Fericirea se invata

[szivarvany]

am obosit Alice, d`aia am scris acel "atat" :-) _______________________________________________ Daria & felina fioroasa[zana]GIULIA(2004 08 16) cu [buburuza]Sela [pegeam][aho][pegeam]

[Happy_in_TO]

Daca ceri, cere fata mult de tot, fa o lista mare si lunga, las-o deschisa si mai completeaza din cind in cind. [:D] live and let live [:)]

[Happy_in_TO]

Am postat aici subiectul acesta si nu in alta parte pentru ca, dupa o lipsa de citiva ani, am intrat si am vazut practic aceleasi persoane infruntindu-se cu aceleasi feluri de probleme, aceeasi stare de tristete, de lipsa de viata, cautind fericirea oriunde altundeva dar nu in interior. Divortul, inselatul, minciuna, dezamagirea in dragoste sint toate dezastre personale majore. Ni se prabuseste lumea asa cum o stiam pina atunci, ne este teama de viitor, ne simtim abandonate, parasite, fara valoare, goale sufleteste. Ne agatam de trecut intr-un fel obsesiv incercind sa il reproducem in prezent, sa il aducem inapoi... Plingem, ne rugam de persoana care pina atunci ne-a adus fericire, o ranim la rindul nostru incercind sa platim durerea noastra cu o durere asemanatoare, ne invirtim intr-un virtej de emotii negative si toxice pentru noi si pentru cei din jurul nostru. Rall, asa este, fericirea vine cind traiesti in prezent, total acordat la clipa prezenta, cu simturile toate treze "acum si aici". In perioada imediata unei intimplari devastatoare ne apuca frica. De viitor, de viata, de tot. Frica este un sentiment destructiv, te face sa intri in aparare, te inchide sufleteste, te face chiar sa ataci. Esti intr-o stare de dezorinetare, traind in trecut si fiindu-ti frica de viitor. Poti elimina toate astea incercind sa te centrezi pe prezent. Intreaba-te mereu pe parcursul unei zile : "ce este important pentru mine acum?" O sa te ajute sa vezi mai clar ce este important in viata ta, iti vei fixa obiectivul pe lucuri pozitive si importante, lasind in urma cele negative. Gindeste-te strict la ziua de astazi. Nu ai resursele emotionale necesare sa faci planuri pentru anul care vine, pentru urmatorii cinci ani. Esti intr-o ceata deocamdata si te ajuta sa te concentrezi pe distanta imediata. Daca te gindesti la anul care vine sau peste 10 ani, te va apuca frica si te vei dezechilibra. Azi! Astazi este important, restul poate sa mai astepte. Acest exercitiu de centrare este important din mai multe motive: va elimina frica de viitor, te va face sa vezi ziua in alta lumina, iti va da un sentiment de reusita la sfirsitul zilei, care iti va cladi self-esteem-ul incet -incet. live and let live [:)]

[rall]

Da, chiar scrisesem in mesajul anterior ca nici macar frica nu exista in prezent dar am zis ca prea incarc mesajul cu idei [:)] De ex: Ti-e frica de cutremur? Pai ACUM nu e cutremur. Iti faci griji ca intarzie sotul? Deocamdata nu ai nicio veste, iar cand o sa afli, o sa fie ori rau, ori bine. Daca e rau, ai atunci timp de durere insa grija / frica (in principiu) e inutila. One step at a time [:)]

[Happy_in_TO]

M-am gindit zilele astea la ce spunea Bettercy ca fericirea se mosteneste, vine din familie si se invata din familie. Da, intr-o oarecare masura, dar nu in totalitate. De exemplu faptul ca sintem tratati cu dragoste, intelegere si grija de cei din familia noastra ne face sa ne simtim iubiti, importanti, protejati, ceea ce ne da o stare de bine. Si in acelasi timp: simtindu-ne importanti, cu necesitatile noastre (sufletesi, fizice, emotionale) impinite intr-un fel pozitiv de catre familia noastra... toate astea contribuie la cladirea unui self-esteem ridicat, deci vom fi mai echipati in viitor de a evita intimplarile negative, oamenii negativi, prin urmare evitind suferinta inutila. Dar... daca de exemplu crestem intr-o familie iubitoare dar evenimentele din viata noastra ne duc in situatii critice? Daca lumea din afara este ostila? Daca familia nu mai este cu noi? Cum ne mentinem fericirea? Deci, cei care nu ati avut sansa sa va nasteti intr-o familie iubitoare, nu va simtiti neputinciosi sa ajungeti la fericire. In cea mai mare masura (dupa parerea mea -cea mai mare) conteaza atitudinea noastra in fata evenimentelor, felul cum percepem noi realitatea. Si asta se pote schimba, invatind sa cautam fericirea, sa o gasim si sa o mentinem. live and let live [:)]

[Esthera2011]

M-am tot gandit si-am tot cautat ceva sa pot intelege daca cu adevarat fericirea se invata! Si-am pornit cu definita data fericirii in DEX: FERICIRE, fericiri, s. f. Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. #9674; Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de imprejurari favorabile. – V. ferici. Apoi am gasit si o explicatie stiintifica: Cercetatorii sustin ca misterul fericirii are de-a face cu chimia. Mai precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume cu un numar de receptori ai fericirii, continuti in zestrea sa genetica. Asemenea unor mici animale pofticioase, ei asteapta sa fie hraniti cu endorfine - un hormon produs de organism in anumite situatii. Cand receptorii au primit o cantitate indestulatoare de endorfine, psihicul atinge cote maxime. Deoarece corpul nu poate face diferenta intre realitate si fictiune, principalul organ al fericirii ramane creierul nostru. Tot ceea ce el apreciaza ca pozitiv si placut - indiferent daca e vorba de un fapt petrecut aievea sau numai un gand bun - pune in miscare endorfinele. Interesant este si amanuntul ca "datatoare de fericire" nu sunt in primul rand marile evenimente ale vietii, ci mai ales numeroasele mici momente de seninatate si pace, insumate si tezaurizate cu grija. Ma gandesc ca fericirea nu se invata! Dincolo de definita cuvantului de expliatiile oamenilor de stiinta...FERICIREA... este un sentiment pe care un om il traieste de multe ori de-a lungul vietii!! Este aceslasi sentiment pe care, o data cu maturizarea, il constientizezi si apreciezi mai mult! Se zice ca omul pana la varsta de 33 de ani se maturizeaza, se implineste sufleteste, acumuleaza cunostinte! Apoi, totul fiind bine sedimentat incepi sa te bucuri de lucrurile (chiar si cele marunte) din viata ta!! Poate ca fericirea izvoraste si din credinta,nu? Fericirea este un dar de la Dumnezeu si toti cei ce-I slujesc lui Dumnezeu sunt fericiti. Si-apoi ma gandesc ca am vazut de-a lungul vietii atati oameni care traind, experimentand tristetea au ajuns sa se bucure si sa aprecieze cu adevarat momentele de fericire!! Eu sunt fericita! Fericita pentru ca am o familie numeroasa cu parinti, surori, frate, cumnati,cumnata si nepoti..si-I multumesc Bunui Dumnezeu ca toti sunt sanatosi! Fericita pentru ca am un sot cu un caracter deosebit si care-n momentele mele de tristete este langa mine! Fericita ca sunt sanatoasa! Fericita ca traiesc intr-o tara unde soarele (si el reprezentand o buna terapie pentru fericire) ma incalzeste hiar si-n zilele de iarna! Fericita ca am prieteni care-mi sunt alaturi in fiecare moment! Fericita ca am mintea limpede si sufletul curat!!! In speranta ca n-am deranjat va doresc o seara de iarna FERICITA![pup]

[Happy_in_TO]

Esthera2011, cu toate ca ai dat exemple stiintifice care dovedesc ca fericirea se invata, afirmi ca ea de fapt nu se invata :) Cercetatorii sustin ca misterul fericirii are de-a face cu chimia. Mai precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume cu un numar de receptori ai fericirii, continuti in zestrea sa genetica. Asemenea unor mici animale pofticioase, ei asteapta sa fie hraniti cu endorfine - un hormon produs de organism in anumite situatii. Cand receptorii au primit o cantitate indestulatoare de endorfine, psihicul atinge cote maxime.Deoarece corpul nu poate face diferenta intre realitate si fictiune, principalul organ al fericirii ramane creierul nostru. Tot ceea ce el apreciaza ca pozitiv si placut - indiferent daca e vorba de un fapt petrecut aievea sau numai un gand bun - pune in miscare endorfinele. Interesant este si amanuntul ca "datatoare de fericire" nu sunt in primul rand marile evenimente ale vietii, ci mai ales numeroasele mici momente de seninatate si pace, insumate si tezaurizate cu grija Deci ne nastem cu fericirea in noi care se hraneste din endofrine - un hormon care se naste in anumite situatii. Ce situatii? Care anume? Eu intrebarile astea mi le-am pus cind am pornit de la aceeasi idee: ca fericirea este in mine si depinde in totalitate de mine sa o gasesc. Ce siautii ma fac sa ma simt fericita? Spunind numai "anumite situatii" lasi fericirea ta sansei, norocului si nu ieie o masura activa in a o atinge... Principal organ al fericirii ramine creierul nostru. Da! Si eu am spus celasi lucru. De felul cumprcepem noi realitatea depinde starea noastra sufleteasca. Tot ce apreciaza ca pozitiv si placut - pune in miscare endofrinele. Da! Te concentrezi pe pozitiv si placut, eviti negativul, iti antrenezi mintea sa vada pozitivul. Exemplul stiintific dat de tine spune exact ce am spus eu, dar cu alte cuvinte. Eu ma bucur ca tu esti fericita! Cu cit mai multi oameni fericiti pe pamint, cu atit omenirea se indreapta spre pozitiv, spre transformare pozitiva. Iti doresc sa iti mentii acesta stare mereu si sa o daruiesti oamenilir din jurul tau. In finalul mesajului tau ai enumerat binecuvintarile din viata ta, ai multumit pentru ele, ai afirmat "Eu sint fericita" ceea ce inseamna ca stii cine esti, te-ai cunoscut, ai ajuns la autocunoastere... Ai incheiat cu "mintea limpede si sufletul curat"[olala] Mintea limpede care vede binecuvintarile, le apreciaza si sufletul curat- ceea inseamna ca ai inlaturat emotiile negative si l-ai curatat. Toate astea se invata. Fericirea nu pica plocon din cer, nu vine nici un fat frumos, nu te inalta nimeni daca nu iti dai tu singura aripi. live and let live [:)]

[carmickey]

eu am cunoscut fericirea atunci cand am adus pe lume cei doi copilasi,in rest sunt varza,adica ei ma mentin pe linia de plutire felicitari voua care puteti fi fericite [asia] citesc acest subiect cu mult drag, avem de invatat... Happy_in_TO [asia] [flo] [cubrad] [pegeam] [cubrad] [pegeam] [cubrad]

[alexia_21]

Viata noastra si toate celelalte resurse ale noastre sint finite. Avem un numar anume de bani, ore pe zi, ani de trait, rabdare, vointa, putere, energie, etc. Happy, exista doar infinit pentru ca toate lucrurile fac parte din infinit si pentru ca toti facem parte din univers. nu exista finit, exista doar inceput. fiecare zi e inceputul de aceea e atat de frumos presentul. adica fiecare zi pe care o traiesti.

[danico81]

buna fetelor, am citit comment-urile voastre ...ma indrept cu pasi repezi spre 31 de ani, am o fetita frumoasa,inteligenta, un sot , in sfarsit stam singuri ...insa nu sunt fericita ... si problema e la mine , oricat as incerca sa dau vina pe ceilalti...nu sunt fericita cu ce am ...nu sunt fericita cu ce am facut ...nu ma pot ierta pe mine si pe cei din jurul meu, nu-mi pot ierta parintii, nu-mi pot ierta copilaria, adolescenta, faptul ca toata viata mea a fost o minciuna ... sau nu ..nu viata a fost o minciuna ci eu am mintit ...eu mi-am imaginat viata perfecta ...eu am tacut, am suferit ... eu am iubit pe toti si am acceptat ce au facut strangand din dinti in fata lor insa rabufnind in singuratatea mea ...am un nod in gat care se plimba si nu imi da pace ... pe cand eram o fetita am fost abuzata sexual ani de-a randul de tata ...batuta de amandoi etc etc etc ... am invatat sa mint si sa ma ascund de mine ... si atat de bine m-am ascuns incat nu ma mai regasesc ...nu stiu daca am fost fericita vreodata ..poate atunci cand mi-am simtit copilul, cand ma lovea cu piciorusele ....cand i-am vazut fetisoara frumoasa... ...iar acum ...imi e frica de viata , de singuratate, de Dumnezeu, de mine, de iubire , cel mai groaznic imi este frica de faptul k nu imi iubesc copila mea frumoasa... ...am cazut din nou si vreau sa ma ridic dar simt ca nu am putere ... ..am ajuns sa regret ce am facut in trecut ...va trece vreodata? ...incerc sa inlatur straturile cepei de care vorbeati dar ustura tare a mea .... ..toata viata am cautat ceva ...am cautat ceva ce altii nu imi pot da ..si am cautat in persoanele de sex opus acest lucru ...insa nu am gasit , mai rau m-am adancit ...am incurcat lucrurile, am trecut dintr-o relatie in cealalta ...si nu mai stiu cum sa le descurc ... ...oare o sa fiu fericita vreodata? ..o sa gasesc fericirea? ...cum sa o gasesc in interiorul meu?