Valoarea fiecaruia din noi

[AgnesLuca]

Citesc subiectul asta de la inceput dar nu am apucat pina acum sa scriu. La intrebarea initiala in afara acceptarii de sine conteaza, din punctul meu de vedere ceea ce in germana se numeste "Selbstwirksamkeit", nu ma incumet sa traduc in RO ca nu gasesc cuvintul potrivit, in engleza cica-i zice "self-efficacy", nu stiu daca este egal cu ceea ce Roxana numea "compententa"; termenul asa cum il inteleg eu s-ar descrie prin "a pune ceva in miscare prin forte proprii" si nu i-as zice competenta pentru ca ma duce mai degraba la ideea de "a face ceva bine" si nu despre asta-i vorba. Si cred ca cel mai important nu este neaparat de a fi "self-effective", ci conteaza in primul rind de a te crede asa. Apoi pentru a te simti bine in pielea ta cred ca mai conteaza sa poti iesi din ea si sa intri in relatie cu altii (oameni, dar si natura, animale [:)]). Citind ce a scris nelia si mie mi-a venit in minte ca ma identific cu Baloo [:D] Referitor la "greseala", ce ma ajuta pe mine este semnificatia pe care o dau evenimentelor din viata mea, indiferent ca sunt pozitive sau negative, atita vreme cit pot sa le dau un sens ma simt ok cu mine. Atunci cind nu am mai putut sa deslusesc sensul, am stiut ca trebuie sa schimb ceva in viata mea. (Ulterior am aflat ca exista si o ramura a psihologiei numita psihologie narativa care se ocupa cu asta [:I]) "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[daniela_b]

Citat:

citat din mesajul lui AgnesLuca (Ulterior am aflat ca exista si o ramura a psihologiei numita psihologie narativa care se ocupa cu asta [:I]) "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

Superinteresant! [:)] Ai putea sa-mi dai ceva detalii? Ok, eu vreau sa dau multe stele subiectului. Nu am starea sufleteasca necesara sa scriu la subiect si imi pare rau. Sint intr-o vrie emotionala si nu ma pot aduna, in scris, preocupata fiind sa imi pastrez a(l)titudinea[:D], atita cita mai am! Dar, va citesc.[flo] Fara semnatura. Ma simt mai bine.

[AgnesLuca]

Daniela, nu stiu nici eu prea multe, am citit despre in wiki germana http://de.wikipedia.org/wiki/Narrative_Psychologie pentru ca presupun ca sunt sanse mici ca sa te descurci in germana am cautat un text in RO si am gasit asta : http://www.psihologie-brasov.com/consiliere-si-psihoterapie/terapia-narativa/ "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[ladyJ]

Citat:

citat din mesajul lui AgnesLuca La intrebarea initiala in afara acceptarii de sine conteaza, din punctul meu de vedere ceea ce in germana se numeste "Selbstwirksamkeit", nu ma incumet sa traduc in RO ca nu gasesc cuvintul potrivit, in engleza cica-i zice "self-efficacy", nu stiu daca este egal cu ceea ce Roxana numea "compententa"; termenul asa cum il inteleg eu s-ar descrie prin "a pune ceva in miscare prin forte proprii"

Cred ca e vorba de eficacitate, auto-eficacitate. A fi eficient, a produce efect (pozitiv). Imi place cum ai definit mai sus [:)] -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F.

[rrox3]

Agnes la asta ma referam cu sentimentul de competenta si il vedeam ca sursa a increderii in sine. Care are legatura cu "a face". E masura a ceea ce credem, stim, ca putem face. Asta se construieste relativ usor, la orice varsta si nu necesita psihoterapie, cel mult ceva consiliere. Ceea ce inteleg eu din subiectul asta este insa diferit de increderea in sine. E legat de stima de sine, care are alegatura cu a "a fi". E sentimentul de a fi in regula, asa cum esti, doar fiindca existi. Asta se construieste in relatia de atasament, ca urmare a iubirii neconditionate, si atunci cand lipseste, nu e ceva ce putem repara singuri sau citind carti de self-help sau incercand cu disperare sa compensam prin multa competenta. Sunt lucruri diferite si nu se pot inlocui unul pe altul. Fiindca oricat de mult am face, la cea mai mica nereusita, venim in contact cu golul si lipsa de sens interioara, care nu e altceva decat lipsa iubirii aceleia neconditionate. Aici ajuta psihoterapia. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[ladyJ]

Citat:

citat din mesajul lui maru Cu toate astea, nu sunt suficient de buna pentru mine, nu simt sa am valoarea pe care altii cred ca o am!

Maru, dar ce crezi tu ca-ti lipseste pentru a fi suficient de buna? -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F.

[AgnesLuca]

LadyJ, multumesc ! Roxana, imi amintesc ca am citit de diferenta intre increderea si stima de sine in Copilul competent. Acuma stau si ma gindesc: daca nu as crede ca pot sa mai misc ceva [:)], m-as simti in mod sigur mult mai rau, dar nu m-as simti mai putin valoroasa, deci ai dreptate. (Legatura cu "valoarea" initial nu mi-a sarit in ochi in postarea lui Aquai, sincera sa fiu insa inca nici acum nu sunt convinsa nu a folosit cuvintul doar ca sa lege pozitia ei de cea a cosilierului). Stima de sine este ceva gen yes/no sau 1/0 in timp ce increderea in sine o putem descrie ca fiind mai mare sau mai mica si in plus fluctueaza in functie de context, nu ? Intreb asa naiv pt ca ma gindesc la mine, mi se pare ca ma stimez, desi a existat o perioada in viata mea in care m-am complacut intr-o relatie ambigua, chiar de dependenta din care mi-a fost greu sa ies. Poti sa te stimezi si totusi sa ti se intimple asa ceva ??? In timpul ala nu mi s-a parut ca as fi mai putin valoroasa, in schimb increderea in mine mi-a scazut destul de mult. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[rrox3]

Agnes n-as fi atat de radicala ca 1/0, in plan psihologic cred ca orice e un continuum. Ceea ce am intalnit eu des e o pervertire a stimei de sine, o stima de sine conditionata, ca si iubirea primita. Adica "sunt in regula atata timp cat..." - urmeaza conditionarea invatata ca fiind necesara. Dupa Taibi Kahler ar fi cele 5 tipuri de drivere: be strong, be perfect, please others, try hard, hurry up. Compensari cu competenta defapt, inlocuirea lui "a fi" cu "a face". Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[buflea]

Sigur ca toti facem greseli ... unele greseli se pot corecta, cu altele traim o viata si suntem obligati sa ni le toleram. Pentru ca Maru a pomenit de emigrare si pentru ca Aquai e proaspat emigrata am sa spun ca eu consider emigrarea mea o greseala. Este o greseala pe care am facut-o cu buna stiinta, din curiozitate, din provocare ... si desi nu ma pot plange din punct de vedere material si profesional, desi sunt atat de multe aspecte pozitive legate de ea, emigrarea a fost pentru mine o greseala in plan emotional. Inca este si revine de fiecare data cand imi e greu ... cand emigrand am cazut cu cel putin 5 ani inapoi fata de punctul de plecare, cand a trebuit sa ma duc iar la scoala in conditii mult mai grele ca prima data, cand nu am cu cine lasa copiii acasa, cand sufar si barbatul nu ma intelege, cand periodic trebuie sa traiesc cu soacra si ai mei in casa pentru copii, cand stiu ca daca ma cert cu barbatul nu ma pot duce la mama sa dorm un weekend si sa uit de toate, cand realizez ca daca am probleme financiare nu am unde si la cine sa ma duc, cand trebuie sa ma lupt in situatii in care acasa as fi fost protejata, cand nu am prieteni cu care sa ma duc intr-un concediu, cand ma costa atat de mult timp si bani doar ca sa-mi vad familia ...etc. Si cum eu sunt un om de actiune, am inteles in timp ca aceasa greseala nu poate fi indreptata, ca fiecare an care trece ma indeparteaza de solutia intoarcerii, ca barbatl meu nu are aceleasi nemultumiri ca mine si nu vrea sa schimbe nimic ...etc si am invatat sa ma resemnez ...poate si resemnarea este o solutie de pace cu tine insati [flo]

[michelle-usa]

vezi tu Aqai..da e o idee buna sa recitesti Ecleziastul, din cand in cand si sa-ti amintesti ca a fost scris de Imparatul Solomon care a avut Totul(intelepciune, bogatii etc...etc.) dar s-a simtit fara nimic. dar ce am inteles in viatza, e ca golul care il avem in noi si care cautam sa-l umplem toata viata cu diferite idealuri etc...etc ...de fapt in felul asta nu se va umple niciodata, pentru ca mereu e cineva sau ceva care sa ne sacatuiasca si sa-l goleasca la loc. Doar Dumnezeu iti poate oferii TOT ce ai nevoie, doar El iti poate umple golul care il simtii in tine. asta nu insemana o viata in care sa te resemnezi si sa te multumesti cu putin(desi nu e ceva rau). dar Dumenzeu e cel care te cunoaste cel mai bine si stie ce ai nevoie, el Dumnezeu iti da aripi, Te face sa lupti, sa devii mai bun, dar mai ales Te face sa fii multumit de tine si de cei din jur. garantat, acceptind-ul pe Dumenzeu in viata nu ai cum sa te mai simti fara valoare, fara multumire, fara identitate. just try! michelle