Influenta mamei in viata sentimentala a copilului

[andacos]

Am cazuri concrete cand influenta mamei fata de copil a dus la un dezastru pe plan sentimental  al copiilor lor. Iar de aici s-au legat multe, foarte multe pierderi personale, inclusiv profesionale.

 

Speranta ar fi ca generatia a doua sa nu fie atat de influentata(modificata) in sens negativ.

 

Insa sunt cazuri (si nu putine) si de acest gen.

 

Si eu cred ca si tine ,Marius!

 

o mama care-si iubeste copilul va sti intotdeauna cind...sa se opreasca!

Chiar daca un copil va ramine pentru mama copil si cind acesta are 80 de ani,mama nu va mai juca in viatza copilului acelasi rol ca atunci cind acesta are o virsta frageda.

 

O dovada de iubire poate fi sa-i lasi independentza,chiar daca asta inseamna sa se dea si cu capul de sus.

 

Dana

[Alizee]

Am cazuri concrete cand influenta mamei fata de copil a dus la un dezastru pe plan sentimental  al copiilor lor. Iar de aici s-au legat multe, foarte multe pierderi personale, inclusiv profesionale.

 

Speranta ar fi ca generatia a doua sa nu fie atat de influentata(modificata) in sens negativ.

 

Insa sunt cazuri (si nu putine) si de acest gen.

Eu am o cunostinta, care are grave probleme de natura emotionala, din cauza unei descreierate de mame, care si-a inchipuit intotdeauna ca detine adevarul absolut si niciodata nu a acceptat o  opinie contrara. [xx(] 

[LilianaR]

Dupa mine e nepotrivit (ca sa folosesc eufemisme) sa vorbim despre dragostea materna in lipsa amintirii si dragostei paterne. 

E urat si discriminatoriu si fata de tati, dar si fata de copii. 

Copiii au nevoie de mama si de tata in egala masura. Relatiile sociale si le formeaza raportat la figurile paterne din viata lor. 

Emotional, modul in care copilul se raporteaza la el insusi, increderea in sine, e altceva si tine de mama. Nevoia de confirmare exterioara lui, sociala, tine de tata. 

Cele doua entitati nu se pot dezlipi asa cum copilul nu poate fi taiat in doua la divort. Pur si simplu nu exista una fara cealalta, nu se pot suplini, lipsa uneia produce urmari. Dar se intampla foarte rar sa lipseasca o parte. 

 

Lipsa figurii paterne in copilarie duce la abandon scolar si sarcini timpurii la fete, la inscrierea in gasti si grupuri la baieti. Pentru ca tatal e cel care iti da taria, iti formeaza partea ta sociala, prin joc, prin lipsa analiza si giugiuleli inabusitoare, prin conturarea regulilor abstracte ale societatii, prin aratarea autoritatii. Stiu ca nu pare, dar tatal e esential in aceasta parte. 

 

Apoi, imi pare nepotrivit sa fim asa de egoisti; ce influienta are mama... mai dragut era de ce e influientat copilul in viata sentimentala de mai tarziu... Ar fi fost despre copil mai mult si despre mama mai putin. 

E greu sa-i dam drumul copilului, eu stiu copil de 3 decenii de viata inca legat ombilical, emotional, de parintii lui. Nu e ok dupa mine, nu stiu exista in afara fostei lor familii. 

 

So... imi cer scuze pentru vehementa, am avut o noapte grea... :D cu toate astea, am dorit numai sa subliniez importanta esentiala a tatalui in viata relationala si sentimentala a copilului de azi, adultul de mai tarziu. 

[emanouela]

Sa inteleg ca fam monoparentale, dupa afirmatia ta, sunt condamnate ....hai sa nu exageram si sa generalizam. Alte chestii duc in directia de care vb.

 

Lipsa figurii paterne in copilarie duce la abandon scolar si sarcini timpurii la fete, la inscrierea in gasti si grupuri la baieti. Pentru ca tatal e cel care iti da taria, iti formeaza partea ta sociala, prin joc, prin lipsa analiza si giugiuleli inabusitoare, prin conturarea regulilor abstracte ale societatii, prin aratarea autoritatii. Stiu ca nu pare, dar tatal e esential in aceasta parte. 

 

 

[szivarvany]

Nasol de tot ... [help]

Atatea etichete, ntz, ntz ... urat, urat de tot [xx(]

Editat de Octombrie 8, 2013

[ellej]

Cred ca pentru generatia noastra mamele au avut o mai mare influenta decat tatii pentru ca ei se implicau mai putin in cresterea copiilor si treburile casnice; in ultima vreme am inceput sa ne emancipam si sa-i mai punem pe hipopotami la 'munca de jos' :) (nu va suparati ca-i numesc hipopotami, n-o fac cu rautate).

 

Mama avea teoriile ei despre cupluri si alegerea partenerilor; era de parere ca e mai bine sa fie ambii din acelasi mediu social, cu acelasi nivel de educatie si valori comune. Sunt sigura ca asta m-a influentat fara sa vreau in alegerea partenerilor. De altfel e un principiu sanatos.

.

[ela_04]

 

 

Lipsa figurii paterne in copilarie duce la abandon scolar si sarcini timpurii la fete, la inscrierea in gasti si grupuri la baieti. Pentru ca tatal e cel care iti da taria, iti formeaza partea ta sociala, prin joc, prin lipsa analiza si giugiuleli inabusitoare, prin conturarea regulilor abstracte ale societatii, prin aratarea autoritatii. Stiu ca nu pare, dar tatal e esential in aceasta parte. 

 

Poate... duce. Nu e musai. 

Eu nu am avut nici o figura paterna langa mine, si nici fratele meu. 

Amandoi am terminat o facultate, si un master in domeniul ales. 

Despre viata sexuala pot sa-ti spun ca din contra... eu mi-am inceput viata sexuala cam cu 2-3 ani mai tarziu decat media din vremea mea (adica 17-18).

Sti f bine ce greu e sa cresti singura un copil si chestia asta te cam inhiba nitel   nici vorba de sarcini nedorite!

 

Asta nu inseamna ca rolul tatalui nu este important si pt mine. Ba este. Dar nu determinant. 

La fel ca mine mai stiu copii care fac parte din familii monoparentale si azi sunt ok. 

Credeam ca aceste conceptii despre copiii cu un singur parinte au disparut din societatea romaneasca.... se pare ca nu. E cam jenant...

Editat de Octombrie 8, 2013

[viviana]

Liliana, imi pare rau ca ai avut o noapte grea.

 

Autoarea subiectului a venit, la vremea respectiva, cu lamuriri suplimentare:

"sa nu vorbim despre egalitatea calitatii educatiei data de mama si tata in familie ci sa vorbim despre relatia mama-copil la nivel emotional doar din perspectiva perceptiei instinctului de dragoste ...reflactat in relatiile de mai tarziu..."

 

Am impresia, si imi cer scuze daca gresesc, ca cele scrise de tine sunt luate de pe diverse siteuri de psihologie si puse aici la gramada. Sunt cazuri extreme cu implicatii diverse ce nu au la baza numai lipsa figurii paterne.
 

[ralualexandrei]

Ca si parinte sunt convinsa ca am un rol determinant in relatiile sentimentale pe care copiii mei le au si /sau le vor avea mai tarziu ,asa cum parintii mei au avut in relatia pe care eu o am acum.

Ciudat sau nu ,sotul meu este o proiectie a tatalui meu,bland,calm,taciturn,de o sensibilitate iesita din comun.L-am ales inconstient insa pe parcurs mi-am dat seama ca modelul tatalui mi-a guvernat alegerea.

Acelasi tipar l-am observat si la baietii mei,la cei mari ma refer,prietenele lor actuale seamana fizic, indiscutabil cu mine,iar in ce priveste caracterul ,in linii mari,facand abstractie de lipsa de experienta,este acelasi cu al meu.

Vorbind despre modul de exprimare al sentimentelor ,am observat ca incearca sa transpuna in realitate modul in care au vazut ca relationez eu cu tatal lor.

[Neghinita2013]

Lasand la o parte "rivalitatea" dintre parinti este clar ca mama este pionul principal si aici vorbesc din proprie experienta.Sunt o mamaica de prematur,acum avem aproape 7 luni si taticul ar vrea tare mult sa stea cu noi insa din cauza programului foarte incarcat(pentru ca trebuie sa mai si traim din ceva nu?) nu poate in schimb ziua tatei este duminica cand bebe este foarte fericit si mami e acolo doar sa ii ajute din cand in cand.