Botezul unui copil abandonat

[laura-s]

Buna fetelor, multumesc anca_nicolae pentru parerea ta, conteaza foarte mult pentru mine sa cad ca cineva ma intelege; in ultimul timp am inceput sa am retineri in ceea ce priveste botezul, multa lume imi spunea sa nu ma bag in lumea copiilor abandonati, inclusiv parintii mei, dar i-am amintit tatalui meu ca de la el am invatat sa am grija de cei nevoiasi, el a fost cel care, dupa vreo 3 ani de la Revolutia din '89 a adus acasa in fiecare weekend un baietel (numit Andrei)de la casa de copii; eu aveam atunci vreo 16 ani, sora mea 22 si probabil ca el isi dorea un baiat si cum nu i-a fost dat sa-l aiba, a gasit o solutie. Si nu regret nici o clipa ca am petrecut aproximativ 3 ani cu acel baiat aproape fiecare weekend; ii spuneam ca daca e atent la scoala si invata bine si ia note mari in saptamana respectiva, vineri vine la noi; in cateva luni a ajuns cel mai bune elev. Era o dulceata de copil; avea 5 ani cand l-am cunoscut si nu vorbea, primul lui cuvant a fost UAUA (incerca sa spuna Laura); din pacate a facut cancer la cap si pe la 8-9 ani a murit. O perioada nu am mai vrut sa aud de copii abandonati, probabil asociam moartea si boala cu abandonul, dar crescand am inteles ca nu au nici o legatura. Daca atunci cand le-am spus ca vreau sa adopt un copil, parintii mei nu au fost de acord (in special tatal meu, care a ramas si el marcat de cele intamplate cu Andrei), acum cand i-am anuntat ca vom boteza acest copil, ne-au anuntat ca avem tot sprijinul lor, mama mi-a spus ca imi trebuie haine de botez, un prosop si ne-a spus ca daca vrem vin si ei la botez. Ar fi multe de spus, dar daca nu va fi sa adopt acest bebe, atunci macar pot sa-i fiu nasa pana va fi adoptat si daca parintii lui adoptivi vor vrea, voi fi mai mult decat incantata sa pastram legatura. Oricum vom face poze la botez, pe care le vom da celor de la protectia copilului sa le puna la dosarul copilului, amintirile sunt foarte importante pentru copii; eu il vad pe baietelul meu ce incantat se uita la pozele facute in maternitate, la botez si ne pune sa-i explicam tot ce se intampla. Chiar nu vreu sa-i fac rau bebeului, nu m-am gandit nici o clipa ca daca l-as boteza, i-as face vreun rau. Am citit aici pe forum despre o doamna care a botezat un copil care avea in jur de 6 luni( nu stiu daca era la maternala sau la centrul de plasament) si nu dupa mult timp copilul a murit. Poate ca nu s-a putut duce pe lumea cealalta fara sa fie botezat.... Pupici tuturor si va multumesc pentru sprijin. http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

[laura-s]

dacriss77 la botezul copilului se da o foaie de catre preot in care se spune ca a fost botezat si acea foaie se pune in dosarul copilului; daca reusim sa botezam copilul, noi vom da celor de la PC si poze de la botez, dar si numerele noastre de telefon. Eu as fi incantata daca parintii adoptori vor dori sa pastram legatura. Intr-adevar sunt putine cazuri in care se intampla asa, dar cine stie...? Nu ii obliga nimeni pe parintii adoptori, care in cele din urma devin simplu "parinti - mami si tati" sa pastreze legatura cu porsoanele din trecutul copiilor lor. Depinde din ce mediu provine copilul, in ce mediu a fost crescut...si multi alti factori, daca vrei ca el sa mai aiba legatura cu trecutul lui. Sanatate multa tuturor. anca_niculae mai povesteste-ne despre tine, e un topic al adoptiei, cred ca ne poti lumina in multe privinte... Va pup, Laura http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

[marumiha]

Eu cred ca trebuie sa faci asa cum crezi tu de cuvinta ,mai ales daca maternala si directia au considerat(vor considera) ca este bine si doresc si ei acest lucru si au nevoie ca cineva sa-i fie copilului , parinte spiritual. Eu personal as fi/sint bucuroasa sa stiu ca copilul meu are niste parinti spirituali pina la adolescenta. Si avem un ex.in fam.unde am 2 nepoti gemeni care acum cind sint aproape pe picioarele lor la fac.f.bune ,nasii lor se intereseaza ,ii indruma si ii ajuta ,ii si cearta atunci cind trebuie. Acesti nasi sint o fam.exemplara ,cred ca rar se pot intilni astfel de oameni. Pot sa spun ca nasa a fost mereu prezenta si asta le-a facut f.bine. Sper ca in viitor sa fie mindri de ei ,pt.efortul depus. Si asa cum spui tu ,daca copilul va fi adoptat ,parintii o sa fie bucurosi ca cineva sa interesat de acest copilasi. Sint de parere ca cu cit sint mai multi oameni care participa si se implica in cresterea ,educarea si iubirea unui suflet cu atit este mai bine pt.copil.E destul de urit si de greu sa nu ai puncte de referiment ,mai ales ca in viata nu stim ce ne asteapta. Asta e parerea mea ,eu nu prea am avut parte de oameni care sa-mi indrume pasii ,si as fi dorit ,...cit de greu este sa o faci singur,riscul ca gresesti e f.mare si daca nu exista nimeni care sa-ti dea mina sa te ridici. Asta nu vreau sa intelegeti gresit ,poate ca asa a vrut Dumnezeu,asa a fost situatia. Asa ca LAURA tu trebuie sa faci cum crezi ,cu cit intrebi mai mult cu atit vei avea tot felul de raspunsuri pro sau contra . Nu inteleg un lucru ,atunci cind vrem sa facem un bine ,trebuie sa ne luam toate masurile de precautie si parerile altora in calcul ,ca se supara unul sau altul. Exista un Dumnezeu pt.toti ,care ne da si ne judeca pt.faptele bune si pt.cele mai putin bune.Probabil ca tu vei fi judecata pt.o fapta buna.[pup] Mami di Marco [url="http://community.webshots.com/use /mihaela2703"]Poze[/url]

[laura-s]

Multumesc marumiha, asa este, intotdeauna vor exista pareri pro si contra, dar pe mine ma ajuta ambele. Normal ca sunt fericita atunci cand altii ma sustin (cum ati facut tu, anca_nicolae si poate alte fete), dar incerc sa inteleg si parerile celorlalti. Va voi tine la curent cu ceea ce se va intampla, daca va fi cazul va pun si poze [:D]. pupici tuturor, Laura http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

[anca_nicolae]

Legat de adoptie... sa va povestesc asa, in mare, impresii, ganduri.. da? ok. [eu in general cand postez sunt pe fuga, si scriu ff repede, nu recitesc inainte sa dau Send, asa ca.. treceti peste litere gresite] O sa va scriu din cand in cand, in functie de inspiratie, amintiri, ce flashuri imi apar atunci cand sunt aici pe forum, cu voi. De exemplu, azi imi amintesc despre intrebarea pe care mi-o puneam eu: oare parintii mei [cei adoptivi] s-au nascut pentru a ma "primi" pe mine? Imi puneam intrebarea pentru ca, nasa mea [acea fiinta f credincioasa] imi spunea ca de fapt, copiii [chiar cei naturali] NU sunt "ai nostrii". Copiii sunt suflete/entitati complet individuale/independente de noi si DOAR ne sunt dati spre ingrijire. Unii parinti ii si poarta in pantec, altii nu. Insa ei, copiii, sunt, ca si noi, adultii, distincti. Noi, parintii, suntem cat putem langa ei. Si, privind inapoi in timp, imi amintesc ca nu puteam sa mi-i imaginez pe paritnii mei "traind" in gol, fara sa ma creasca pe mine. Apoi, dupa 27 de ani, dupa ce am cunoscut-o pe mama naturala, si am sesizat niste asemanari intre mine si ea [doar asemanari de caracter, deloc asemanari fizice] mi-am pus intrebarea daca as fi devenit un "alt" adult, daca as fi crescut cu ea. E greu de estimat, insa atunci am realizat ca este mai important daca regret ca m-au crescut parintii pe care i-am avut. Si raspunsul a fost clar ca nu. ASTA cred eu ca este marea valoare spre care spera sa ajunga un parinte adoptiv. Unii chiar reusesc. :). legat de parinte singur vs 2 parinti ma intreba dacris77, cum e sa cresti singur 3 copii, in pofida teoriei cu armonia unui copil se poate atinge doar cu ambii parinti. Sigur ca ideal asa este, dar sunt situtaii in care trebuie sa decizi fiind date DEJA anumite conditii. Eu a trebuit sa aleg intre a oferi copiilor "certuri/tristeti/enervari INUTILE" vs "un parinte singur, dar macar limpede in gandire". Am ales var 2, insa mult mai detaliat am explicat la alt capitol, cand o sa gasesc link o sa il scriu aici. Legat de bb3, la fel, o sa dau linkuri aici, ca sa nu duplic info, si sa nu creasca nr de pagini cu ganduri deja exprimate [apropo, fata de majoritatea fetelor din odiseea mea care sunt "ingrijorate" cand nr de pagini nu creste suficient de iute, eu din contra, imi place sa fie putine pagini de citit, dar consistente...] Va pup. [url="http://picasaweb.google.com/AncaNicolae2002/PozeCuNoi#"]Poze cu noi[/url] [zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori [pup]

[gabriela42]

laura ma bucur pt tine doar pt ca ai avut ideea unui micut singurel inca pe lume.daca ai crestina copilasul am convingerea ca deja ai un loc in rai.cum spui tu sotul nu este inca dornic de a fi tatal micutului.multumestete sa fii nasa si il poti ajuta macar atit si in timp poate jumatatea ta prinde sentimente profunde pt el si te va ruga el sa il alaturati familiei voastre.legea este inca dura,adoptia dureaza mult si daca nu esti hotarit nu rezisti si renunti.boteaza micutul si daca domnul a trimis sa fie al tau fii sigura ca va fi.[flo][flo][flo]domnul sa fie cu voi[pup][pup][pup]

[dacris77]

ceea ce ma intereseaza este: daca copilul este deja botezat, asta inseamna ca ma vad in fata faptului implinit vizavi de nasi? adica nu mai pot sa ii fac un botez? nasii mei de cununie de abia asteapta sa il boteze pe copilul meu (natural sau adoptat) si atunci daca e deja botezat, ce fac...? anca_necolae, sper sa postezi link-urile fiindca imi place sa te ascult. [cit]

[irina_g]

Citat:

citat din mesajul lui dacris77 ceea ce ma intereseaza este: daca copilul este deja botezat, asta inseamna ca ma vad in fata faptului implinit vizavi de nasi? adica nu mai pot sa ii fac un botez? nasii mei de cununie de abia asteapta sa il boteze pe copilul meu

Din ce stiu eu, se face doar o slujba, cu nasii alesi de tine insa nu se mai baga copilul in cristelnita, miruit si ... tot tacamul unui copil ce e botezat pentru prima oara. In aceeasi religie, nu se boteaza de 2 ori. Daca sunt religii diferite, DA, insa in aceeasi religie, NU. Sa ma corecteze altcineva daca gresesc. Bafta O mamica fericita si implinita

[laura-s]

dacris77 daca copilul este deja botezat si are nasi, dar tu il adopti dupa acel botez poti sa mergi la biserica cu alti nasi alesi de tine (in cazul tau cei de cununie, care vor sa va boteze si copilul), dar, asa cum spunea si irina_g se face doar o slujba daca nu se trece la alta religie, nu se mai baga copilul in cristelnita si nasii devin de acolo inainte cei pe care i-ati ales voi. gabriela42 multumesc pentru ajutor; sincer la fel sper si eu, ca odata ce acest bebe va intra, partial daca pot spune asa, in familia mea sa ne lumineze si sa-i faca pe cei apropiati mie sa inteleaga ca imi doresc sa adopt acest copil si sa-l cresc, la fel de mult cum imi doresc sa-l cresc pe cel baietelul pe care il avem deja. Cineva spunea ca, daca nu sunt hotarata sa fac acest pas (adica adoptia) si singura (adica fara acordul sotului), atunci mai bine sa nu botez copilul. Nu pot sa trec peste dorinta sotului, nu vreau sa-mi reproseze in viitor ca a fost ideea mea, ca el nu a dorit. Eu asa consider: ca ambii soti trebuie sa isi doreasca acel copil adoptat; la noi se pune si problema baietelului nostru, dar el isi doreste acest lucru, i-am explicat ca va trebui sa imparta jucariile, va trebui sa ma ajute sa-l plimbam pe bebe si e mai mult decat incantat; avem un nepotel de 1 luna si e super incantat de el; il plimba cu caruciorul, il "tine in brate", adica isi pune mainile sub mainile mele...Stiu ca nu e acelasi lucru sa mergi in vizita la cineva o data pe saptamana si sa stai cu bebele 2 ore sau sa-l ai acasa 24 din 24. Am crescut un copil care pana la 11 luni nu a dormit nici macar 2 ore pe noapte fara sa planga si sa-l i-au in brate. Am slabit 29 kg in 11 luni. Daca la o saptamana dupa nastere aveam 72 kg, cand al meu pitic a implinit 11 luni eu aveam 43 kg. Si asta pentru ca in afara de 2 litri de lapte/zi pusi treptat intr-o cana pe care o tinea mama mea in mana si eu beam laptele cu paiul pentru ca nu vroiam sa-mi las bebele jos din brate, nu mancam nimic. Stiu ce inseamna sa cresti un copil; acum as avea incredere in parinti sa ma ajute, de fapt am deja, dar probabil fiind primul copil si stand la parinti, vroiam sa-mi cresc singura copilul, cu sotul. Oricum mama si tata ne-au ajutat mult si ne ajuta in continuare au spus daca vrem sa botezam copilul, dar nu daca vrem sa-l adoptam; sper ca si ei sa se razgandeasca cand vor vedea bebele. Pentru mine inseamna enorm acordul sotului si al parintilor. anca_nicolae, mai povesteste-ne despre tine. Pe tine te-ar fi deranjat sa fi fost botezata cand erai mica sau a fost mao ok sa fii botezata la 27 ani cand ai putut tu singura sa decizi? Va pup si multa sanatate sa avem. Laura http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

[anca_nicolae]

Laura nu m-ar fi deranjat sa fiu botezata mai mica, nici de cei din maternitate, nici de cei de la Casa de Copii. Cum am scris, pt mine botezul este doar un pas pe drumul spiritual. Cel mai important este sa fie facut. Este mai putin important cand/cine, pentru ca parinti/prieteni spirituali poti intalni in viata de unde nu te astepti, si de la persoane care nu au patalama la mana cu statutul de nasi. Daca insa se nimereste ca "nasii planificati" sa fie chiar cei care sa boteze copilul, atunci e si mai ok. De ce gandesc asa? La mine, pe parcursul anilor, nu am avut frati/verisori, iar rudele [din familia adoptiva] erau destul de in varsta [cam de varsta bunicilor celorlati copii din jurul meu]. Prin urmare, la mine nu a existat vreodata ideea ca rudele ar putea fi si prieteni/confidentii mei. Nici pe prietenii mei [de varsta mea] nu i-am considerat in totalitate confidenti, decat la partea de a le povesti, insa NU si la partea de a cere sfaturi. Eu da, am oferit/ofer non-stop tot ce pot. Din pacate, parintii mei adoptivi [fiind relativ mai in varsta cand m-au luat, peste 40 de ani] m-au crescut tot timpul in ideea ca ei fiind mai batrani ca alti paritni, vor muri mai repede si deci eu voi ramane singura de mai timpuriu decat colegii mei. De aceea, mereu m-au focusat spre ideea de a imi rezolva SINGURA problemele... E ok ideea, dar nu chiar impinsa la extrem. Eu, din cauza asta, sunt pe picioarele mele, dar nici nu am capabilitatea de a fi, macar un pic, influentata de cineva, oricat de prieten/a imi este. Chestia asta, recunosc, suna un pic la limita cu rigiditatea :( Prin urmare, pana la 30 de ani, am crescut eu cu mine [:D], desi am fost ef sociabila. Am vorbit mult, i-am amuzat pe altii, dar rar mi-am spus vreo neliniste/suferinta din suflet. Repet, parintii mei adoptivi au fost fffff ok, doar ca, din dorinta lor de a ma proteja/forma pt viitor, m-au facut neinfluentabila, nedependenta de nima. La 30 de ani, sigur, a fost frumos ca am putut sa imi aleg nasa, pt ca ea CHIAR este o persoana credincioasa [incearca sa fie SI aplicanta in viata de zi cu zi, ceea ce e muuuult mai greu, si mai discutabil din pct meu de vedere]. Prin urmare, eu chiar mi-am putut alege parintele spiritual. Chiar si in prezent, f des mai vorbim/gandim despre anumite aspecte "delicate" din religie... Chiar o percep mereu ca un parinte spiritual langa mine [desi e mai mica cu 3 ani decat mine, si :)), desi in scoala, eu eram cea care ii tot explicam la mate, s.a :)))] Totusi, nasa mea imi este PRIETENA. De aceea, cine vrea sa fie sfatuitor/prieten pt un copil/persoana, poate, cu sau fara foaie de nas. Intreba cineva dc se poate botez de mai multe ori. Eu stiu ca prietena mea s-a interesat la biserica si, pt ca nu a gasit nimic concret despre mine, preotul a zis ca botez se face doar 1 data, insa, cand nu se stie sigur dc cineva a fost sau nu botezat, atunci "mai bine de 2 ori, decat niciodata". Cand se stie sigur ca un botez a fost realizat, chiar nu e normal sa se mai repete. Pentru ca botezul NU inseamna neaparat legatura viitoare dintre nas si copil [asta e doar o consecinta, un sfat dat de preot], ci reprezinta momentul in care PREOTUL [nu nasul!] se ROAGA celor de sus sa isi coboare "grija" si asupra copilului ce urmeaza sa fie botezat. De aceea, preotii corecti boteaza mereu cu nume de sfant [chiar si cand parintii nu au pus vreun nume de sfant], tocmai pentru ca rugamintea preotului se adreseaza ACELUI sfant numit in momentul botezului! Nasul pamantean este doar unul, si aici inca o explicatie: nu exista 2 sau mai multi nasi, chiar si cand nasii sunt 2 oameni casatoriti si prezenti la botez. Nu. Din pct de ved religios, nas/a este DOAR persoana care preia copilul din mainile preotului dupa ce a fost scos din cristelnita! Pe actul de botez da, este scris si partenerul nasului, insa doar asa, pentru multumirea noastra... Revenind la mine, important este ca am o prietena in persoana nasei mele. Oooo, in viata, sunt atatea momente cand poti auzi, pe strada, in autobuz, in treacat, de la cineva necunoscut, o fraza care sa te lumineze/clarifice in interior mai mult decat 1000 de cadouri si chermeze facute cu nasii "oficiali"... Totul tine de firea noastra, suntem deschisi catre dialog/comunicare/credinta, sau nu prea? Promit, cand am timp, va dau si linkuri, acu tre sa plec acasa. Pup. [url="http://picasaweb.google.com/AncaNicolae2002/PozeCuNoi#"]Poze cu noi[/url] [zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori [pup]