In asteptarea copilului nostru

[gabriela42]

speranta lupta!trimite cereri la la toate dpc din tara.nu renunta nici o clipa la visul tau!micutul te cauta pe tine.scuze daca sunt aiurea daca laura este nasa si tu mami chiar ca sunem niste minunate spirite norocoase.drumul este acum greu si incertitudinea umilitoare uneori dar din clipa intilnirii totul se schimba,greul se uita iar soarele devine mai mare mai placut iar fericirea nemarginita nu vei avea cuvite sa o descrii.ginduri bune si asteptam vesti minunate[flo]

[Cklaudya]

Buna! Ma alatur si eu grupului vostru, caci de la sfarsitul lunii oct. am primit si noi atestatul. Suntem atat de nerabdatori, incat m-am gandit ca ar fi bine sa trimit cereri si in tara, macar la directiile care au mai punine solicitari. In plus n-am vrea sa o luam de la capat cu toata tevatura...dosar, evaluari, cursuri... Ce ziceti?

[erato]

Cklaudia[pup]bine ai venit in grupul nostru[olala]Felicitari pt atestat si sa-ti strangi puiul in brate cat mai repede. Poti trimite cereri in tara, eu si alte fete de aici de pe forumul de adoptii asa am reusit sa devenim mame. Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere in gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea. -Buddha

[speranta72]

N-am banuit ca asteptarea aceasta ma va devora intr-atat ! E ca o boala care ma macina incet, dar sigur. Am ajuns umbra celei care am fost odata ! Nu ma mai tenteaza absolut nimic, viata mi se pare lipsita de sens, la slujba nu ma mai pot concentra. Dorm putin, sunt palida, incercanata. Se apropie inca un Craciun trist ! Visam ,ca de Craciun, sa impodobesc bradutul pentru copilul meu, sa ma hranesc cu bucuria din ochii lui, sa-l invit pe Mosul la noi acasa si sa-l vad pe micut cum bate din palme de fericire ! Dar, din pacate, acest Craciun va fi, pentru mine, o zi cenusie, ca toate celelalte, de altfel. Incerc sa-mi fac curaj si-mi tot spun ca va veni si ziua cand mi voi strange la piept copilasul. Nu stiu de ce, dar ziua aceea pare din ce in ce mai indepartata de prezent, iar linistea mea a fost inlocuita de un zbucium intens. Ceea ce simt, ceea ce traiesc acum e redat atat de frumos de Eminescu in poezia : ODA (în metru antic) Nu credeam sa-nvat a muri vrodata Pururi tânar, infasurat în manta-mi, Ochii mei'naltam visatori la steaua Singuratatii. Când deodata tu rasarisi în cale-mi, Suferinta tu, dureros de dulce... Pân-în fund baui voluptatea mortii Ne'nduratoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele marii. De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari... Pot sa ma re'inviu luminos din el ca Pasarea Phoenix? Piara-mi ochii turburatori din cale, Vino iar în sân, nepasare trista Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma! Speranta

[loriana74]

Si mie mi-e groaza de perioada Sarbatorilor.Alt an cand vom schimba cadori acasa doar in doi, desi de ani de zile am vrea ca bradutul sa nu fie doar un decor. Speranta , inteleg perfect prin ce treci si este normal sa fie asa.Nu mai pune atata presiune pe tine, fii mai blanda cu sufletelul tau.Cauta in tine Speranta si Lumina, sigur sunt acolo,undeva, gata sa te sustina.Eu cred ca ingerasul tau vrea sa te gasesca linistita si senina , pentru el trebuie sa fii pregatita in orice moment!

[ckarmen]

Buna Speranta, Insusi numele tau ales aici"Speranta" ar trebui sa te mentina in forma si optimista.Se spune ca trebuie sa fim increzatori, ca gandurile negre/tulburi atrag lucruri neplacute.Nu stiu daca e 100% asa, afirm insa cu tarie ca, in cazul meu de cate ori am o stare mai proasta, ceva se-ntampla. Trebuie sa fii puternica, sa iesi din starea asta, gandeste-te ca este doar o drum (mai lung sau mai scurt- dupa cum ne este norocul) la capatul caruia ne asteapta ingerasul nostru. Capul sus si priveste increzatoare inainte![pup][pup]

[laura-s]

Asa e speranta, cum zicea si loriana74, nu dispera, incearca sa te bucuri de ceea ce iti ofera viata, cauta lucrurile pozitive si scoate-le la suprafata; tristetea iti macina sufletul, iar sufletul trist incepe sa puna stapanire pe tine; nu te lasa, viata e frumoasa; candva tot va veni si ziua cand vei avea copilul tau. Poate el se naste in seara de Craciun si tu esti suparata ca e Craciunul si nu ai acasa minunea pe care ti-o doresti; gandeste pozitiv si nu-ti pierde speranta. Aveti grija de voi, Laura http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

[Cklaudya]

Subscriu la ceea ce zice Laura. E grea si apasatoare asteptarea, dar sa ne gandim ca tot timpul Dumnezeu stie de ce le asaza cum face, ca e un motiv pentru toate, asa ca sa nu disperam! Sa ne rugam de sanatate si sa ne traim viata cat mai frumos, sa ne bucuram de fiecare zi si cu siguranta clipa cea mult asteptata va veni cand nici nu ne gandim!

[speranta72]

Fetelor, va multumesc tuturor pentru incurajari ! Nici nu stiti cat de mult inseamna pentru mine sustinerea voastra, faptul ca aflu atatea lucruri interesante din relatarile voastre legate de adoptie.Sa dea Dumnezeu sa ne gasim cat mai repede copilasii, iar celor care si i-au gasit deja, sa se bucure de prezenta lor in fiecare clipa ! Astazi ma simt mai puternica, am de gand sa las in urma toate framantarile si sa lupt pentru copilasul care, undeva ma asteapta sa-i fiu mama. Trebuie sa fim puternice pentru ei! Un weekend placut va doresc tuturor! Speranta

[simo_75]

speranta- ma bucur ca ti-ai regasit optimismul!!Era si cazul!!! Trebuie sa te gandesti ca atunci cand iti vei intalni copilul trebuie sa vada o mama frumoasa,zambitoare si fara urme de tristete si amaraciune! Asteparea e grea,rabadarea pare sa aiba limite insa speranta nu moare niciodata![pup] Uite sa-ti dau un exemplu cum am procedat eu de sarbatori ca sa-mi alin pe atunci durerea..am cumparat cadouri pentru cei dragi dar am luat si un ursulet de plus cu o paturica haioasa si cu caciulita si fular de Mos Craciun care canta colinde pentru viitorul meu copil cu gandul ca atunci cand va dormi pentru prima data in casa noastra acel ursulet sa fie langa el.De Craciun plangeam si jeleam de mama focului insa acum imi dau seama ca puiiul nostru era deja pe drumul nostru...el este nascut in decembrie cu 10 zile inainte de Craciun [:D] Acum printul nostru doarme numai cu acel ursulet (d.nul Berry se numeste[:D]) Poate te ajuta putin treaba asta si iti da putere sa mergi mai departe fara sa te afunzi in durere. Trebuie sa te gandesti ca inca mai e pana la sarbatori si oricand se poate ivi puiul vostru si daca nu o sa fie anul asta sigur la anul minunea se va intampla! Noi in sarbatoarea de Craciun am fost singuri insa de sarbatorile Pascale in saptamana luminata ne cunoasteam puiul ASa ca draga mea speranta trateaza cearcanele,imbujoreaza-te si priveste increzatoare in viitor! O sa fii o mama extraordinara ,puternica si luptatoare!! Mami de Alexandru....minunea mea!!!