Nu face nimic in casa?

[Guest128_58543]

Maria_1. Eu nu cred ca este chestiune de educatie. Nu cred eu. E foarte posibil sa ma insel. Insa.... barbatul cu care sunt acum a fost educat intr-o familie in care i s-a pus totul la nas, nu a fost lasat sa miste nimik. Ca un printisor. Parintii i-au facut mancare, parintii i-au facut patul, parintii au avut grija de hainele lui, parintii i-au pus masa, parintii au strans masa, parintii au spalat vasele, parintii i-au facut sanvisul pentru scoala, servici, parintii i-au facut curat in camera.... etc. La mine acasa, atunci cand e cu noi... facem totul impreuna. Totul. Desi el se duce la servici. Niciodata nu ma critica si e multumit de tot ce fac. Si mai mult de atat ma ajuta. Nu cred ca e firea lui sa fie gospodina in casa, dar cu mine si fata de mine asa doreste sa fie. Pentru ca nu-l rabda sa ma vada pe mine robotind si el sa stea, desi sunt sigura ca tare ar vrea cateodata sa-si vada de telecomanda in fata televizorului cu o bere in fata lui pe masuta, tolanit in fotoliu. Asta se numeste consideratie. Ii pasa ca mi-e greu cateodata sa fac totul singura si intelege ca totul intr-o gospodarie nu este tocmai floare la ureche. Cu fostul sot, lucrurile stateau altfel. Nu misca un pai, avea comentarii care ma jigneau in amorul propriu pentru efortul depus de a face una alta si spunea ca stau toata ziua cu ceva in sus desi numai eu faceam totul in casa. http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html http://noideea-deea.blogspot.com

[Maria_1]

Nu stiu cum sa mai judec lucrurile......"pe teren" este cu muuult, muuult mai dificil. Au trecut trei zile de la discutia noastra "serioasa". Nu simt nici o schimbare. Ma descurajeaza foarte tare asta.... Am incercat sa fiu prietenoasa, calda, sa imi treaca paraponul. Am gatit ce-i place lui si l-am asteptat cu masa intinsa. Nici un semn de apreciere. N-am simtit ca se bucura absolut deloc. Este perfect natural si pare ca i se cuvine. Nici un cuvant....da drumul la televizor si dupa ce termina masa se aseaza la calculator. Am strans eu masa....trista. In seara asta l-am asteptat la fel si i-am facut o prajitura delicioasa pe care am pregatit-o vreo 3 ore. Ii plac mult dulciurile si eu nu prea fac prajituri. Am crezut ca o sa se bucure.....si m-am intristat foarte tare. Mama, care era la masa s-a uitat spre el si i-a spus: "vrea si ea sa auda o lauda sau ceva....., de-aia e suparata". El atunci se ridica si vine la mine si ma pupa. Am simtit ca e gol gestul asta si binenteles ca prajitura si seara draguta pe care am pregatit-o nu a avut efectul scontat. Acum el sta la televizor si eu va scriu asta pe forum...... Cateodata simt ca am obosit foarte tare si ca orice as face nu pot sa ii produc o bucurie autentica. Pe care sa o simt si eu si care sa ma bucure si pe mine... Daca as fi luat o napolitana de la magazin, ar fi primit-o la fel. Dar eu nu pot sa inteleg asta. Nu pot sa inteleg orele in care eu muncesc si pregatesc ceva cu migala ..... pentru cine? De ce fac toate astea? Daca nu apreciaza, daca nu ma face sa simt ca am facut un lucru frumos si bun.... Sunt foarte descurajata astazi si sincera sa fiu, nici nu mai stiu daca e e vorba de educatie, bun simt, sau orice altceva..... Vasele ma asteapta in chiuveta (dupa o zi plina ochi in bucatarie). Am ramas eu singura aici, cu vasele mele murdare, cu gandurile mele si cu tristetea asta nebuna.... Nu stiu cand o sa mai scriu ceva pe-aici.....dar va promisesem ca o sa va tin la curent...

[Ilinca_M.]

Da' mai da-l incolo, lasa-l in amaru' lui, din cate povestesti parca e o molusca sau un zombie fara viatza...Pe mine nu m-ar deranja atat de mult ca e dezordonat/ nu face nimic prin casa, dar sa nici nu remarce cat incerci sa-i faci pe plac, sa n-aiba atata simtz intern care sa-i semnalizeze cand e cazul sa te alinte, sa spuna o vorba buna, sa stea toata ziua cu nasu'-n monitor sau in tv, sa nu fie amuzant, energic etc...m-ar termina...De schimbat nu se schimba, vezi ca trece viata pe langa tine, ca sa folosesc o expresie "consacrata"... I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

[Alizee]

Maria, gandeste-te cum ar fi viata ta dupa ce ai naste un copil. Acest om pur si simplu nu iubeste viata; se tareste de la o zi la alta, asteptand sa-i treaca timpul cu cine stie ce joc in fata calculatorului, iar tu robotesti ca o sclava. El nici macar nu are bunul simt sa iti spuna o vorba de multumire. Cred ca pur si simplu este constient de diferenta de varsta dintre voi doi si te pedepseste pt asta. Intrebarea e : de ce accepti o asemenea viata ? Am inceput sa citesc o carte : Femei care iubesc prea mult. Link-ul ni l-a dat o userita, Rall. Acolo se vorbeste despre cauzele pt care femeile aleg sa sufere din cauza unui barbat dificil, nedisponibil din punct de vedere emotional. http://www.scribd.com/doc/3760014/ROBIN-NORWOOD-femei-care-iubesc-prea-mult allinta A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect. Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

[eumada]

Imi pare sincer rau.Tu te asteptai sa se intample o minune?Nu.Vei mai avea mii de discutii de astea ,dar el e uscat..in interior..e uscat si gol si nu simte si u suferi.Pacat...cand am zis ca e ofilit si sigur batran,macar sufleteste...trebuia sa ma crezi.Tu mai incearca,mai discuta inca odata cu el..spune-mi te rog ce activitati faceti voi impreuna? Madalina si Eva-Maria https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098 TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

[Maria_1]

eumada, avem cate ceva la activ. Din cand in cand mergem la film. Din cand in cand iesim cu prieteni la bere sau restaurant si destul de rar mergem la munte, la mare sau intr-o calatorie. De obicei stam cateva zile. El are laptopul cu el in orice concediu si are de lucru si la plaja, si in hotel. Cateodata e foarte deranjant, dar am zis ca asta e. La film nu simt ca suntem impreuna pt ca e un film. Noi, fiecare in parte si ecanul, povestea de pe ecran. Cand iesim cu prietenii el se prinde in discutii cu ei si uita ca exist si eu pe acolo. De foarte multe ori ne certam cand plecam pentru ca eu ii spun ca m-am plictisit sau m-am simtit prost ca nu m-a bagat aproape deloc in seama. Cand iesim singuri la o cafenea/ bere discutam o vreme generalitati. De fiecare data eu vorbesc mai mult, aduc subiecte de convesrsatie, vorbim despre altii - ce fac, ce zic - si la extrema ne ducem la o cafenea si discutam problemele noastre. Probleme cu relatia noastra, sau planuri de viitor, o sa facem, o sa dregem. Planuri care nu se adeveresc nici dupa multe luni. Altfel, eu incerc sa fiu jucausa, vesela, sa glumesc, sa il provoc. Cateodata, cand intrec masura, se supara si se enerveaza. Ma supar si eu si ma simt brusc ca la gradinita, grupa mijlocie. Cam asta facem impreuna. Film, intalniri cu prieteni, gratare in aer liber (pe care eu nu le suport), calatorii rare si scurte in diverse locuri. La cumparaturi (piata, haine, orice) nu mergem niciodata impreuna. In parc nu iesim sa ne plimbam niciodata si pe strada nu m-a tinut de mana niciodata. In casa, dupa cat v-am povestit aici, nu facem impreuna nimic - gatit, spalat, aranjat, renovat, reparat. Cam asta ar fi....

[Morgano]

Maria..... si asta vrei si in continuare? nu meriti o astfel de relatie, esti tanara, inteligenta si plina de suflet nu-ti fa asta! Este extrem de egoist, lipsit de respect fata de tine c om si ca femeie, fata de dorintele, realizarile, tristetile, placerile si eforturile tale de orice natura. Mami, Ana si Iris

[buli]

cred ca incheierea corecta e "cam asta a fost ..." ai o singura viata - n-o irosi!

[msl1]

Maria, Lasa-l! fa- bagajul si pune-l la usa! nu merita sa iti maninci tineretea si sansa de a gasi pe cineva care sa te aprecieze cu adevarat!bine ca nu este prea tirziu sa te tina legata de el copii!Ai nevoie de un prieten la virtsa ta cu care sa iesi ,sa te distrezi, sa iti faca cadouri si sa iti aduca flori, cu care sa bati lumea in lung si in lat si pe care sa il cunosti bine-bine inainte de a incepe o relatie serioasa ( sa stai /mariti cu el) Sa stii ca eu chiar daca am ajuns intr-o situatie nasoala-nasoala cu el, el la inceputuri nu era nici pe departe cum descrii tu acolo, ca daca ar fi fost asa i-as fi inchis usa in nas direct!; al meu zic ca ori s-a prefacut inainte de a ma mariata cu el ori s-a schimbat pe parcurs din cauza copiilor pe care nu i-a dorit de fapt( cred ca s-a prefacut); dar, noi am avut f multe activitati impreuna, am batut romania in lung si in lat, m-a ametit cu atentii flori vorbe dulci si altele...ca am picat de fraiera si am fost naiva asta e partea a 2 a, dar daca la inceputuri in primii 4 ani cind eram doar prieteni s-ar fi comportat asa ca acum sau cum scrii tu acolo (ca e copie la indigo cu al meu) l-as fi lasat urgent! sa nu ajungi ca mine sa invidiezi alte persoane maritate cu barbati care isi ingrijesc si iubesc copii...de fiecare data cind vad cite un tata asa ma intristez f tare... inca o chestie: crezi ca ar putea suferi de depresie? sau autism? ( eu am ajuns la concluzia ca al meu are autism dupa ce unul din copii mei a fost diagnosticat cu autism pt ca el are un comportament tipic-fara sentimente, fara bucurie reala,centrat doar pe el insusi exact cum spunea cineva -pe dinuntru uscat si gol)

[alexia_21]

Maria, e clar ca nu el e domnul de care ai nevoie. ti-ai dat seama repede de asta si la fel de repede poti sa iti iei la revedere, inainte de a te complica mai mult decat ai facut deja. la 25 de ani ai nevoie de cineva care sa te faca sa zbori . se pare ca domnul tau nici nu te vede, poti tu sa te agiti mult si bine. Msl 1, eu nu cred ca autismul e ceea ce spui tu . adica in primii 4 ani sotul tau nu era autist, si acum e? cu atat mai mult ca ai un copil autist ar trebui sa stii ca ei nu se prefac.