Sezatoarea canadiana (175)

[cge]

'neata, Vreau decat atat sa zic ca eu lucrez la timp plin, dar programul e 37,5h/sapt. Asa, si tot ce lucrez in plus se plateste, sau acumuleaza ca timp suplimentar. Si prefer sa mananc la birou in timpul sapt.(30min) si asa imi fac timpul 8-16.30 si la 17.30 sunt acasa cu amandoi copiii. Si vineri pauza 1h30. Si eu vroiam o pauza cand am emigrat, dar 3 luni mi-ai fost suficiente[:D]. Imi iubesc familia si imi place sa stau cu ei acasa, dar ii innebunesc prea tare cand ma concentrez numai pe ei. Asa ca spre binele tuturor e bine sa lucrez[:D] O sapt. buna, Cristina, mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005

[cge]

Fetele, ati vazut tragedia cu First_Carmen. Eu sunt marcata, ca am fost tot programator in Ro, si am lucrat in aceleasi conditii ca si ea. Si sotul tot atat de stresat era. Noroc ca am spus "Stop" si ne-a vrut Canada. Cristina, mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005

[Doloress]

Cge si pe mine m-a impresionat tare cazul ei, e foarte trist. Nu stiu, mereu aud de cazuri de genul asta in Romania, si eu imi aduc aminte cum munceam, efectiv stateam cateodata si 24 de ore non-stop la calculator, mai ales in preajma inceperii anului universitar, faceam statele de functii si orarele profesorilor, ia si conciliaza cererile a 100 de profesori/conferentiari cu ego cat casa de mare. Treaba trebuia facuta, no matter what. Nu aveam pauza de masa, ma trezeam seara ca nu mancasem decat un covrig toata ziua. Acum n-as mai putea munci in halul ala. Oricum, ma tot gandesc la copilasii aia si ma buseste plansul instantaneu. Si eu am gasit o metoda faina de conciliat munca si familia, muncesc de-acasa. La inceput nu am vrut, veneam dupa un an de concediu de maternitate, voiam oriunde numai acasa nu. Insa a plecat soacra-mea si a inceput sa-mi vina destul de greu sa le fac pe toate. Cand era soacra-mea plecam la 6.30 de-acasa si veneam la 4 si ceva. Cum a plecat, a trebuit sa stau cu piticul (ca al meu sot vine abia la 7.30, munceste de noapte) sa-l pregatesc de gradinita, apoi sa ma pregatesc si eu, abia reuseam sa prind trenul de 8, daca nu il luam pe cel de 8.30 Si uite asa ajungeam la 5-5.30 si chiar 6 acasa. Acasa nu mai apucam sa fac nimic, eram cam terminata de oboseala. Asa ca intr-un sfarsit am acceptat sa vin acasa. Acum e super din punctul asta de vedere. Ma trezesc, ma pun la calculator si ma apuc de munca, intre timp mai pregatesc si piticul de gradinita, mai fac o mancare, mai spal o rufa, mai stau si pe DC[:D]. Copilul ma gaseste mereu acasa cand vine de la gradi, cu mancarea gata, cat de cat odihnita, casa in ordine. Timpul pe care il faceam pe drum, il pot folosi facand timp suplimentar care se plateste odata si jumate, inainte nu-mi permiteam sa fac deloc timp suplimentar. Dar... imi lipseste sa merg la servici, destul de mult. Imi lipseste momentul ala petrecut in tren cand citeam si eu cateva randuri (acuma citesc aceeasi carte din decembrie, de cand am inceput sa muncesc de-acasa! [bang]) Imi dau seama ca a trecut o saptamana si eu n-am scos nasul afara deloc, sper sa remediem asta cu venirea primaverii. Socializez eu prin telefon si messenger insa nu ca inainte. Imi lipseste sporovaiala vesela a adolescentelor din tren mergand la scoala, care nu ma lasa sa ma concentrez la cititul meu, drumul de la statia de tren la servici, in aerul rece al diminetii, pe langa altii ca si mine mergand catre lucru, imi lipseste sa admir cate o femeie frumoasa si aranjata si sa-mi zic in minte, uite asa as vrea si eu sa slabesc, mirosul de cafea si croissant de la Cafe Supreme, proprietarul ungur care ma intampina mereu cu Ce mai face baiatul dv? si Toujours un petit decaf? , comentariile si conversatiile spontane cu colegii, care vin de nicaieri, toate imi lipsesc destul de mult. Eu sunt tipul care iubeste oamenii, imi place sa merg in aglomeratii, imi place sa-i observ si sa le ghicesc sau sa imaginez povestile lor de viata, de aceea imi si plac orasele mari si normal ca aspectul asta imi lipseste tare. Insa pentru familie munca de acasa e super. Plus cand au fost -30 m-am bucurat ca nu tremuram asteptand trenul in gara. M-am hotarit sa raman in postul asta cativa ani, pana mai cresc copii, dupa care le cer sa ma transfere inapoi la birou. Eu sper sa rezist. [:D]

Mami de pitic Patrick (29.04.2008)

[nelia]

Doloress, copiii?? Citi mai urmeaza?[:)] Na, ca tot eram eu optimista rau ieri, acum aduceti-mi aminte ca am zis ca nu voi mai lasa nimic sa-mi strice bucuria de a trai. Tocmai ce m-au sunat de la scoala, Tudora nu are loc acolo[q] pentru ca sint si asa prea multi copii din cartierul Westmount si trebuie suplimentate locurile pentru ei. Of! Sint atit de dezamagita! Va merge la scoala de linga noi si incerc si in clasa I, daca nici atunci nu sint locuri, atunci va trebui sa ne mutam, probabil tot acolo, ca sa fim aproape de scoala si de gradinita... daca ne vom permite. Deci din toamna, trei copii in trei locuri diferite![bang] CORNELIA, mami de [url="http://www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37"]AGATA, TUDORA si LISANDRU[/url]

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

[maru]

am zis ca nu ma bag in discutia despre lucru versus casa, dar ma mananca ca pe Zambilica si tre sa ma scarpin...public! Sa poti lucra in invatamant iti trebuie un an de sacrificiu si bani sa faci scoala, apoi noroc sa gasesti post (cumnata dupa 4 ani de predat fara licenta, a mers si a facut teacher's college, cu sacrificiile stiute si banuite si acum e in aceeasi pozitie, nu a gasit catedra) sa poti lucra la guvern, precum Ana, iti trebuie noroc si munca f multa, sa nu uitam cat s-a zbatut Ana sa ajunga acolo unde e. sa lucrezi de acasa, e aproape un privilegiu, din cand in cand mi se permite si mie asta, probabil ca din toamna mai mult. iti lipseste socializarea dar esti acasa, si nu iti faci griji daca puiul are febra si sta acasa, ori ce mai poate aparea pe neasteptate si trebuie sa te invoiesti. dar nu exista reteta, ori adevar universal valabil, depinde de meserie, de sansa, de situatia familiala, de sanatatea celor din familie, de piticii de pe creieri. situatia la noi a fost de la inceput in bataia vantului, sot cu meserie fara o boaba de engleza, eu fara meserie, dar cu engleza la un nivel acceptabil. M-am sacrificat eu, am avut is un pic de sansa, si inca sunt pe baricade, pentru ca inca fac naveta. Poate lucrurile se vor aseza si pentru Victor si nivelul meu de stres va ma scadea. Probabil daca sanatatea mea ar fi fost alta, m-as fi incumetat la al doilea, al treilea copil, dar cum is partial pe chituci, am zis sa ma inham la munca, daca la facut copkii nu-s buna. sa nu credeti ca hubby a avut-o moale toti anii astia. Nu, a fost tata si mama, a fost tutore la teme, a fost spalator de rufe si carator de la piata. I-a placut si si le-a asumat cu placere toate aceste sarcini. Acum vrea cariera, si sper sa i se implineasca visul, poate cine stie, voi face un copil la batranete...Cine stie?! nu exista o reteta de aplicat... Emma Aida e inger[ruga] Doamne'ajuta! http://maru-incotro.blogspot.com/

[Doloress]

Nelia imi pare rau de scoala Tudorei, e greu cu trei in locuri diferite, imi inchipui numai. Copii vrem 2, [:D] incercam pentru al doilea, eu sper ca anul viitor sa am doua monite prin casa. Inainte de Patrick voiam 3, acum al meu sot imi mai zice cateodata, oare ce s-ar intampla daca ne-am opri la unul? [:D] E mai greu decat m-am asteptat, si nu cred ca as face fata cu 3. Maru e adevarat, nu exista reteta general-valabila, depinde de fiecare, de noroc. Eu am colegi care nu pot lucra de acasa, si numai nu ma injura cand ma plang ca vreau inapoi la servici. [:D] In echipa noastra numai un singur tip a ramas la servici, insa sta la 15 minute de job si nu are copii, in rest, 15 oameni suntem cu totii acasa, cred ca punand in balanta totul, e mai bine asa, mai ales cand ai copii. Never say never, cu copii! Asa si eu, zic, vreau 2 acum, ca suntem in prag de terrible two si fiecare zi e ca intr-un montagne-russe, insa cine stie peste ceva ani, cand o sa mai creasca, si o sa ma cuprinda melancolia dupa un bebe mic. Inca n-am abandonat ideea.

Mami de pitic Patrick (29.04.2008)

[mamaana]

mi-e mi s-a aprobat de cand ne-am mutat sediul mult mai departe de unde eram, sa muncesc o zi pe saptamana de acasa, plus inca una variabila, la nevoie; aia o pastrez pentru cand am fetele bolnave; imi prinde tare bine sa stau o zi pe saptamana acasa, dar n-as putea sa muncesc tot timpul numai de acasa; aici la firma suntem platiti la 8 ore pe zi, dar pauza de masa e inclusa in astea 8 ore, iar programul e flexibil ceea ce e foarte convenabil; e drept ca weekend de weekend ma conectez la servici in fiecare dimineata sa verific daca totul e ok, iar cand nu e sunt platita pentru ticketul deschis; am inceput sa nu mai fiu atat de stresata de munca (am avut perioade cand visam noapte de noapte) ceea ce e bine zic eu; am o colega care mi-a zis la inceput cand m-a vazut stresata: "sunt doar niste numere pana la urma" si mare dreptate are doloress si mie mi-ar lipsi timpul 'meu' din tren+metrou - acum am trecut de la citit la tricotat[:)] nelia imi pare rau de scoala, hai ca poate reusiti sa va mutati la anul[flo] ei, ma intorc la munca

[Podeanu]

Mai apar si eu pe ecrane.. cge, ce s-a intimplat cu fata aceea? Eu nu citesc decit subiectul asta. Si eu am program flexibil, dar cu toate astea lucratul de acasa prea mult nu-mi place. Asa o zi doua e ok. In sapt de relache am lucrat de acasa toata sapt, vineri noroc ca m-am vazut cu fetele la intilnire ca o luam razna.Probabil ca te simti mai utila cind copii sunt mici, poate ca faci mai multe prin casa in timpul zilei (desi eu personal am mai mult randament la client decit acasa)dar in cazul meu prefer sa alternez. Dar e drept ca sar traficul de dimineata, ora aia o petrec la gym, si apoi nu ma stresez pe drum, ajung f repede.(9.30-10) Ankalaura,nu stiu unde ai citit tu ca aici te trimit acasa cind s-a terminat programul ca sa nu te plateasca suplimentar. Eu am lucrat de ex in locuri unde TREBUIA sa lucrezi suplimentar si nu erai platit extra (era cica inclus in salariu) Born to shop, forced to work.

[cge]

Dana, uite : http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=149815&whichpage=1 Anka, eu cand am renegociat sal. pe asta, mi-au zis ca daca vreau mai mult sa lucrez suplimentar.[:D] Pe noi cand lucram suplimentar, ne platesc rata*1,5, si mi-au calculat ce super rata imi iese pe ora. Cu lucratul de acasa, si la mine si la Marius e un privilegiu. [:D] Cristina, mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005

[cris1511]

Mersi fetelor pentru raspunsurile legat de cadouri. Baietelul la care o sa mergem duminica asta e Grade 1. O sa vad ce o sa ii iau, ma orientez la fata locului. Deocamdata am luat o felicitare si cand am ajuns acasa am vazut ca are pe ea cifra 4 (pentru 4 ani), de fapt sotul a vazut, ca eu am fost chioara cand am ales-o [alcool]. Nelia, nu cumva ai trecut de 35 de ani? Scuze, nu vreau sa fiu indiscreta. Ca eu asa ma simt acum (si bat inspre 40), ca nu am avut timp pana acum sa fac ce mi-am dorit. Am fost prinsa cu serviciul, apoi sa fac/cresc copii, iar acum, ca am venit in Canada parca nu am destul timp sa fac ce trebuie sa fac (sa refac/continui studii,sa gasesc un job, sa invat si eu sa conduc ca aveam carnet in Ro, dar imi era frica de condus, sa citesc si eu ce vreau, sa vad filme, sa ma plimb). Simt ca timpul e prea scurt pentru toate astea. Nu stiu despre ce caz vorbiti, dar eu ma gandesc la sotul meu ca el lucreaza in IT si imi fac griji pentru el. Sta mult in fata calculatorului, nu prea face miscare, are si un program in schimburi si pentru ca face on call, se intampla sa aiba nopti albe. Ma intreb cum rezista, ca eu daca nu dorm o noapte sunt terminata. Ma rog sa treaca anul si poate schimba job-ul, ca un job ca asta e tare stresant.