Prematurii-Esentele tari se tin in sticlute mici-8

[try]

Shehe, atunci redu-i cantitatea, ce sa zic. Daca ati mai avut antecedente, atunci asta pare sa fie. Uite vezi? Pt ca esti mama ei instinctul te ajuta foarte mult sa descoperi cauzele problemelor. Vezi daca se mai repeta episoadele si dupa ce-i reduci cant. Multumim Mi-ka de aprecieri. Suntem tare mandri de puiutii nostri. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [mamica] Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... [url="http://s196.photobucket.com/albums/aa267/andra_marinescuro/"]poze I[/url] si [url="http://www.flickr.com/photos/8947508@N02/"]poze II[/url]

[Mi-Ka]

sheherezada, eu am folosit batista bebelusului la Alexia si am fost foarte, foarte multumita de rezultate [biz] Pupici multi si dulci pentru voi [:X][:X][:X] ___________________ [url="http://community.webshots.com/user/Printesa_noastra"]Printesa noastra,Alexia[/url]

[sheherezada]

A mai trecut o zi.Fara alte episoade de varsaturi.In schimb a avut colici.Asa ca duminica a stat mai toata ziua numai la mine in brate.Spre seara am cedat si i-am dat o jumatate de lingurita de Gripe.Si a dormit fata 5 ore!Nu stiu daca asta vreau de fapt?Eu imi doresc sa nu o mai doara burtica nu sa doarma atat de mult.Cred ca nu o sa ii mai dau Gripe... try [floare3][floare3][floare3] Mi-Ka de la ce varsta ati folosit-o?Eu ma tot gandesc ca noi suntem inca prea mici...Pana soseste poate prind curaj si o sa o folosesc.[floare3] Sheherezada si[copil] Maia-Iulia 'Nu exista culmi de neatins,ci numai aripe prea scurte." [url="http://community.webshots.com/user/Florentina15/"]Poze[/url]

[sanziana27]

Karvol sunt picaturi ff mentolate care desfund de la distanta nasul bebelusilor! Cand era mic Dragos mai usor a acceptat batista bebelusului, nu prea stia el ce e!Acum cand are aproape un an, e circ!Vrea s-o prinda in manute, trage de furtun... Noi am trecut prin 3 luni de colici, am incercat toate picaturi, care la alti bebelusi au mers; la noi a mers metoda foenului (dadeam drumul la el pe burtica lui si ii tinea cald si adormea, cand il apucau iar crampele, o luam de la capat! Dar la 3 luni.....caci asa se spune despre colici "debuteaza la 3 sapt, tin 3 luni si au 3 ore de plans pe zi" am scapat.

[sheherezada]

sanziana27 sarumana [floare3] Sheherezada si [copil] Maia-Iulia 'Nu exista culmi de neatins,ci numai aripe prea scurte." [url="http://community.webshots.com/user/Florentina15/"]Poze[/url]

[Mi-Ka]

sheherezada, ce-i drept avea vreo 6 luni Alexia cand am folosit batista bebelusului...dar si noi numai ce o comandasem; dar, eu, daca as fii avut-o mai devreme, cu siguranta as fi folosit-o in locul pompitei clasice cu care doar ne chinuiam . Si ca o sugestie, la inceput poti folosi batista bebelusului pe tine, ca sa vezi cum este[biz] [flo][flo][flo] ___________________ [url="http://community.webshots.com/user/Printesa_noastra"]Printesa noastra,Alexia[/url]

[sheherezada]

Mi-Ka m-am gandit si eu la asta [;)] Sheherezada si [copil] Maia-Iulia 'Nu exista culmi de neatins,ci numai aripe prea scurte." [url="http://community.webshots.com/user/Florentina15/"]Poze[/url]

[IULIABRAILA]

SALUTARE ! eu am o alta problema, nu mai vrea sa adoarma,decit leganat in brate, mult, mult, sa doarma chiar in brate, de m-a terminat. pentru somnicurile de zi. seara nu sint probleme. daca nu fac asta, urla de nu se mai opreste. offf. si chestia se repeta la 9, la 2, la 4, la 6, adica de fiecare data cind se face ora de somn. si tresare din orice, nu pot sa fac nimik cit timp doarme. si oricum, cind e treaz nu pot face nimik, vrea tot timpul carat prin casa....nu mai stiu unde am gresit. IULIA, mami lui FLORIN MARIO/03.05.2007

[try]

Iulia, eu sunt adepta vorbei cum il cresti, asa-l ai. Daca vei continua sa-l adormi in brate si eventual sa-l lasi si sa-si faca somnul in brate, asa se va obisnui. Cu cat acest lucru se intampla mai mult timp, cu atat iti va fi mai greu sa-l dezveti. Cu cat creste mai mare, cu atat va fi iarasi mai greu sa-l dezveti. Eu nu am nimic cu nici o metoda de a adormi/culca copilul atat timp cat mama e de acord cu acest sistem si accepta sa urmeze ritualul/rutina cu pricina fara sa o deranjeze (sunt mamici care folosesc adormitul in brate ca moment intim si de comunicare afectiva cu bebe si sunt mamici care cauta sa gaseasca portite sa aiab un pic de timp liber si pt ele sau treburile casei si adormitul in brate poate deveni o corvoada). Problema apare cand mama nu ar vrea sa procedeze asa, dar totusi o face, motivele sunt diverse: nu stie ce alta metoda sa aplice, este prea miloasa si/sau terminata cu nervii si nu rezista sa-si mai vada bebelusul plangand sau transitand catre alta metoda de adormire. Pentru mine aspectul adormitului bebelusului a fost o chestiune foarte importanta. Asta si felul in care un copil mananca. Asa ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa nu creez obiceiuri care sa intre in contradictie cu ce vroiam eu. Ambii baieti adorm singuri, nu trebuie sa stau cu nici unul sa adoarma. Sunt pusi in patut si apoi ei stiu sa adoarma singuri. Dar sa nu crezi ca a fost in firea lucrurilor ca ei sa adoarma singuri. Alex pana la 3 luni imi adormea numai la san si leganat in brate. Ma termina psihic treaba asta. Pierdeam si cate 40 de minute incercand sa-l adorm si dupa ce adormea in final mi-era asa de dificil sa-l transfer in patut ca era un stres pentru mine ora de culcare. Atunci a fost momentul care m-a determinat sa iau atitudine si sa nu las lucrurile sa se perpetueze. Vroiam sa ajung sa am un baiat care sa-l pun in patut si el sa adoarma singur si eu sa pot merge dincolo sa-mi vad de treburi (si-asa timpul unei proaspete mamici e limitat, iar oboseala e o prezenta constanta). Si-uite-asa am inceput sa rasfoiesc si sa citesc tot ce-am putut despre adormitul bebelusului. Si-am ajuns la concluzia ca aceasta schimbare nu se poate face fara un pic de "durere" ca sa-i spun asa. Orice schimbare intampina rezistenta, insa noi ca adulti nici nu realizam cat de usor e uneori sa-i faci pe bebelusi sa accepte o schimbare, ei sunt mult mai maleabili decat noi. Cu cat copilul e mai mic, cu atat inertia e mai mica. In 3 zile l-am facut sa adoarma singurel in leganus si in alte 2-3 zile sa adoama singur in patut. Am incercat sa-i fac tranzitia cat mai usoara, dar n-am cautat s-o lungesc pe multe zile. In loc de san i-am oferit suzeta (cu care nu era obisnuit pana atunci si pe care evident n-a acceptat-o din prima) si-n loc de bratele mele care sa-l legene i-am oferit leganusul. Ii dadeam sa suga si apoi il puneam in leganus (avea niste melodii frumoase de leagan), semiadormit. Normal ca mi-a plans, ii tineam suzeta cu mana caci nu stia inca sa traga din ea fara sa-i cada din gura. Normal ca s-a opus, dar nici eu nu m-am lasat. Stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa cedeze. Ca orice om, nici bebelusul nu poate rezista ore intregi fara sa doarma. Deci chit ca plangea, la un moment dat tot trebuia sa se supuna, sa gaseasca o cale sa adoarma in noile conditii. bebelusii sunt foarte adaptabili. Iar ceea e era dintr-o data nou pt el, repetat la fiecare somn nu avea sa devina decat o noua rutina pt el si deci in timp urma sa devina un mod familiar de a adormi. Cand am vazut ca incepe sa adoarma usor in leganus si ca nu mai era nevoie de prezenta mea langa el ca sa adoarma, am inceput sa-l pun in patut sa adoamra (n-am vrut sa-l las prea mult cu leganusul ca sa nu devina o obisnuita prea puternica (oricum nu e un somn comod pozitia in leganus). Parea oarecum ca am luat-o de la capat cand am inceput sa-l pun in patut, dar stiam ca nu e asa, ca el deja invatate o cale de a adormi singurel si deci ii va fi mai usor sa se adapteze la patut. Il puneam in patut, ii dadeam drumul la muzica de la leganus (asta ca sa pastrez ceva familiar si din vechea rutina de adormire, sa nu fie totul nou). Si cand incepea sa scanceasca nu ma duceam la el. Ma duceam la el doar daca incepea sa planga si atunci nu-l luam in brate, ci-l lasam in patut, il mangaiam, il pupam, ii spuneam nani, mami, nani (aceeasi rutina mereu) si-apoi iesem (nu zaboveam mai mult de 1-2 minute timp in care incercam sa-l potolesc, dar ieseam chiar daca el nu se potolea). La inceput s-a intamplat sa intru la el si de 15 ori, faceam ture in fatza usii lui caci nu mi-a fost usor, insa stiam ca odata ce se instituie metoda si va invata sa adoarma singur mersul la nani ii va fi o placere, nu un chin. Chiar daca unelor mamici li se pare o metoda nepotrivita, eu consider ca cateva zile de chin si plans merita cu varf si indesat sa fie suportate si de catre bebe si de catre mine pt ca apoi sa avem cu totii un mers la nani linistit si impacat. O sapt. mi-a luat ca sa zic ca da, a mers treaba. Dar nu pot spune ca de atunci nu a mai fost niciodata nevoie de revenirea mea in camera pana adormea. Dar pot spune ca dupa o sapt. dupa ce-l puneam in patut la nani erau zile cand trebuia sa mai intru o data sau de 2 ori sa-l potolesc, erau dati cand adormea fara sa mai fiu nevoita sa ma duc la el. In max o luna nu a mai fost nevoie deloc de ajutorul meu. Doar respectam aceeasi rutina mereu si el adormea singurel si gangurea fericit pana adormea. Normal ca in evolutia din lunile urmatoare au mai fost perioade cand mai facea figuri la adormit, dar eu insistam pe metoda si rutina, nu cedam si el se reintorcea la bunul obicei de-a adormi singurel fara probleme. Acum are 3 ani si tot asta face, adoarme singur fara ajutorul cuiva. Cand a fost capabil sa adoarma singurel ziua, l-am pus sa adoarma singurel si seara, la culcarea de noapte. Insa trezirile de peste noapte pt supt au fost alta treaba. A continaut sa se trezeasca noaptea si sa ceara sa suga atat cat a fost nevoie (adica pana la 8 luni). Dar pe masura ce treceau lunile mai reducea cate-o masa (insa somnul de peste noapte nu i-a fost prea tulbure de cand a fost mic. Adica se trezea des pt supt, insa sugea semiadormit si nu avea probleme sa readoarma dupa ce-l puneam in patut). In general modul cu adoarme un copil nu are intotdeauna legatura cu cat de des se trezeste el noaptea. Cu adrian stiam deja povestea, avusesem succes cu alex si nici stiam ca mai devrme sau mai tarziu o sa-l invat si pe el sa adoarma singur. Situatia a fost diferita pt ca adrian fiind prematur si cu o serie de alte probleme atasate am decis sa dorm cu el in acelasi pat pana va creste mai maricel. Dar nu voriam sa las sa treaca 6 luni caci stiam ca cu cat creste mai mare, cu atat va fi mai greu. Ziua l-am pus sa adoarma singur inca de la 2 luni, am speculat o faza in care am vazut ca tindea sa adoarma usor (adormise de cateva ori singurel si am profitat de ocazie sa-l pun la nani si sa adoarma singur). A fost relativ usor pt ca fiind asa mic nici nu prea s-a impotrivit (la alex am intampinat mult mai multa rezistenta). De la 2 la 5 luni a adormit singurel ziua, insa la culcarea de noapte mergeam amandoi, adica ma bagam odata cu el in pat la ora 9 (ca sa pot fi si eu fresh pt a doua zi cand avea sa ma clareasca si alex, nu numai adrian). Dupa ce-a facut 5 luni corectate am inceput sa-l pun la culcare seara in patut ca sa invete sa adoarma singur. Ei, insa de data asta am avut ceva rezistenta de intampinat. Odata pt ca el era obisnuit sa simta prezenta mea cand adormea, si-al doilea pt ca schimba si patul. Dar in 2 zile a cedat. Am mai avut alte 2 tentative anterioare de a-l pune seara la culcare singur, insa au esuat din cauza mea. Cand il auzeam plangand ma simteam vinovata (alex a fost un baietel puternic inca din prima zi, nu mi-a inspirat nicodata mila, insa adrian a fost atat de mci si de plapand ca mi-a fost teama ca orice stres sua soc poate fi prea

[sanziana27]

Sper sa nu fiu considerata o mama scorpie, dar fiind mai mult singura cu copilul, pur si simplu simteam nevoia sa am cateva minute doar pt mine. V-am mai zis pe noi ne-au chinuit cele 3 luni de colici....Pana la 2 luni a dormit cu mine in pat dar in landou, apoi l-am mutat in patut. Cred ca vreo saptamana a durat adormitul singur. Era un ritual: baia, mancat si pusul in patut (ii dadeam drumul la caruselul muzical), daca se termina melodia si nu adormea veneam iar, daca scancea, reveneam peste cateva minute, dar numai daca era plans! Si acum doarme la el in camera (de la 7 luni) si la orice repriza de somn adoarme singur : pus in pat, paturica pe el, o pernuta-jucarie in brate cu care tot vorbeste si caruselul. Daca nu adoarme in 5 minute si il apuca plansul tare-tare il iau si ne mai jucam (asta se mai intampla ziua), dar seara fff rar. Si am mai avut o fixatie sa nu-l obisnuiesc in brate, sa fie dependent de mine. Nu stiu de ce am urat imaginea: copilul in bratele mamei si mama gata sa faca o criza de nervi, daca lasa copilul jos il apuca isteriile. Am vazut cateva cazuri si nu am vrut sa ajung aici. Stau tot timpul langa el, avem contact, dar cat mai putin in brate, acum nici nu mai sta!