experiente mistice - (6)

[irisM]

..insa, noi existam in acelasi plan de creatie, buni si rai, devotati si egoisti, generos si avar, muncitor si puturos, responsabil si nesimtit, sfant si criminal...

 

Asta e o fraza la care noi toti ar trebui sa ne gandim mai des, pentru ca cuprinde in ea un mare "generator" de durere in care omul traieste zi de zi, durerea muta si nedefinata, durerea de fond cu care ne-am invatat sa traim. Am fost invatati ca trebuie sa fim buni si nu rai, devotati si nu egoisti, generosi si nu avari..Si totusi avem din toate cele cat putin..sau mai mult..Din cand in cand razbate un suflu de calicie sau lene sau egoism pe care oricat ne-am preface ca nu-l vedem ne sare in ochi. Pentru ca e acolo, exista in noi..ce facem cu el? Incercam sa-l ignoram, sa-l ascundem, sa ne ferim de el, pentru ca am fost invatati ca nu e permis sa-l avem, nu e acceptabil social, defect major familial si un pacat religios. Poate ca si este, dar totusi ce facem cu el, ca el exista si daca vrem si daca nu. Si asta daca e ceva legat de noi, dar sa ne feresca Dumnezeu sa observam la altii ca i-am si pus la zid..

 

Pot sa-l ignor, sa-l pun in carca altuia "dar el ce da, ce face, el m-a determinat..", pot sa ma lupt cu el si in veci sa fiu in razboi cu mine insumi, vesnic incordat, nicioadata la liman, sau pot sa-l accept sa mi-l asum ca fiind parte din conditia mea de om, ca sa ma pot schimba. E ca la alcoolici..mai intai nu recunoaste ca bea, apoi recunoaste, dar e vina nevestei ca e rea si guraliva, apoi incearca sa se lase, dar ii iese o data si de doua ori nu, pana nu-si accepta si asuma conditia nu poate face nici un pas inainte.

 

 

[danny1]

eu cred ca Dumnezeu ne-a creat pe toti cu acelasi drag.a pus la fel de multa iubire,la fel de mult Sfant Duh in toti.dar ne-a dar liberul a arbitru.noi alegem dumul pe care mergem.

o experienta deosebita am avut azi-noapte.m-a trezit pustiul sa il alptez.desi il alaptam,eu ca fizic parca m-am disipat.simteam doar sufletul cum pulsaza,cum traieste.totul traia acolo,se concentra acolo.atunci,desi ochii nu puteau percepe,am vazut un inger de lumina.a stat 1-2 min.repet,era in dreptul peretelui,ochii nu-l vedeau,doar sufletul pt care nu exista bariera materiala a peretelui.apoi el a fost inlocuit de Isus.avea haine albe,o lumina angelica.a inaintat spre mine 2-3 metri.nu am putut zice decat Doamne miluieste,Doamne ajuta-ma.nu imi venea sa cred ca eu vedeam asta,ca am meritat sa vad asta.acum stiu ca nu am gandit bine.a plecat ,dar a ramas senzatia,sufletul plin.

un inger negru am vazut si eu intr-o noapte zburand la cateva sute de metri deasupra blocurilor din fata mea.eram cat se poate de treaza,trageam draperiile la geam.

 

tuturor[flo]

 

 

mami de 18.11.03 si Robert Stefan 27.09.10

---

id="size1">id="teal">id="Tahoma">mutanta:A1298 homozigot,C677 heterozigot-hihihi si bleah,bleah,bleah

 

 

[danny1]

imi amintesc ce mi-a spus cineva:pt a-ti "imblanzi" dusmanii,pt a-i "infrange",tot ce poti face e sa te rogi pt ei.

 

mami de 18.11.03 si Robert Stefan 27.09.10

---

id="size1">id="teal">id="Tahoma">mutanta:A1298 homozigot,C677 heterozigot-hihihi si bleah,bleah,bleah

 

 

[3x3]

Citat:

citat din mesajul lui irisM durere in care omul traieste zi de zi.[...]Si totusi avem din toate cele cat putin..sau mai mult."

align="right" id="quote2">

omul nu este perfect. mai devreme sau mai tarziu vor pasi la lumina constientei si constiintei toate "minusurile" care fac parte din ego. asta este si drama lui, limita propiei existente.

cine ajunge la granita potentialului egoului, va pasi negresit in lumea spiritului. cine ajunge la marginea potentialului spiritului, va pasi in mod cert pe calea mistica, catre DUMNEZEU. de la ego la DUMNEZEU, este o cale numai de initiere, iluminare, purificare. ce face omul cu durerile lui, este un domeniu in mod cert personal. ce invata din durere asterne bazele intelepciunii mistice.


sufletul se inalta, putin cate putin, prin experienta egoului,cand prin gest, decizie de viata in legea divina acesta uneste potentialul constientizarii cu intelepciunea constiintei. "ochiul" egoului se deschide, incepe sa vada, sa inteleaga. valul lui ISIS se retrage, putin cate putin, si constientizarea este urmata de cunoastere; cunoasterea extinde constienta la nivelul constiintei, iar constiinta, in cele din urma se va inalta in constiinta DIVINA, cu access la informatia absoluta a creatiei, intelepciunea divina. nu degeaba se zice "cine are ochi de vazut sa vada". nu este vorba de ochiul fizic, ci de constientizarea , vederea informatiei, intelepciunii divine ca sens profund al gestului in materie.

cand egoul este canal de gratie divina si creaza in legea divina, isi inmulteste "talantii", primiti in viata, asigurand evolutia spirituala,angelica si mistica.

evolutia spirituala tine mai degraba de cunoasterea egoului in planul lumii subtile si in raport cu creatia egoului. evolutia mistica tine de cunoasterea si descoperirea egoului in planul si in raport cu DUMNEZEU. in spiritualitate avem curcubeul de credinte. in mistic avem doar un singur CREATOR: DUMNEZEU. de aceea lumea spiritului este lumea credintei egoului. este lumea dintre DUMNEZEU SI OM.

numai pace[flo]

[3x3]

Citat:

citat din mesajul lui danny1 imi amintesc ce mi-a spus cineva:pt a-ti "imblanzi" dusmanii,pt a-i "infrange",tot ce poti face e sa te rogi pt ei.

align="right" id="quote2">rugaciunea este singurul gest prin care egoul lasa pa "mainile legii divine" sau cum se zice, lasa pe umerii DOMNULUI, tot universul subtil declansat prin suferinta.atunci cel ce provoaca suferinta intra in legea divina, si va primi ceea ce "a insemantat". rugaicunea este singura cale, prin care egoul nu se va implica in viitoarele karme legate de gest. cu cat egoul raspunde la provocari mai mult, cu atat se va lega in lantul de "cauza efect" subtil mai profund. se cunoaste expresia "istoria se repeta". si se va repeta pana cand egoul se lumineaza, si invata sa raspunda cu bine la rau. lectia se paote lua intr-o clipa, intr-o viata, sau in mai multe vieti. aici, numai "liberul arbitru" isi pune cuvantul. ce face omul viata lui, este doar o taina pe care numai el o stie, si DUMNEZEU.NUMAI PACE[flo]

[3x3]

 

din alchimia si cautarea perfectiunii, de Aivanhov. cine doreste textul intreg, atasez linkul unde poate fi gasit:

 

http://www.scribd.com/doc/57314088/Alchimia-Sau-Cautarea-Perfectiunii-Omraam-Aivanhov

 

 

 

"Se întâmpla câteodata sa vina la mine cineva pentru a mi se plânge ca nu reuseste sa scape de un viciu

care îl chinuie. Saracul de el, a încercat de sute de ori dar nici o data nu a reusit. Atunci îi spun: “Ei bine,

dar asta e minunat, este de-a dreptul formidabil! Asta dovedeste pur si simplu cât sunteti de puternic!”

Ma priveste uluit si se întreaba daca nu cumva îmi bat joc de el. Atunci îi spun: Nu, deloc, nu râd de

dumneata, dar pur si simplu dumneata nu-ti dai seama de propria forta. - Dar care forta? Eu nu reusesc

niciodata, sunt mereu victima si asta este o dovada ca sunt slab. - Ba nu, nu gândesti corect. Sa analizam

cum s-au petrecut lucrurile si ai sa întelegi ca nu glumesc deloc. Cine a format viciul acesta?...

Dumneata. La început el n-a fost mai mare ca un bulgare de zapada pe care-l puteai tine în palma. Dar

jucându-te mereu cu el, adaugându-i putina zapada, distrându-te sa-l rostogolesti, sa-l împingi, a tot

crescut pâna a ajuns cât un munte care acum nu te mai lasa sa treci mai departe. La început si viciul de

care te plângi nu a fost decât un mic gând, dar l-ai întretinut, l-ai alimentat, l-ai “rostogolit” si acum te

simti strivit de el. Ei bine, eu ma minunez de forta dumitale, dumneata ti-ai construit acest viciu, esti

tatal lui, este fiul dumitale si este atât de zdravan ca nu mai reusesti sa-l pui la pamânt. De ce nu te

bucuri? - Pai, cum sa ma bucur? - Ai citit cartea lui Gogol, “Taras Bulba”? - Nu. - Ei bine, ti-o povestesc

eu. Bineînteles, povestea este mult mai lunga.

Taras Bulba era un cazac batrân care îsi trimisese cei doi fii sa studieze la seminarul din Kiev, unde au

ramas trei ani. La reîntoarcere, erau doi flacai voinici. Fericit ca-i revede, îsi manifesta dragostea

parinteasca, în gluma, (cazacii se pare ca au un fel al lor, foarte special, de a-si manifesta dragostea!) lea

dat un brânci. Dar baietii n-au luat-o ca pe o gluma, au ripostat si l-au pus pe tatal lor la pamânt. Când

s-a ridicat, putin cam sifonat, Taras Bulba nu a fost câtusi de putin suparat, din contra, a fost mândru ca

a fost în stare sa faca doi fii atât de zdraveni.

“Si atunci, de ce nu esti si dumneata la fel de mândru ca si Taras Bulba când vezi ca fiul dumitale te-a

pus la pamânt? Dumneata esti tatal, dumneata l-ai hranit, l-ai întarit prin gândurile dumitale, prin

dorintele dumitale: deci esti foarte puternic. Dar, daca vrei, iata cum îl poti învinge. Cum procedeaza un

tata care vrea sa-si cuminteasca fiul care face nebunii. Nu-i mai da bani, si fiul, lipsit de mijloace este

nevoit sa reflecteze si sa-si schimbe comportamentul. Atunci, dumneata de ce sa îti mai întretii fiul? Ca

sa-ti tina piept? Haide, strânge-i putin surubul! Din moment ce dumneata l-ai adus la viata, stii ca ai

putere asupra lui. Altfel toata viata te vei lupta cu el sau vei suferi, fara ca sa gasesti niciodata mijlocul

potrivit de a iesi din dificultate”.

 

Din pacate, sunt prea putini aceia care ajung sa priveasca lucrurile astfel. Se lupta cu disperare cu

anumite tendinte negative care se manifesta în ei fara sa-si dea seama ca pentru a ajunge acolo, au fost

foarte puternici. Cu cât dusmanul din voi este mai puternic, cu atât aceasta dovedeste ca forta voastra

este mai mare. Da, acesta este modul în care trebuie sa gânditi.

Observati numai cât sunteti de crispati când luptati cu voi însiva si câte greutati întâmpinati; se da o

batalie grozava în voi si aceasta batalie va umple de contradictii. De obicei considerati ca tot ceea ce este

inferior în voi va este dusman si vreti sa-l ucideti; dar acest dusman este foarte puternic, caci îl caliti de

sute de ani în lupta pe care o purtati contra lui si cu fiecare zi el devine tot mai amenintator. Este

adevarat ca avem dusmani care traiesc în noi, dar daca ei ne sunt dusmani, este vina noastra care nu

suntem alchimisti destul de priceputi pentru a transforma totul.

Ce spune Apostolul Pavel ? “Mi s-a înfipt o teapa în carne. De trei ori l-am rugat pe Mântuitor sa mi-o

îndeparteze si El mi-a spus: “Iertarea mea sa-ti fie de ajuns, caci puterea mea se împlineste în

slabiciune”. Cel care simte o slabiciune în trupul, inima sau mintea sa, se crede saracit, dar se înseala,

caci aceasta slabiciune din el poate fi izvor de bogatii. Daca toate dorintele i-ar fi satisfacute, ar ramâne

pe loc. Pentru ca sa progreseze, el trebuie sa se simta îmboldit, întepat, si tocmai aceasta imperfectiune,

aceasta teapa înfipta în carnea lui este cea care îl obliga sa lucreze în adâncime, sa se apropie de Ceruri,

de Domnul. Cerul lasa sa avem anumite slabiciuni tocmai ca ele sa ne împinga spre munca spirituala,

caci ceea ce este în aparenta o slabiciune, este în realitate o forta.

Trebuie sa punem la munca slabiciunile noastre, pentru ca ele sa ne fie utile. Va mirati si spuneti: “Dar

bine, slabiciunile trebuie sa le dam la fund, sa le anihilam!”. Încercati si veti vedea daca va va fi usor:

voi veti fi cei învinsi. Problema se pune la fel cu orice defect sau viciu, indiferent daca este vorba de

lacomie, senzualitate, violenta, pofte nemasurate sau vanitate, trebuie sa stiti cum sa le mobilizati pentru

ca ele sa lucreze alaturi de voi în directia pe care ati ales-o. Daca vreti sa lucrati singuri, nu veti reusi.

Daca va veti goni toti dusmanii, tot ceea ce va rezista, cine va mai lucra pentru voi, cine o sa va mai

serveasca?

Exista animale salbatice pe care, cu rabdare, oamenii le-au domesticit si pe care acum le tin lânga casa.

Calul era salbatic, câinele era asemenea lupului si daca omul a fost în stare sa le domesticeasca, aceasta

s-a datorat faptului ca a stiut sa cultive în el anumite calitati. Cu siguranta ca ar putea îmblânzi si fiare

salbatice, dar pentru aceasta omul ar trebui sa-si dezvolte alte calitati.

Asa ca fiti fericiti: sunteti cu totii foarte bogati din moment ce aveti cu totii slabiciuni! Dar este absolut

necesar sa stiti sa le utilizati si sa le puneti la lucru. Eu v-am dat exemplul cu animalele, dar exista si alte

forte ale naturii ca fulgerul, electricitatea, focul, torentele... Acum ca stie cum sa le stapâneasca si sa se

foloseasca de ele, omul se îmbogateste. Si cu toate acestea, la început ele i-au fost toate forte ostile.

Oamenilor li se pare foarte normal sa se foloseasca de fortele naturii, dar daca le spui sa utilizeze vântul,

furtunile, cascadele, fulgerele din interiorul lor, se mira. Si, cu toate acestea, nimic nu este mai normal si

atunci când veti cunoaste regulile alchimiei spirituale, veti sti cum sa transformati si sa utilizati chiar si

otravurile care sunt în voi. Da, pentru ca ura, furia, gelozia si altele... sunt otravuri; dar în Învatamântul

Fraternitatii Universale veti afla cum sa le folositi si vi se va spune chiar cum sa va serviti de toate

fortele negative din voi, din care aveti din plin. Deci, bucurati-va caci aveti în fata o perspectiva buna.

De acum înainte, în mintea voastra, totul trebuie sa se schimbe. Bineînteles ca nu trebuie sa va aruncati

imediat asupra raului si sa începeti sa mâncati din el cu polonicul. În fiecare faptura, chiar si în cea mai

buna, sunt întotdeauna ascunse tendinte infernale care vin dintr-un trecut foarte îndepartat. Nu se pune

problema de a le scoate pe toate deodata, sub pretextul de a le utiliza.

Trebuie sa faceti mai întâi o punctie, sa preluati doar câtiva atomi, câtiva electroni pe care sa îi digerati

 

bine. Nu este cazul sa va bagati în gâlceava cu Infernul caci el este cel care va iesi învingator. Trebuie sa

stiti cum sa procedati. Trebuie sa continuati sa lucrati cu fortele superioare prin rugaciuni, armonie,

dragoste si, din când în când, atunci când din adâncul vostru iese ceva care scoate ghearele, dintii,

unghiile pentru a va provoca la vreo nesabuinta, atunci capturati-l, luati-l

[3x3]

Lao Tsu, filosof Chinese a spus "In the pursuit of

learning, every day something is acquired, and in the pursuit

of spirit, every day something is dropped".

egoul se elibereaza de haina lui de piele, si se redescopera in haina de lumina.atunci se regaseste si manifesta in adevaratul lui potential si in adevarata lui misiune creatoare: receptacol al gratiei divine, de la informatie pura pana la energie de viata, viata.

 

numai pace[flo]

[3x3]

am gasit pe scribd, o carte pe care eu personal am avut-o in engleza, dar am imprumutat-o, ca alte multe carti, si nu am mai primit-o inapoi.

 

http://www.scribd.com/doc/41664699/23209663-Ted-Andrews-Cum-Sa-Vezi-Si-Sa-Interpretezi-Aura

 

relativ aproape tehnicile practice prezentate in aceasta carte le-am invatat, practicat, etc. pana cand am pasit pe calea mistica.a fost o cale a spiritului pentru a ma inalta in divin.

 

si eu ca fiecare, am pornit pe calea redescoperirii din aproape in aproape. nu am stiut nici eu ce este credinta, cum este, cum se simte iubirea neconditionata, si mai ales cum simti valul de gratie divina, iubire neconditionata, cum se manifesta la nivel subtil...

toate au fost doar drumuri laterale, care au cladit increderea in mine insami si au deschis calea catre intelepciunea divina.

 

numai pace[flo]

[3x3]

imi odihneam spiritul in lumina binefacatoare a cuvintelor lui Lazarev, din "Privire in viitor "."cu cât mai puternica este aspiratia catre Dumnezeu si catre iubire, cu atât mai putin depinde omul de energetica lumii înconjuratoare, de experienta negativa a stramosilor sai si a vietilor sale anterioare".

 

http://www.scribd.com/doc/90568103/Privire-in-Viitor-Lazarev

 

numai pace[flo]

 

 

[irisM]

 

Cartea cu aura este si practica si distractiva daca o aplici..mi-a placut si mie.

 

Stii, cu multi ani in urma am avut o experienta cu o carte imprumutata, care mi-a schimbat un punct de vedere pentru toata viata. Am imprumutat o carte de la un prieten apropiat, carte care mi-a placut in mod special. Intamplarea (sau nu) a facut ca acea carte sa stea la mine pe raft mai mult decat aveam nevoie. Intr-o zi m-am intalnit cu persoana in cauza, eram apropiati ne vedeam foarte des, si mi-am amintit de cartea respectiva. Oarecum jenata mi-am cerut scuze pentru nereturnarea cartii. El a zambit si mi-a spus ca a observat ca am tinut cartea mai mult decat era cazul, dar lucrul asta l-a facut fericit, pentru ca asta inseamna ca mi-a placut asa de mult incat mi-a fost greu sa ma despart de ea si ca mi-o daruieste din suflet. Atunci am realizat ca avea dreptate, cartea respectiva insemnase pentru mine foarte mult si mi-era greu sa ma despart de ea, acesta fiind motivul real pentru care am tot amanat s-o inapoiez.

 

[flo]