeului, dar Eul nu ajunge niciodata constient de acest triumf, nustie de ce triumfeaza. Înfrângerea Supraeului are ca si consecinta pierderea oricarei inhibitii sirezulta: impuls spre miscare, spre activitate, dar mai ales euforia si supraaprecierea propriului Eu(ideile de grandoare si fanfaronie ale maniacului).3. În manie, Eul a învins disperarea cauzata de pierderea Obiectului, el s-a detasat de Obiect, el esteliber. Perlutele mele: K (10.06.2007) si M (14.05.09) Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

[caro]

de unde ai copiat chestia asta cu maniaco-depresivul? pe langa faptul ca este cumplit de greu de citit, exprimarea prin unele locuri ma lasa masca.... ce-i aia "dispozitie directivata"? Mama mandra de Dan Andrei (24/03/1996) si Thomas Adrian (18/01/2004) http://community.webshots.com/user/lidia67