Divortat sau nu? (split)

[anca74]

Mai, pentru mine a fost un shoc toata treaba cu divortul. Sincer, traumatism mai mare ca ala nu am trait vreoodata. Probabil eram destul de tanara si fara prea multa experienta de viata. Tot ce e posibil... Ma gandesc ca la o varsta mai inaintata, sunt sanse sa te detasezi mai usor de toata mizeria aferenta. Cu toate astea, chiar nu pot bagateliza perioada respectiva. Poate oi fi eu mai sensibila de fel. Oricum, bine ca a fost atunci, si nu acum. edit: Te inseli daca crezi ca iau la rost pe cineva. Fiecare din noi vorbeste prin prisma propriilor experiente si trairi. Din fericire, nu am avut copii cu respectivul. Poate din cauza asta mi-a luat mai mult timp sa-mi revin. Se spune ca un divort se aseamana foarte mult cu perioada de doliu dupa o fiinta draga. La mine asa a fost, desi mi-am dat seama mult mai tarziu ca nu am plans dupa respectivul "dobitoc" atatia ani, ci dupa visele mele sfaramate de ceea ce ar fi putut sa fie. Mi-a luat doar foarte mult timp sa inteleg ca nu ar fi putut sa fie nimic bun sau frumos cu el. Mamica de [url="http://b2.lilypie.com/aCT4m5/.png"]Zanuta mica, Anna Laura [zana][/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/"]Shape up, Anca![/url] Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.

[vikinga]

si in fine sa li se reproseze femeilor ca au divortat usor si ca pe deasupra se mai si autovictimizeaza si se dau puternice si curajoase asa la o vorba de imbarbatare intre ele, sa zicem inchizi ochii si mai trece, dar sa faci aluzie la faptul ca femeile divortate-si revarsa o iubire sufocanta nesanatoasa asupra copiilor si cum ca ei copiii, ajunsi mari isi vor simti mamele ca pe niste bolovani atirnati de git ori cam asa ceva formulase accept, hai ca e prea de tot. eu chiar credeam ca femeile divortate is birfite doar asa de matusele cu cozonac in servetel pe la vreo nunta, nu asa intre femei cu pretentii. chiar daca vorbele rele ies in fata, nu stiu de ce dar asa se intimpla mai mereu, va rog fetelor nu lasati sa treaca pe linga voi sustinerea si intelegerea sincera alor celorlalte, ca au fost destule chiar daca nu asa de combatante ci mai discrete cu ochii spre ale lor. si ma gindesc ca asa trebuie sa fie si in viata reala si in cam aceleasi proportii. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo [url="http://www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related"]pe tarimul nostru de vis.[/url]

[conchita]

Citat:

citat din mesajul lui vikinga dar sa faci aluzie la faptul ca femeile divortate-si revarsa o iubire sufocanta nesanatoasa asupra copiilor si cum ca ei copiii, ajunsi mari isi vor simti mamele ca pe niste bolovani atirnati de git ori cam asa ceva

pe bune??? hahahaha, sunt pe jos de ras. deci varianta de dragoste parinteasca "sanatoasa" ar fi aia cu ea pe net si la barfa cu prietenele, el la televizor, casa sub mormane de gunoaie, vasele nespalate de zile intregi, gatitul in grija nimanui ca nu e mentionat, iar copiii...nici aia nu-s mentionati. bai, io rad, scuze, dar mi-e imposibil sa ma abtin. in schimb, alea istericele care gasesc timp sa aiba casa luna, mancare calda pe masa, jucat cu copchilu' sau copchiii, barbatu' impins la treaba sa ramana activ, nu sa i se atrofieze si muschii, si creierul ca o leguma pe canapea -alea deci transmit o dragoste sufocanta si bolnava?? looooooool care e reteta cu dragostea sanatoasa? infometati copiii, alienarea barbatului, independenta absoluta a femeii si responsabilitatile dupa fazele lunii sau cand ii tuna fiecaruia. asa, momentul comic incheiat, sa trecem la serioase. punctul unu. in opinia mea, parintii care nu pastreaza o casa curata pentru copiii lor se fac vinovati de neglijenta. copiii au dreptul sa creasca in ordine si curatenie, le construieste sentimentul de siguranta si de incredere in sine. mai e si o problema de igiena. nu zice nimeni sa tinem farmacie, dar suntem oameni, specie evoluata, nu ne putem lafai in noroi ca hipopotamu' gloria din desenele madagascar totusi. doi pe lista: barbatul si femeia trebuie, dar absolut TREBUIE sa comunice si sa-si imparta responsabilitatile in functie de talente, idiosincrazii, limite fizice, etc. este primul model natural de echipa de la care pot invata si copiii cum se colaboreaza, cum se negociaza neintelegerile, cum invinge dragostea orice diferente posibile. aia cu daca el nu face, atunci nu fac si eu - are, in opinia mea, zero valoare ca lectie de viata si de comportament uman civilizat si de creatura evoluata. adica daca unul e lenes, hai sa-i urmam lenesului exemplul, nicidecum harnicului! ce logica imbarligata e asta si cum ilustreaza legenda ca binele invinge intotdeauna? hai sa ne asezam tot mapamondul pe sant si sa luam o pauza, ce, numa vecinul? pfiuuu... sunt lucruri esentiale care trebuie asigurate copilului, lucruri care tin de responsabilitatea basica si nu pot fi aruncate de la unul la altul sau ignorate! - casa, masa, atmosfera in familie. la asa ceva nu exista compromisuri, n-ar trebui sa existe. ca doar nu fortezi un toddler sa manance cartofi prajiti si pizza in fiecare zi ca n-ai tu chef, ca parinte, sa-i asiguri o alimentatie echilibrata. si sa inoate in maldare de haine aruncate peste tot, munti de jucarii neordonate, in sunetul televizorului pentru tata si clickaitul pe tastatura al mamei. el fiind micutul independent, ferit bineinteles de dragostea bolnavicioasa si sufocanta pe care o primesc copiii vecinei, mama singura, precis egoista si isterica. hahahaha.[:-@] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=149264"]abdominabila[/url] [url="http://madeinromanika.wordpress.com/"]made in romanika[/url]

[XIO]

Citat:

citat din mesajul lui mihaela_s La inceputurile noastre suedeze am fost invitati la cina la o familie compusa din el divortat cu doi copii(copiii de 8 si 6 ani), recasatorit cu o ea fara copii. Impreuna nu aveau copii. S-a nimerit sa fie duminica si mama ii aducea pe copii la tata pentru saptamana care urma. A venit si ea frumusel inauntru, a stat si ea la masa cu noi, au povestit frumos ce si cum cu copiii...mama cu tatal copiilor si cu noua sotie. Noi am ramas masca, era prima data cand ne confruntam cu asa ceva. Cel mai interesant e cand si el si ea au copii si mai au si impreuna si vin toti gramada la parinti...se aduna o gasca de 6-8 copii, pentru ca suedezii au in general 2-3 copii...si nu se sfiesc sa divorteze si sa isi creasca copiii asa, in liniste si in custodie comuna. [url="http://paul-mihaita.blogspot.com/"] fii alaturi de Mihaita[/url] [url="http://vorbele.wordpress.com/"] vorbe de copil...[/url] [url="http://salmi-foto.blogspot.com/"] Hobby[/url] [url="http://www.talentedenazdravani.ro/"]talentele nazdravanilor[/url] [url="http://salmi-ladrum.blogspot.com/"] calator de profesie[/url]

ASta nu e doar la suedezi, tine de persoane. Si la mine sotia tatalui meu cand venea in Romania venea la noi la masa , adica eu , mama-mea , bunicii mei , ba chiar si fostul ei sot mai trecea. Asa mi se pare normal . ***Fur is for petting** [url=http:/www.4animals.ro/ajuta.html/]Ajutati animalutele[/url] [url=http:/http://www.adoptiicaini.ro]Adoptii catei[/url] [url=http:/http://www.adoptiipisici.ro]adoptii pisici[/url]

[simmonna]

Da, asa e normal si civilizat si mai ales e in beneficiul copiilor. Dar asta se intampla daca divortul s-a produs la timp, la primele semne ca relatia nu mai functioneaza si nu se mai poate reface, atunci cand se constati ca a disparut dragostea, dar e inca posibil sa salvezi prietenia. Daca insa nu se pune punct la timp si lucrurile merg prea departe, se ajunge la cuvinte grele, gesturi violente, etc...o relatie de prietenie intre fosti soti si familiile lor actuale nu prea mai e posibila. Eu zic ca iti trebuie multa intelepciune sa intelegi si sa accepti momentul cand e mai bine sa spui stop unei casnicii decat sa te incapatanezi sa mergi mai departe.

[accept92]

Citat:

citat din mesajul lui vikinga la birou, in port il invata toate alea marinaresti, ies pe mare chiar si pe ploaie si vint, il invata, ii explica, pe urma constructii de lego ametitoare amindoi nas in nas cu orele, isi iau seara telescopul si se uita cu orele dupa stele etc. eu nu am rabdarea pt nici una din chestiile insirate mai sus, le pot si eu face parte din ele, desigur, insa nu la fel de bine ca el.

Cand spun ca se divorteaza usor pun in balanta motivele divortului cu acest echilibru esential pe care un barbat (unul pur si simplu normal) il aduce in viata copiilor. Foarte frumos ai exemplificat acest echilibru, si nu cred ca e femeie pe lumea asta care sa poata fi si mama si tata. Sigur ca pot sa inteleg ca femeilor le poate fi mult mai bine dupa un divort decat inainte, dar nu la ele ma gandesc eu, ca asa, daca e sa vorbim strict de relatii barbat-femeie am desfacut si eu cateva fara ca macar sa-mi pun problema sa mai incerc ceva sau sa accept vre-un compromis, sau pur si simplu ca sa experimentez altceva. Stiu ca si casnicia ta a avut de trecut un test la momentul sau, asa cum bine spunea cineva mai devreme nu e vre-una scutita de asa ceva. Permite-mi sa am toata admiratia pentru tine si sa afirm ca, cel putin eu una, de la o femeie ca tine am ce invata. Nici cea mai frumoasa viata de dupa divort, nici daca ai fi intalnit pe Fat Frumos pe un cal alb care sa corespunda tuturor fanteziilor tale despre un barbat, oricat as incerca sa imi imaginez cel mai frumos scenariu pentru o femeie divortata, nimic nu ar fi putut compensa ceea ce inseamna tatal copiilor tai in viata acestora. Parerea mea. Si nu as admira o femeie care pur si simplu ramane langa sotul ei pentru copii, ci doar una care o face spre fericirea ei si a tuturor, asa cum pare a fi cazul vostru.

[A_Iulia]

Citat:

citat din mesajul lui accept92 Citat: citat din mesajul lui vikinga la birou, in port il invata toate alea marinaresti, ies pe mare chiar si pe ploaie si vint, il invata, ii explica, pe urma constructii de lego ametitoare amindoi nas in nas cu orele, isi iau seara telescopul si se uita cu orele dupa stele etc. eu nu am rabdarea pt nici una din chestiile insirate mai sus, le pot si eu face parte din ele, desigur, insa nu la fel de bine ca el. Cand spun ca se divorteaza usor pun in balanta motivele divortului cu acest echilibru esential pe care un barbat (unul pur si simplu normal) il aduce in viata copiilor. Foarte frumos ai exemplificat acest echilibru, si nu cred ca e femeie pe lumea asta care sa poata fi si mama si tata. Sigur ca pot sa inteleg ca femeilor le poate fi mult mai bine dupa un divort decat inainte, dar nu la ele ma gandesc eu, ca asa, daca e sa vorbim strict de relatii barbat-femeie am desfacut si eu cateva fara ca macar sa-mi pun problema sa mai incerc ceva sau sa accept vre-un compromis, sau pur si simplu ca sa experimentez altceva. Stiu ca si casnicia ta a avut de trecut un test la momentul sau, asa cum bine spunea cineva mai devreme nu e vre-una scutita de asa ceva. Permite-mi sa am toata admiratia pentru tine si sa afirm ca, cel putin eu una, de la o femeie ca tine am ce invata. Nici cea mai frumoasa viata de dupa divort, nici daca ai fi intalnit pe Fat Frumos pe un cal alb care sa corespunda tuturor fanteziilor tale despre un barbat, oricat as incerca sa imi imaginez cel mai frumos scenariu pentru o femeie divortata, nimic nu ar fi putut compensa ceea ce inseamna tatal copiilor tai in viata acestora. Parerea mea. Si nu as admira o femeie care pur si simplu ramane langa sotul ei pentru copii, ci doar una care o face spre fericirea ei si a tuturor, asa cum pare a fi cazul vostru.

Ma alatur in a o aplauda pe Vikinga. In aceasta privinta ai mare dreptate - chiar este o femeie de la care ai ce invata. In acelasi timp permite-mi sa spun (pentru a cata oara, oare?) ca divortul parintilor NU AR TREBUI SA REPREZINTE divortul tatilor de copii. Ceea ce explica frumos Vikinga mai sus (si anume o relatie extraordinara tata-copil) se intampla si in cupluri divortate - si te invit sa vezi cu ochii tai, daca nu crezi, cazul nostru, sunt convinsa ca ai sa ramai uimita. As intelege demersul tau daca ar fi orientat in acest sens, si anume incurajarea si pastrarea pe cat posibil a relatiilor tata-copii dupa divort. Insa de fapt am senzatia ca ai pornit un razboi total aiurea impotriva unei grupe din care - apropo, oricate planuri ti-ai face, nu ai idee daca nu vei face vreodata parte si tu. Raman in continuare influentata si de niste postari de-ale tale din trecut, in care sustineai ca dupa divort nu vezi de ce ai mai apela la fostul tau sot/tata al copiilor in situatia in care copiii ar fi fost bolnavi noaptea. Pare ca ai o parere destul de straight despre viata dupa divort, drumuri despartite etc etc. - de fapt nu este deloc asa, legatura cu tatal copiilor tai o ai pe viata, indiferent ca-ti convine tie sau nu. Si poate n-ar strica sa-ti spui parerea si la subiectul lui Batool, intrucat ai nimeri exact pe modelul pe care tu il apreciezi: familie cu copii, nu se divorteaza din cauza lor. Poate ca ai avea chiar idei bune cum ar trebui femeia respectiva sa procedeze, crede-ma ca eu oricat mi-am sucit mintile nu am reusit sa produc ceva de ajutor.

[szivarvany]

Adina, ca de obicei, ai exprimat exact ce am gandit eu dar n-am reusit sa astern pe pagina [flo][flo][flo] Daria & felina fioroasa[zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2321998890059491989vxhdzf"]GIULIA(2004 08 16)[/url] cu [buburuza] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2811493180059491989hGccQp"]Sela[/url]

[accept92]

Citat:

citat din mesajul lui Adina Iulia Ceea ce explica frumos Vikinga mai sus (si anume o relatie extraordinara tata-copil) se intampla si in cupluri divortate - si te invit sa vezi cu ochii tai, daca nu crezi, cazul nostru, sunt convinsa ca ai sa ramai uimita.

Intamplator si cazul tau il consider de admirat, pentru ca tu ai o relatie care te face fericita si legatura copilului cu tatal a ramas puternica, si nu stiu daca asta nu are nici o legatura cu faptul ca dai dovada de mult echilibru in postarile tale. Si razboi? De ce? Pentru ca judecam lucrurile diferit? Ce deranjeaza, ca asa gandesc eu sau ca imi exprim punctul de vedere? As judeca absolut diferit o femeie divortata care se raporteaza la situatia ei ca la una provizorie, care isi canalizeaza energia spre a isi mai da o sansa la o familie (nu neaprat cu acte) si nu declara 'sunt doar eu cu copilul/copiii si ne este perfect asa, nu avem nevoie de nici un barbat in viata noastra'. Pentru ca vis a vis de o asemenea atitudine nu ma pot abtine sa nu gandesc ca poate asta este problema care a dus in final la degradarea relatiei. Intr-adevar femeia care nu are nevoie de un barbat nu merita unul, dar este o pozitie feminista si orgolioasa de pe urma careia au de pierdut si copiii. Daca de exemplu barbatul este un sot minunat dar nu si un bun tata (situatie care mi se pare complet nerealista, dar sa zicem), in ciuda fericirii femeii as consiedera divortul intemeiat si as spera ca femeia sa intalneasca un alt barbat care sa o faca fericita dar sa poata fi si un bun tata. Pentru ca nu ma agat cu dintii de calitatea de tata bilogic, dar sustin ideea de familie (si nu ma refer la acte). Si pentru a da copiilor o sansa la o familie femeia trebuie sa lase orgoliul de-o parte si sa admita ca are nevoie de un barbat, caci nu este nici o rusine. Mi-asi fi oprit contributia la subiectul de unde s-a plecat la observatia ca totusi problema pe care si-o pune Anca merita sa fie dezbatuta la modul general daca nu m-ar fi provocat postarea despre vibratorul care inlocuieste cu succes barbatul.

[casandra]

Accept, tu trebuie sa intelegi ca o femeie care a divortat e o femeie care s-a maritat, iar afirmatia ca "n-am nevoie de un barbat in viata mea" e una dintre afirmatiile prin care isi face curaj, nu motto-ul cu care a pornit in viata. Iar cand spui "n-am nevoie de barbat", in general ai in minte barbatul care te-a adus in punctul de no return. Cineva care nu a trecut printr-un divort nu cred ca poate intelege ce se intampla. Eu una stiu despre mine ca nu sunt amazoana, super-woman, cred in familie,..., dar mai stiu ca ma pot descurca si singura, daca situatia o cere, desi nu e bine sa fie omul singur.