atac de panica dupa nastere

[laurenta]

Citat:

citat din mesajul lui may16 eu nu am mai fost de 3 saptamani la psiholog pe motiv ca nu am timp, pe motiv ca m-am simtit mai bine. in weekend am ramas singura in casa si am facut un atac de panica in toata regula, cu sufocare cu ameteala, cu palpitatii si a trebuit sa imi repet tot ce stiam despre atacuri de panica, ca nu se intampla nimic, ca nu dureaza mai mult de 10 min. am reusit sa rezist dar toata ziua am ramas asa cu o tensiune in corp. laurenta ai dreptate cu amintirea starilor. cateodata imi e frica sa nu mai simt ce am simtit, sa nu mai gandesc ce am gandit. incerc sa imi spun ca e doar frica,si frica e un sentiment normal in atatea situatii doar ca acum eu o exagerez cateodata chiar imi iese cu autoincurajarea, ca totul o sa treca , ca e doar o perioada grea acum: azi am reusit sa conduc singura, am fost in oras singura si am fost ok. o sa reiau sedintele

may,nu uita respiratia e f importanta. in momentul in care incepi sa simti acei fiori de teama,frica,groaza, RESPIRA profund!apoi incearca sa pui STAPANIRE pe tine pe ,trupul tau.in momentul in care apare acea acei fiori,ai senzatia ca esti blocata toata....nui asa ....de aici si senzatia de sufocare. tu respira si ai sa vezi ca poti si asa recapeti oxigenul. apoi incearca sa te asezi,si sa respiri continuu.....nu cosmetiza situata cu muzica ,tv ,sau alte treburi. da-ti seama ce a provocat atacul respetiv .din aceea zi. daca ai traume din trecut,poae fii acelea,dar daca zici,ca doar de cand ai nascut situatia se naste de aici,oboseala ,responsabilitate,griji. un alt factor e ca cineva din din jurul tau sa stie ce simti,dar sa NU te menajeze. tu trebuie sa fii constienta de tine,sa infruntii tu singura,doar trebui sa impartasesti ce ti se intampla cuiva........daca macar nu mergi la psiho.scrie undeva. si repet in situatia asta care zici tu mai grea,nu-ti refuza nimic.eu sunt inebunita sa conduc cu muzica. sa nu ai prejudecati ca te judeca unul sau altul ,pt ca acum esti un pic mai vulnerabila. Si nu mai spune niciodata : a e o perioada vor trece......pt ca amintirile nu vor trece,si vei ajunge sa confunzi amintirle cu starea de fapt. lucreaza f mult si gandeste ca da sunt dar de unde vin....descopera cauza tu si ideal cu psiho tau,nu ascunde dupa deget,ca vei suferi mai tarziu. odata descoperit CAUZA deja esti vindecata. exp: poate uita cineva ca a avut cancer? nu. dar daca la vindecat,acum traieste cu fericit cu zambetu pe buze,ca a castigat lupta. imi doresc sa aud de bine,si sa te ajute cate ceva terapia mea ,luata de la terapeutul meu[pk][flo][flo][flo]

[Giulia_S]

Laurenta, multumesc tare mult pentru incurajari! am sa incerc sa ma programez la psiholog saptamana viitoare, poate ma mai limpezeste la minti. Cred ca am sa revin sa va povestesc cum a fost (daca si reusesc sa ma duc) peste 2 saptamani. Inca o data: va admir si imi dati curaj ori de cate ori citesc despre voi. Va multumesc! Giulia_S, mamica de Iasi

[laurenta]

cel mai bine e sa vorbim .......ajuta fffff mult...... aaaaa si odihna[flo][flo][nani]

[norina]

La fel am patit si eu , dinpacate mi se parea ca viata nu mai are nici un rost si ca n-am sa mai fiu fericita niciodata. DIn pacate eu nu am ajuns la psiholog, insa recomand sa mergeti. Eu nu realizam atunci prin ce trec, tarziu mi-am dat seama, din fericire credinta in Dumnezeu m-a ajutat, si tot El mi-a dat sansa sa-mi revin , cel putin asa cred, desi din cand in cand ma mai confrunt cu sentimenetele acelea din trecut, mi se pare acum ca a fost un adevarat cosmar. Nu neglijati, nu e de joaca,poate lasa urme destul de urate si oricum nu poate intelege nimeni prin cuvinte, decat cele ca voi care ati trait momentele astea. Se pare ca nu toate avem aceasta depresie post partum, eu cred ca firile mai sensibile si cu un iQ emotional ceva mai mare traiesc momentele astea, din nefericire pt noi... Nu e de dorit nimanui, dar asta e... Va doresc tuturor sa va regasiti linistea si pacea sufleteasca, sa fiti binecuvantate cu sanatate si dragoste pt cei dragi voua! Mult suuces!

[norina]

Am uitat sa mentionez un aspect destul de important, au trecut 6 ani de atunci si imi amintesc (din nefericire) absolut tot!!! O sa treceti si voi peste asta, cu siguranta, copiii nostri ne dau puterea sa mergem mai departe si trebuie sa fim sanatoase si fericite ca sa le putem fi de real ajutor celor ce le-am dat viata. numai bine va doresc!

[laurenta]

Citat:

citat din mesajul lui norina La fel am patit si eu , dinpacate mi se parea ca viata nu mai are nici un rost si ca n-am sa mai fiu fericita niciodata. DIn pacate eu nu am ajuns la psiholog, insa recomand sa mergeti. Eu nu realizam atunci prin ce trec, tarziu mi-am dat seama, din fericire credinta in Dumnezeu m-a ajutat, si tot El mi-a dat sansa sa-mi revin , cel putin asa cred, desi din cand in cand ma mai confrunt cu sentimenetele acelea din trecut, mi se pare acum ca a fost un adevarat cosmar. Nu neglijati, nu e de joaca,poate lasa urme destul de urate si oricum nu poate intelege nimeni prin cuvinte, decat cele ca voi care ati trait momentele astea. Se pare ca nu toate avem aceasta depresie post partum, eu cred ca firile mai sensibile si cu un iQ emotional ceva mai mare traiesc momentele astea, din nefericire pt noi... Nu e de dorit nimanui, dar asta e... Va doresc tuturor sa va regasiti linistea si pacea sufleteasca, sa fiti binecuvantate cu sanatate si dragoste pt cei dragi voua! Mult suuces!

daca ai reusit sa treci singura peste asta te admir nespus... intradevar nu toate mamicile trecem prin asta dar ..important sa trecem peste.....da si cu ajutorul lui D_zeu nu numai a medicilor..... sanatate multa [flo][flo]

[laurenta]

Citat:

citat din mesajul lui norina Am uitat sa mentionez un aspect destul de important, au trecut 6 ani de atunci si imi amintesc (din nefericire) absolut tot!!! O sa treceti si voi peste asta, cu siguranta, copiii nostri ne dau puterea sa mergem mai departe si trebuie sa fim sanatoase si fericite ca sa le putem fi de real ajutor celor ce le-am dat viata. numai bine va doresc! da stiu amintirile vor fii, cum am spus mai sus ....de asta nu trebuie sa na temem ......ca vor reveni acele stari sub forma de amintiri......din fff mare pacat amintiri urate...dar cand te uiti la puiut iti da forta sa treci.....desi starile sunt f intense........ aveti grija de voi

[Giulia_S]

Multumesc Laurenta & Norina :) Am fost la psiholog, acum 2 saptamani. Nu am mai intrat sa povestesc ptr ca nu am avut timp, chiar daca mi-am luat intre timp si o bona, 2-3 zile pe saptamana, cate 4-5 ore pe zi (deci un part time care sa-mi permita dsa ma mai misc si eu). D-na doctor pe care v-o recomand cu toata caldura - Dascalu Catalina e o tipa super, poate si datorita faptului ca este ea insasi o proaspata mamica. Intr-o ora mi-a schimbat radical felul de a vedea lucrurile si de a ma vedea pe mine. Acum sunt mai linistita si reusesc sa-mi controlez nervii mai usor. Nu neg ca inca mai am perioade de nervi, dar ii controlez acum. Mi-am facut intre timp si un [url]blog[url][/url]http://pernagravide.blogspot.com/[/url] si am scris un articol despre miturile pe care le "spargem" dupa nastere, in seara in care am fost la sedinta. Cred ca m-a ajutat, in sensul ca am constientizat foarte bine ceea ce mi se intampla versus unele dintre asteptari fata de care aveam senzatia ca sunt neputincioasa, de unde si nemultumirea perpetua pe care o traiam. Giulia_S, mamica de Iasi

[Giulia_S]

...continuare: spuneam ca am creat un blog in care am scris concluziile sedintei de psihoterapie - asta m-a ajutat foarte mult pentru ca am constientizat inca o data multe dintre aspectele care ma nemultumeau tot timpul si care imi creau acea stare de insuficienta, neputinta si vesnica nemultumire care nu mi-a mai permis o perioada de timp sa ma bucur cu adevarat de copilul meu si de clipele petrecute alaturi de el. Este extraordinar sa scrii sau sa vorbesti - depinde cum simti ca te eliberezi mai bine! Giulia_S, mamica de Iasi

[laurenta]

wooow ma bucur ca esti bine.......[flo][flo][flo] continua aceste sedinte sunt fff bune eu mam ma simt f bine terapistul meu mia devenit cel mai bun prieten.......... eu trec o perioada f grea........cu sotul meu dupa accident ........mie f greu....... si din nou spun ca ma ajuta f mult terapia,si mai ales ca am un copil de crescut .....si trebuie crescut cu multaaaaaa dragoste[flo][flo]