Va e frica de moarte?

[Maria_1]

Bird70, Din punct de vedere strict crestin (asta era punctul de vedere expus de mine in primul mesaj) moartea NU este naturala. Din punct de vedere crestin, moartea si-a asumat-o omul prin pacat. Adam si Eva (oricat de hilar ar parea - unii mai cred in asta), creaturile lui Dumnezeu din Gradina Edenului nu erau proiectate sa moara. Moartea le era straina si necunoscuta. Ei au ales sa pacatuiasca si 'pacatul primordial' a deschis poarta mortii. O data cu 'pacatul primordial' s-a produs 'caderea'. Din punctul de vedere al stiintei, moartea poate sa fie foarte naturala. Dar pentru omul crestin, moartea NU este naturala. Asa cum nici homosexualitatea nu este naturala, etc, etc. Este o urmare a neputintei lui de a se ridica din 'cadere'. Moartea biologica, in schimb, este o evidenta si sigur ca face parte din ciclul vietii. In primul mesaj, eu nu vorbeam despre moarte in sensul ei biologic si atat.

[tlaura]

Parca Eminescu a zis: " Nu de moarte imi e frica, ci de vesnicia ei"! Si asa si este; bine, e adevarat, conteaza si cum murim, dar eternitatea mortii e cea care ne inspaimanta. Si eu am avut, si inca mai am stari in care constientizez ca o sa dispar pur si simplu, pentru totdeauna. Si asta mi se pare grozav: PENTRU TOTDEAUNA! Adica, daca era asa, murim pentru cateva sute, mii de ani si ne reintoarcem, era ok., dar sa nu mai existam vreodata????!!!! Nu cred ca asta vine din lipsa credintei In Dumnezeu; e pur si simplu o stare de moment, in care te gandesti: daca totusi nu exista nimic DUPA? Acum, nu mai imi este atat de frica, o iau ca pe ceva natural, de care nu scapa nimeni. Probabil ca m-am maturizat! Laura, mama lui Andrei [url="http://community.webshots.com/user/tcatlaura"]Poze[/url]

[nikol24]

Intr o seara stand la barfa cu sotul meu l am intrebat de ce i este cel mai frica pe lumea asta.Spre exemplu mie imi este frica de singuratate ,nimic nu ma sperie mai mult pe lumea asta decat faptul ca o sa vina vremea cand am sa raman singura. Raspunsul lui m a uimit.I este f frica de moarte.Nu concepe ca o sa inchida ochii o data si nu o sa i mai deschida niciodata. Pe mine nu sperie moartea.Am pierdu to pe mama mea acum 3 ani la 40 ani ( aveam atunci 20 de ani) si la un an jumate a murit si bunica mea . Accept moartea ca pe ceva oarecum firesc prin prisma acestor pierderi.Sotul meu nu a trecut prin asa ceva decamdata multumim lui Dumnezeu!Poate ca la un moment dat isi va schimba parerea cine stie.. ,,IDEALUL ESTE INVIZIBIL OCHILOR''

[mcm2011]

Pana sa imi fac familia mea si pana sa am un copil ziceam ca mie si 50 de ani sa traiesc imi sunt suficienti (ce copil nebun). Acum, gandindu-ma doar o secunda ca as putea sa mor intr-o buna zi mi se rupe sufletul, ma ia si plansul uneori. Nu imi imaginez sa nu mai vad zambetul copilului meu si sa nu il vad cum creste, cum evouleaza, nu imi imaginez cum e sa nu imi mai vad sotul, nu imi imaginez sa nu ma bucur de fiecare rasarit si apus de soare... Chiar daca viata nu e roz si e o cruce pe care trebuie sa o ducem toti, prefer sa o traiesc, sa o accept asa cum e si sa ma bucur de fiecare clipa a sa.

[maya2]

maria 1, [flo]! am aflat ce inseamna cu adevarat durerea si neputinta...

[Maria_1]

Citat:

citat din mesajul lui maya2 maria 1, [flo]! am aflat ce inseamna cu adevarat durerea si neputinta...

[:(] de ce spui asta?

[szivarvany]

de moarte nu, pt ca la un moment dat, oricum acolo ajung asa ca nu e nimic de filozofat :-) imi este insa enorm, enorm de frica sa nu-mi las copila singura pe lume. pe mine asta ma inspaimanta cu adevarat. _______________________________________________

[belleane]

Eu as putea imparti moartea in fizica si spirituala. Cand eram copil frica de moarte fizica imi provoca cosmaruri. Ma gandeam uneori cum ca as fi ingropata, muscata de tot felul de viermi. In visele mele imi inchipuiam ca sunt constienta de asta si simteam orice muscatura. Putin mai tarziu am aflat despre rai si iad si tot asa visam cum as fi in iad sa fierb in cazanul cu smoala, sa ma intepe cu furci tot felul de draci. ORIBIL.Apoi, in copilaria mea mai intarziata mi-am propus sa fac tot posibilul sa nu ajung in iad. Si m-am apucat sa citesc. Mai tarziu am putut face diferenta intre moartea trupeasca si cea sprituala. Regretul meu ar fi ca ii parasesc fizic pe cei pe care ii iubesc, poate ar suferi mult, poate le-ar fi greu fara mine. Dar am o mare curiozitate sa vad ce urmeaza. Te iubim, printesa Victoria!!!