Trebuie sa vorbim despre Kevin(2)

[Chuny]

Citat:

citat din mesajul lui Bettercy Am vazut si eu filmul aseara de curiozitate. Ce m-a surprins in film este ca mama nu-l legana, nu-l strangea in brate pe copil cand el plangea la cateva luni. Nu stiu daca in carte se intampla asta. Il tinea departe si ii zambea intr-un mod robotic foarte ciudat...de parca cel mic intelegea zambetul ei. In fazele alea mama arata zero disponibilitate afectiva fata de copilul ei. Si cred ca fiecare copil simte asta, chiar si la cateva luni. Poate mama ar fi trebuit sa ceara ajutor pt ca era super stresata, era la marginea prapastiei. Zgomotul unui picamar este mai placut decat plansetul copilului ei. Daca ea cerea ajutor din perioada in care el era inca foarte mic, poate sfarsitul ar fi fost diferit.

M-am uitat inca o data la scenele de la inceput si mi se pare ca efectiv habar nu avea ce sa faca cu copilul, cum sa procedeze, apoi mi-a parut epuizata si resemnata. Mamele ca Eva nu stiu sa ceara ajutor, iar uneori timpul nu aranjeaza lucrurile.

[Chuny]

Citat:

citat din mesajul lui Marina mama pana la urma e si ea un soi de abuzata. neinteleasa, obligata de sot si societate sa-si curme visele, in viatza reala probabil majoritatea ar da si in depresie.[size=2]De curiozitate am cautat pe net daca exista informatii pe net despre copilaria celui care a comis masacrul din Norvegia. Diagnosticat cu schizofrenie, sunt curioasa daca ceva din trecutul lui poate "justifica" gestul. ...Interviewed by The Telegraph, a British forensic psychologist, Dr. Ian Stephen, highlights the fact that Breivik’s targets on the day symbolized authority, on the one hand, but also: "It is very striking that he chose a children's camp to attack - it may be that he despised or envied the children ... and felt like an outsider, who did not have that aspect to his life." Stephen also says: "There is a sense of a kind of 'mummy's boy' - someone who perhaps couldn't form relationships, and felt set apart from the rest of the world." [/size=2] Nelia ai mentionat de 2 ori situatiile de razboi. cred ca situatiile nu sunt chiar comparabile. Cred ca tine mai mult de instinctul de supravietuire, inclusiv a celor care starnesc un razvoi. Ei cred cumva (e o discutie lunga cum s-a ajuns la asta) ca viatza, libertatea lor sunt in pericol si actioneaza ca atare. Marina

De acord cu Marina. Dar ce ne facem cu abuzurile din razboi? Nu toti soldatii de pe front ajung sa violeze copii sau sa omoare cu cruzime si sa urineze pe cadavru. Unii insa o fac ? Prin ce mecanisme se ajunge la asa ceva ?

[Chuny]

Citat:

citat din mesajul lui nelia Citat: citat din mesajul lui rrox3 Am vazut si eu filmul, pot fi in sfarsit on topic [:)] Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) Pfuiii, excelenta analiza![flo] nikol24, nu l-a dus pentru sanatatea sa mintala la medic, l-a dus pentru ca i-a rupt mina. Eu nu am vazut in film nici macar o referire ca ar vrea sa afle ce se intilma cu baiatul, sa ceara ajutor pentru ceea ce simtea si vedea in el, sadism cum spune Rox. Cornelia Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

Din cate imi amintesc l-a dus o singura data si se intreba de ce nu vorbeste la varsta lui. Era ingrijorata. Imi revin in minte parintii Asperger, in realitate ei exista si sunt foarte multi si chiar se descurca onorabil.

[Eseea]

Fetelor, pot vedea si eu undeva filmul in lb. romana ( sa-l cumpar, inchiriez sau altcumva) ? [flo] Mami de [url="http://lb5f.lilypie.com/Y4cQp3.png"]fetita[/url] [8**] si de [url="http://lb3f.lilypie.com/z7Dlp2.png" width="400" height="80" border="0" alt="Lilypie Third Birthday tickers" /></a>"]baietel[/url] [sofer] Everything is hard before becoming easy...

[nelia]

Citat:

citat din mesajul lui Chuny Citat: citat din mesajul lui nelia Marturisesc ca nu inteleg ce vrei sa spui... Chuny, tu te-ai gindit la psihanaliza pentru ca tu duci o lupta in prezent pe care eu nu o duc, deci eu cind am vazut filmul nu am sesizat sau nu m-am gindit la ceea ce ai sesizat tu. Dupa ce ai facut-o, da, am vazut ca filmul poate fi intrepretat si asa... ma opresc aici. Cornelia Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung) QED Inca o data, eu am adus argumente, tu nu le-ai luat deloc in seama la o prima abordare, dar ai simtit nevoia sa "explici" de ce eu le-am vazut, nu mi se pare fair-play. Nu vad de ce nu pot discuta despre un film fara sa mi se bage in fata, macar cu cate o mica aluzie, situatia mea. Nici nu vad care e problema, in continuare mi se pare ca au fost alese niste concepte din psihanaliza si apoi au creat o poveste in jurul lor. Si am o viziune despre film care se apropie de ce am mai citit pe topicul asta, deci nu-s asa picata din luna :-) Cred ca e prima oara cand particip la un asemenea topic pe DC, dar zau ca nu vreau sa o fac intr-o atmosfera kafkiana: prefer sa se discute ideile si argumentele pe care le aducem, nu emitatorii.

Acum am inteles.[:D] (asta trebuia sa fie [:)], scuze!) Dar acum iti spun eu ca nu e fair play oricum. Tu ai adus in discutie la subiect autismul si ceea ce face psihanaliza in Franta... si atit timp cit ai facut-o si urmarind indeaproape ceea ce ti se intimpla, nu a fost nici o mica aluzie in ceea ce am scris, ci eu chiar asta am vrut sa spun, dar nu pentru ca am vrut sa fac analize gratuite sau sa emit judecati de valoare, ci pentru ca am crezut sincer ca de aceea vezi detalii din psihanaliza in film pentru ca esti mult mai la curent ca mine cu ele (de aici si lipsa de argumente in acest sens), traind ceea ce traiesti. Nici prin cap nu mi-a trecut altceva... Fraza bolduita de tine in mesajul meu spune exact ceea ce spune, dar fara substraturi analitice, era o constatare: asa cum tu vezi/simti ceea ce spui pentru ca traiesti ceea ce traiesti, si la mine ceea ce am vazut in film este strins legat de experienta mea (scrisesem un mesaj despre cum au plins copiii mei, dar l-am sters, ca nu mai avea rost). Asta am scris, asta am vrut sa spun si nimic mai mult: ca fiecare il interpretam intr-un mod personal si de aceea nu pot fi analizele la fel. Nu m-am gindit sa fac o analiza de caz obiectiva, am fost subiectiva pentru ca am inteles ca se cere parerea noastra ca parinti si pe mine asa m-a marcat filmul, nu altfel... Daca nici asa nu te satisface explicatia mea, nu stiu cum altfel sa mai scriu.[:)] Cornelia

Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

[Chuny]

Nelia, eu sunt sigura ca ai inteles de la inceput ce vroiam sa spun, dar nevoia ta de a judeca si de a da verdicte e mult prea mare. si nu e confortabila pt mine. Eu pot vorbi despre situatia mea, tu nu ai niciun drept sa mi-o arunci in fata pt a justifica incapacitatea mea de a judeca un film. E foarte delicat, sper ca esti capabila sa intelegi treaba asta. Desigur nimic nu e ceea ce pare :-) Mie nu imi place dublul discurs, am mai spus asta, ori ma lovesc de persoane aparent amabile si sensibile "situatiei" mele peste tot, care tin cu dintii sa mi-o aminteasca si sa se agate de asta, pic cu pic, ca nu cumva sa uit ca vorbesc numai si numai in calitate de... . Eu despre situatia din Franta vorbesc la orice ora si oricui, cred ca am ametit-o pe Doruletz pe pm cu asta, vreau sa stie toata planeta, pe Fb doar despre asta vorbesc pt ca situatia e chiar dramatica. Scrisesem un mesaj si despre mine personal la inceput pt una din fete ce ma intrebasem si apoi l-am sters, ghici de ce ? Daca eu constat ca marul e rotund si tu imi raspunzi "las' ca stiu eu ce situatie ai tu acasa, de-aia zici ca marul e rotund" nu mai e ok. Si eu nu pun emoticoane care ranjesc cand discut cu tine.

[Chuny]

Suntem off topic de mult, imi cer scuze, pot povesti despre situatia din Franta, insa e neplacut pt mine sa fiu pusa cu forta pe coperta :-) Rrox, revin la ceea ce ai scris, ca sadismul se invata si ca in film nu apar destule elemente care sa sustina treaba asta. Cred ca de aici vine si dezamagirea spectatorului pt ca subiectul in sine e interesant, dar nimic nu e aprofundat, nici depresia Evei, nici sadismul ei ( putem sa intuim ca il maltrata, dar nu avem destule dovezi, doar pumnul acela in masa si cand il tranteste de perete). Mie si atunci mi s-a parut ca a facut-o cumva teatral, nu parea nervoasa. Pana la urma incep sa fiu dezamagita din ce in ce mai tare de constructia filmului. Cred ca ar fi fost o ocazie buna de a aprofunda subiectul asta. Ana, faci un subiect nou ? ca pe asta am reusit sa-l diluam rau de tot.

[olympia]

Chuny, esti nedreapta cu Nelia, zau... Eu, ca una care inca n-a vazut filmul [:D], dar am citit ce ai descris tu aici ca referinte psihanalitice, am zis "oau, ia uite ce stie/a citit Chuny, io habar n-aveam de astea", am trecut mai departe gandindu-ma ca evident o scriitoare care n-are copii dar e obsedat de copiii aia rai care dau cu camioane in cap si care prin logica ei aiuritoare mai tarziu omoara oameni, avea nevoie de un asemenea schelet spre a-si justifica povestea. Ca mame noi stim ca sunt faze in care copiii-s agresivi sau chiar sadici, fara urmari in viata adulta. E, scriitoarea n-a aflat asta, ea exorcizeaza raul pe o tema in voga. Necitind cartea n-as putea spune daca aluziile la teorii psihanalitice mentionate de tine nu-s poate aportul regizorului sau scenaristului sau al actorilor, cum iar bine zicea Nelia... Din cea a zis Rrox, eu am inteles ca evolutia in psihologie e tocmai in sensul analizarii influentelor reciproce mama-copil dincolo de determinismul limitat pe care-l subliniai tu "mama face X copilul ajunge Y". Deocamdata pot doar sa zic, cum se vede de la mine si zau daca am vazut vreun dublu discurs la Nelia. Ea e blanda si impaciuitoare ca intotdeauna [flo] In privinta linkului pus de tine si automat a clasificarilor de acolo, poate ne spune Rrox sau Lady daca ele-s aceleasi in toate tarile, mai mult ce-ar fi de zis? In zona asta psi, dincolo de etichetele puse copilului eu stiu ca dragostea, acceptarea, respectul si rabdarea vindeca si se invata. Le arata mama din film fiului ei, era asta baza relatiei dintre ei? Voi ziceti nu, dar ea nu stia cum... Ok ea nu stia cum sa iubeasca , dar copilul de unde sa stie? [url="http://penecolorate.blogspot.com"]Pene colorate... cate putin din toate![/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/EsarfePictateVitrinaCuFluturi#"]album[/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/Gradina#"]gradina[/url]

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui Chuny Citat: citat din mesajul lui rrox3 Chuny nu stiu ce ziceau psihanalistii asculati de tine, dar nici macar adeptii psihanalizei clasice nu-si mai pot permite sa ignore relatia dintre mama si copil. Iar relatia e co-creata de ambii, in pondere diferita desigur. Psihanalistii pe care i-am mai citit eu luasera asta in calcul la modul serios. Psihologia dezvoltarii a depasit de mult etapa in care copilul era vazut ca o coala alba pe care parintii si mediul astern ce vor. Copilul are temperament si fiecare copil va raspunde in felul lui in relatia cu mama si asta va influenta invariabil si raspunsul mamei. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) Ana, nu ne inchide subiectul asa brusc ca mai e de discutat destul :-) Acum am recitit, Rrox, eu nu am spus niciunde ca psihanaliza ar ignora relatia dintre copil si mama, dimpotriva !

Sigur ca nu ai spus. M-am exprimat ceva mai condesat, ideea era de relatie cu dublu sens, nu determinista de la mama la copil si atat. Am bolduit acum in mesaj partea care se referea la asta. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[Chuny]

Olympia, poate ca am fost nedreapta cu Nelia, dar si ea a fost nedreapta cu mine. am explicat deja ca nu-mi place sa fiu pusa fortat pe coperta, am dat si exemple destul de plastice :-)) pt a fi bine inteleasa, sper sa ma intelegi si pe mine. Pot vorbi oricand despre situatia din Franta, dar despre mine nu oricui. In celalalt subiect eu si rrox vorbeam de psihanaliza, nu psihologie. Psihologia, Dieu merci, are o alta directie. Dragostea, respectul si acceptarea vindeca doar in teorie. Sau cand vorbim de copii fara "probleme". In practica si in cazul unor tulburari e ceva mai complicat si nu putem vorbi asa de usor de vindecare.