Cand vrei sa mori....

[en_kvinna]

Micky eu iti vorbesc din postura unei depresive si uneia care s-a gandit de multe ori la sinucidere. Depresia e o boala atat de dureroasa incat uneori moartea pare o solutie viabila. Zici ca nu puteti merge la psiholog, inteleg. Dar cititi foarte mult, faceti autoterapie, in fond daca va durea un dinte sau daca cineva se imbolnavea grav, amanati vizita la medic? Vorbesc la plural, pt ca si tu trebuie sa te implici. Depresia asemeni oricarei alte boli are o evolutie si o manifestare ce difera de la un organism la altul. Din experienta mea iti spun ca jobul nu e decat un mod de a-i distrage atentia. Nici eu la job nu aratam depresiva, dar nici nu ma gandeam la viata mea, acasa citeam foarte multe carti in general cu actiune ampla, sau ma uitam la seriale. Scopul acestora era sa ma ''scoata'' pt cateva ore din viata mea, sa uit de viata mea, sa uit de mine. Trebuie identificata cauza sau cauzele, ca ce spune el este doar vf. icebergului. Eu am inceput sa ma simt mai bine cand in final am acceptat ca am o problema, cand am acceptat ca unele sentimente de vinovatie nu vor disparea vreodata dar nici nu ma fac pe mine un monstru, daca ma simt vinovata inca mai am constiinta, sau cum mi-a spus cineva, lumea asta nu poate fi salvata si nici multumita, intotdeauna o sa ranesc pe cineva. Si am acceptat. Viata merge inainte fie ca-mi place sau nu, fie ca sunt multumita sau nu, fie ca regret unele decizii sau nu. Dar un singur lucru pot sa il mai fac; sa traiesc przentul cat mai frumos posibil. De cand am luat decizia asta, zambesc in fiecare zi, pt ca mi-am croit prezentul si viitorul de asa natura. Eu cand simteam ca nu mai pot, ca nu mai pot continua...ca imi venea sa mor...scriam intr-un jurnal tot ce simteam. Era un soi de purificare, de eliberare. Fiecare traiere scrisa era ca si vindecata. Nu zic ca pe sotul tau o sa-l ajute, zic ca ar trebuie sa caute metode prin care se poate ''vindeca'' de anumite stari..eventual sportul. Nu stiu daca sunteti credinciosi sau nu, dar eu in momentele alea chiar ii invidiam pe credinciosi; la ei totul e simplu. ''Asa a vrut Dumnezeu'' , ''Asa a fost dat sa fie'', ''Dumnezeu te iarta, numai confeseaza-te'' si multe in stilul asta fatalist iti iau de pe umeri niste greutati, ca nu te fac sa te simtit vinovat, adica poti tu simplu pacatos sa te interpui mersului Divin? Ai o pierde in viata..necunosute is caile Domnului, El stie mai bine, El are un plan pt noi. Si atunci tu simplu pacatos trebuie doar sa urmezi planul. Daca exista un dram de credinta apelati...vorba prietenului meu, e mai ieftin decat la psiholog si are efect. Viata e mai usoara cand stii si crezi ca cineva cu puteri absolute te vegheaza, te indruma , iti descurca viata. Si nu sunt nici ironica nici aroganta. Eu chiar ii invidiez pe cei ce au credinta.

[ralcat]

Poate se simte ... incapabil sa tina pasul si se simte strivit de presiunea vietii. Si pentru un barbat cred ca este si mai dificil decat pentru o femeie sa aiba probleme cu munca si sa simta ca nu "tine casa". Cred. Si mai cred ca simte cat de greu ti-a fost tie in perioada lui de cautari si chiar crede ca fara el tu si fetele v-ati descurca mai bine. Cred ca tot pe tine pica sa-i explici si sa-l faci sa inteleaga cat de mult a facut de fapt pentru familie, ocupandu-se de fete tot timpul acesta, cat de bun tata este si cat de mult inseamna asta pentru fete, pentru echilibrul si pentru dezvoltarea lor ulterioara. Si cat a insemnat si pentru tine implicarea lui, pentru ca din pacate in momentul asta el nu cred ca vede si ce a facut bine in perioada asta, ci doar problemele pe care le-a creat lipsa jobului lui. Spune-i si lui ce stim noi, din mesajul tau in care ne-ai impartasit cat de frumos a fost cand ai intrat in casa de la munca si fetele erau intr-o joaca totala cu tati si cata fericire copilareasca era acolo. Cred ca-l va ajuta. [pup] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"] In sufletul meu [/url] [url="http://viperisme.blogspot.com/"] Eu [/url]

[andacos]

Black...dar cum sa-l responsabilizeze mey,daca omul e cu psihicul la pamint? Zau asa,chiar nu ma asteptam d ela tine la un asemenea raspuns![asia] Mikyyy,fii alaturi de el,sprijina-l sa-si recapete increderea in fortzele proprii,foarte bine ca si-a gasit un servici,asta este un pas extrem d eimportant!Nu aduce in discutzie faptul ca financiar jobul lui nu e cine stie ce,asta l-ar infunda si mai mult in prapastia care se zbate! Eu cred ca este la pamint psihic,atita timp fara loc d emunca.refuzuri peste refuzuri,situatzie financiara precara,probabil discutzii intre voi pe tema asta,copii care isi doresc una alta...!!!! Barbatzii vad altfel situatzia decit noi femeile! Chiar nu stiu ce alte sfaturi ar merge dar...lauda-l in tot ce face! Va doresc tot binele,si sa trecetzi odata de hopul asta,pentru voi,sanatatea voastra si a copiilor! Dana [url="http://www.dropshots.com/andacos#"]handarbeit[/url]

[marius]

Mda... Exista o solutie in fiecare zi in orice clipa. Raspunsul este simplu de tot. Tot ce are nevoie este tandrete. Tot ce are nevoie este sa se simta iubit. In nici un caz nu are nevoie de discutii materialiste, nu are nevoie de reprosuri, de catalogari. Toti putemn sa avem moemente mai bune sau mai putin bune. Toti putem sa trecem prin momente de criza. Intrebarea este mai degraba: Suntem oare noi capabili sa sprijinim persoana de langa noi in clipa in care se gaseste intr-un astfel de moment? Ca este sotul, sotia, copilul, mama sau oricne altcineva devine irelevant. Nu este o problema de psihiatrie ci de descumpanire si relationala. Se trateaza prin afectiune. Este simplu de facut - daca dorim aceasta. [url="www.romleas.ro/eu"]Eu pur si simplu[/url] / [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[blackgirl0]

Andacos, exact: responsabil pt soarta copiilor. Sa iasa cu copiii, sa-i duca, sa-i aduca, sa-i plimbe, sa se joace cu ei, sa-i duca la controale medicale. Se stie ca prezenta copiilor si animalelor face bine la psihic. Inteleg sa-l menajeze pe sot in ceea ce priveste partea finaciara (ca eu am inteles ca asta ii face rau la psihic) datorii/facturi/rate/cumparaturi, insa sa se ocupe de copii, sa fie responsabil, nu cred ca-l destabilizeaza. Iar ceea ce a spus Marius mi se pare de cel mai bun simt. [flo] Nici eu nu cred ca sotul lui Mickyyy are nevoie de psihiatru. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

[andacos]

Eu n-am vazut in intreaga poveste a lui Mikyy,ca el nu se ocupa de copii,de asta nu intzeleg ce vrei tu sa spui cu responsabilizarea! Omul trebuie sprijinit si gata!In relatzia lor el e mai labil psihic si ea e mai tare!Deci...ea trebuie sa-l sprijine acum pe el,chiar daca si ei ii este la fel,poate mai greu decit lui! Dana [url="http://www.dropshots.com/andacos#"]handarbeit[/url]

[blackgirl0]

Si poate ar fi interesant sa urmariti filmul [url="http://www.imdb.com/title/tt0454921/"]acesta[/url], o situatie dusa la extrem insa care m-a cutremurat (pe sistemul: uite ca se poate si mai rau, dar intotdeauna va fi mai bine!). Chiar nu stiu cum se comporta un barbat matur (parca are spre 40 de ani) la depresie, insa cred ca daca relatia dintre voi, ca sot si sotie, este ok (dincolo de pb finaciare) se va gasi si rezolvare. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

[dana vio]

Citat:

citat din mesajul lui marius Mda... Exista o solutie in fiecare zi in orice clipa. Raspunsul este simplu de tot. Tot ce are nevoie este tandrete. Tot ce are nevoie este sa se simta iubit. In nici un caz nu are nevoie de discutii materialiste, nu are nevoie de reprosuri, de catalogari. Toti putemn sa avem moemente mai bune sau mai putin bune. Toti putem sa trecem prin momente de criza. Intrebarea este mai degraba: Suntem oare noi capabili sa sprijinim persoana de langa noi in clipa in care se gaseste intr-un astfel de moment? Ca este sotul, sotia, copilul, mama sau oricne altcineva devine irelevant. Nu este o problema de psihiatrie ci de descumpanire si relationala. Se trateaza prin afectiune. Este simplu de facut - daca dorim aceasta. [url="www.romleas.ro/eu"]Eu pur si simplu[/url] / [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

Foarte adevarat! Marius, jos palaria! [flo] Alexandra Maria 14.12.2007

[marius]

Citat:

ch_dana, asta am facut prima data, i-am explicat ca moartea e cel mai egoist mod de a-si rezolva problemele, eu mor, am scapat (ma rog, e relativ scapatul asta), voi descurcati-va mai departe ca sigur o sa va fie mai bine. Adica nu numai ca nu se rezolva problemele, ci pune si mai multe probleme in spinarea mea. E dovada de lasitate, egoism, inconstienta. Asta strict la obiect, fara sa vorbim de implicatiile sentimentale, de cat de important este el pentru noi ca om (vorba lu' roxi)

Aici cred ca ai gresit abordarea. Nu ca nu ai avea dreptate pe fond, dar acum aceasta abordare este total opusa efectului scontat. [url="www.romleas.ro/eu"]Eu pur si simplu[/url] / [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[blackgirl0]

Andacos, eu am inteles ca greul casei il duce Mickyyy, inclusiv pb legate de copii. Am inteles din alte postari ale ei ca sotul statea cu cea mica in concediu ingrijire copil, se ocupa de ea, se juca, insa pb reale (platirea intretinerii, un exemplu) ii revenea tot ei. Deci dintotdeaua a fost el asa, nu de azi de ieri de cand l-a apucat depresia cu banii. Ideea este ca pb dintre ei au radacini adanci, de mult timp, de cand doreau sa divorteze si poate acum, cu criza, cu lipsurile s-au acutizat. Numai cu rabdare (dar cata rabdare sa mai aiba si Mickyyy?), si intelgere, si psihoterapie se poate trece peste asta. Macar aici suntem de acord? [flo] Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!