Nu vrea sa creasca mare !

[iulia_b]

Exista in psihologie injonctiuni, printre care si "nu creste" . Si de multe ori pe forum am intalnit mame care par multumite de dependenta copilului de ele, neparand sa accepte faprul ca acel copil a crescut, am vazut disperarea mamelor ca nu mai accepta sanul, desi el nu mai are nevoie nici afectiv si nici nutritiv, ci mama are nevoie; ca trebuie de la o anumita varsta sa doarma singuri, pt ca nu sunt niste apendice a mamelor ci sunt fiinte distincte, si nu reusesc acest lucru din cauza anxietatii mamelor care cred ca numai langa ele le va fi bine; mame care regreta zilele cand copilul dormea mana-n mana cu ele in pat si le asculta fiecare respiratie; carora le este dor de aspectul pufos de bebelus care pot fi pupati si gadiliti de cate ori e nevoie etc. Copiii simt asta instinctiv, nu se desprind , vor sa ramana mici pt ca nu se simt in siguranta decat in prezenta mamei. la un moment dat unii depasesc praguil altii de vor lupta toata viata si se vor simti in nesiguranta mereu in lumea asta rea. Nu zic ca asta este in cazul de fata, prezint doar un punct de vedere.

[emushi]

tocmai ma pregateam sa deschid un astfel de topic! si noi suntem intr-un impas similar...da' tot astept sa treaca de vreo 4 ani! e drept ca are si (scurte) perioade cand "se da mare", dar scurt...pentru cateva minute, daca vrea sa obtina ceva sau sa impresioneze...in rest, ma trezesc ca "ditamai domnisoara" (ca e inalta pt varsta ei) se tranteste pe jos din senin si incearca sa fuga de-a busilea dupa frate-sau (care merge in picioare de mult), ba incearca sa-l convinga si pe el sa mearga in patru labe...se preface ca e bebe si baga degetul in gura, vorbeste stalcit (cu toate ca la 2 ani vorbea mai corect decat acum), merge "topait" cumva in incercarea de a-l imita pe fratior, dar exagereaza si arata tare...nasol din punctul meu de vedere; adica nu mi se pare nici haioasa, nici simpatica, ci imi vine in minte imaginea unui copil cu retard sever (scoate si sunete pe masura); poate imi dati idei cum sa o conving macar sa nu mai faca asa, ca ma lasa rabdarea...iar ei i se pare teribil de distractiv! e drept, are un fratior de 1 an 3 luni si asta ii mareste probabil dorinta de a ramane mica (nu neaparat din gelozie, ci probabil vede ca pt el e totul mai usor), dar nici inainte de a veni bebe nu vroia sa creasca...ba parca acum mi se pare ca nici pe el nu prea l-ar lasa sa se devolte, in loc sa-l invete sa vorbeasca il incurajeaza sa tipe si sa dea din maini...ca "asa vorbesc bebeii"...degeaba ii explic, daca el stalceste un cuvant, ea o face si mai si! nu stiu cat de coerenta am fost, ca tot alerg dupa cel mic prin casa, dar poate ma ajutati cu ceva sfaturi... mami cu doi strumphi poznasi - Miruna (18.09.2005) si Andrei (13.07.2010)

[Mickyyy]

Citat:

citat din mesajul lui emushi tocmai ma pregateam sa deschid un astfel de topic! si noi suntem intr-un impas similar...da' tot astept sa treaca de vreo 4 ani! e drept ca are si (scurte) perioade cand "se da mare", dar scurt...pentru cateva minute, daca vrea sa obtina ceva sau sa impresioneze...in rest, ma trezesc ca "ditamai domnisoara" (ca e inalta pt varsta ei) se tranteste pe jos din senin si incearca sa fuga de-a busilea dupa frate-sau (care merge in picioare de mult), ba incearca sa-l convinga si pe el sa mearga in patru labe...se preface ca e bebe si baga degetul in gura, vorbeste stalcit (cu toate ca la 2 ani vorbea mai corect decat acum), merge "topait" cumva in incercarea de a-l imita pe fratior, dar exagereaza si arata tare...nasol din punctul meu de vedere; adica nu mi se pare nici haioasa, nici simpatica, ci imi vine in minte imaginea unui copil cu retard sever (scoate si sunete pe masura); poate imi dati idei cum sa o conving macar sa nu mai faca asa, ca ma lasa rabdarea...iar ei i se pare teribil de distractiv! e drept, are un fratior de 1 an 3 luni si asta ii mareste probabil dorinta de a ramane mica (nu neaparat din gelozie, ci probabil vede ca pt el e totul mai usor), dar nici inainte de a veni bebe nu vroia sa creasca...ba parca acum mi se pare ca nici pe el nu prea l-ar lasa sa se devolte, in loc sa-l invete sa vorbeasca il incurajeaza sa tipe si sa dea din maini...ca "asa vorbesc bebeii"...degeaba ii explic, daca el stalceste un cuvant, ea o face si mai si! nu stiu cat de coerenta am fost, ca tot alerg dupa cel mic prin casa, dar poate ma ajutati cu ceva sfaturi... mami cu doi strumphi poznasi - Miruna (18.09.2005) si Andrei (13.07.2010)

Rabdare, va trece [:D], si la noi a fost o situatie similara, cand cea mare 9de fapt mijlocia) a inceput sa se comporte ca un bebelus, pocind cuvinte, mergand in 4 labe, band din biberon si facand toate celelalte lucruri ca un bebelus. Dar bebe a crescut, si ea odata cu el (tot cam aceeasi diferenta d varsta e si intre ele) s-au mai calmat lucrurile. Arata-i cat mai multa iubire, de asta sufera cel mai tare copii, li se pare ca bebelusul e mai bagat in seama doar pentru ca e mic, si incearca sa obtina si ei aceleasi lucruri ca bebelusul, sa fie bagati in seama, asa ca aleg sa se comporte la fel. la noi a durat aproape jumatate de an, deci solutii miraculoase de rezolvat peste noapte problema nu stiu!

[Burtocika]

Avem intr-adevar un bebe mic, dar "faza" ca nu vrea sa creasca tine de vreo 2 ani, dupa cum v-am spus. Anturajul nu pot sa i-l schimb, pt ca astia sunt colegii ei de la gradinita. Si daca scapa de astia ,da de altii, fiecare cu teoriile si ideile lui, nu pot s-o feresc de alti copii toata viata ... Si ea este foarte sociabila, se imprieteneste imediat ci copiii cu care se joaca in parc sau la balet, si mi se pare si foarte influentabila, adica tot ce ii spun alti copii e mai "adevarat" decat ce ii spunem noi ... Ducem munca serioasa de convingere sa o lamurim ca nu e chiar asa ... De exemplu ieri imi spunea ca ea nu vrea sa mearga la scoala pt ca va trbeui sa plece din clasa ei (de la gradi) si nu vrea asta ... Si nu-i asa ca n-o s-o oblig sa mearga la liceu ? Probabil ca voi ajunge la un psiholog, pt ca deja simt ca am epuizat toate aspectele pozitive ale cresterii si nu stiu cum sa mai depasesc momentele in care ma intreaba "mami, nu-i asa ca eu nu voi muri?" Voi cum ati raspunde la intrebarea asta ,astfel incat sa nu mintiti copilul dar nici sa nu-i produceti traume ? Eu nu-mi aduc aminte ca la varsta de 5 ani sa fi fost atat de disperata din motivul asta, cumva l-am acceptat ca pe o realitate implicita si asteptam sa imbatranesc ca sa ajung in Rai, nu m-a stresat cresterea atat de mult, de-aia nu prea stiu cums-o apuc.

[alexia_21]

I-am explicat care este mersul logic al lucrurilor, cum se nasc oamenii, cum cresc si se fac mari, pana la "fenomenul" moarte si viata din cer, alaturi de DD si cei care au plecat inainte burtocika, de ce i-ai explicat mersul logic al lucrurilor? ti-a cerut ea la 3 ani si jumatate asta sau a fost vreun deces in familie? copiii sunt foarte logici iar notiunile abstracte, (fara nici o suparare dar dumnezeu e o notiune abstracta in mintea unui copil de 3 ani) pe care nu le pot intelege prin logica, ii poate speria. logic gandind , tu de unde stii cum e la DD?

[alexia_21]

daca fetita mea de 4 ani m-ar intreba daca ea nu va muri, i-as raspunde , fara sa o mint , ca nu, ea nu va muri niciodata. intre noi fie vorba, spiritele noastre nu mor, cel putin din punctul meu de vedere. nu are nici un rost sa iti amintesti ce gandeai tu la 5 ani. ziua de azi reprezinta prezentul, respectiv viata iar timpul trecutul este definit trecut.

[catrinik]

Fi-miu ( 5 ani ) are exact aceleasi intrebari si dileme. Si le are cam de 1-2 ani. Am incercat eu sa-i explic una-alta dar nu a fost chip, nu a inteles nimic. Intr-un final i-am spus ca noi nu vom imbatrini si nu vom muri niciodata si gata. Pai nu mai stiam pe unde sa scot camasa. Vad eu mai incolo peste 1-2 ani ( daca mai intreaba ) cum ii explic.

[Burtocika]

Alexia, intrebarile au venit treptat, nu m-am apucat eu sa-i spun "povestea vietii". "logic gandind, tu de unde stii cum e la Doamne Doamne?" Pai nu stiu, dar i-am povestit ceea ce cred eu ca si crestin: ca Isus a fost fiul lui DD care a fost trimis pe pamant sa ne povesteasca cum este sus, in cer, demult de tot, si oamenii care traiau atunci l-au vazut si au scris intr-o carte = Biblia tot ce le-a povestit el, apoi ca Isus s-a intors sus in cer (a trebuit sa-i explic ce sarbatorim de Paste si de Craciun). Copilul aude in jurul lui tot felul de explicatii, nu pot sa o mint ... Despre moarte se vorbeste in multe povesti, vezi de exemplu Alba ca Zapada, in care printesa ramane orfana, sau Bambi etc. Despre religie au invatat la gradinita si decat sa i se indese pe gat niste percepte din Biblie fara explicatii, am preferat sa-i conturez eu o poveste cat de cat logica. Stiu ca sunt foarte logici, de exemplu intrebarea cu care m-a blocat pana acum a fost "Cine l-a creat pe Doamne Doamne?" Daca aveti idei cum pot indulci adevarul, fara sa-i spun totusi niste minciuni, astept sugestii !

[alexia_21]

Daca aveti idei cum pot indulci adevarul, fara sa-i spun totusi niste minciuni, astept sugestii ! eu ti-am oferit o sugestie, acum depinde de adevarul in care crezi tu.

[dana vio]

Citat:

citat din mesajul lui Burtocika Alexia, intrebarile au venit treptat, nu m-am apucat eu sa-i spun "povestea vietii". "logic gandind, tu de unde stii cum e la Doamne Doamne?" Pai nu stiu, dar i-am povestit ceea ce cred eu ca si crestin: ca Isus a fost fiul lui DD care a fost trimis pe pamant sa ne povesteasca cum este sus, in cer, demult de tot, si oamenii care traiau atunci l-au vazut si au scris intr-o carte = Biblia tot ce le-a povestit el, apoi ca Isus s-a intors sus in cer (a trebuit sa-i explic ce sarbatorim de Paste si de Craciun). Copilul aude in jurul lui tot felul de explicatii, nu pot sa o mint ... Despre moarte se vorbeste in multe povesti, vezi de exemplu Alba ca Zapada, in care printesa ramane orfana, sau Bambi etc. Despre religie au invatat la gradinita si decat sa i se indese pe gat niste percepte din Biblie fara explicatii, am preferat sa-i conturez eu o poveste cat de cat logica. Stiu ca sunt foarte logici, de exemplu intrebarea cu care m-a blocat pana acum a fost "Cine l-a creat pe Doamne Doamne?" Daca aveti idei cum pot indulci adevarul, fara sa-i spun totusi niste minciuni, astept sugestii !

Sorry, dar la noi Alba-ca-Zapada e doar bolnava si de-aceea plang piticii, iar mamica lui Bambi a plecat la cumparaturi. Daca nimerim vreo poveste in care personajul moare trecem foarte repede peste eveniment, fara sa-l evidentiem. [:I] Alexandra Maria 14.12.2007