Cand tati e departe...

[mami_stefi]

Din ce am inteles eu,sotul giulei se afla acolo un un contract determinat(2 ani),contract din romania. Cea mai fericita mamica de [copil] Stefan Iulian (27.06.2010) cu bucati albastre de cer furate de acolo de sus si puse in loc de ochisori sa ii insenineze privirea si viata!

[AB_AC]

Cristoiu din ce am inteles eu cu pattern-ul venirilor la 2-3 luni e ca sotul ei nu are acte acolo. Vine si pleaca far a avea drept de munca. I s-a promis ca se fac acte. Poate sa fie o promisiune si atat poate sa dureze. In contextul actual sa aduci un lucrator strain nu-i usor. Unde naiba sa-si aduca copilul si nevasta? E o situatie in care pot astepta inca un pic in speranta materializarii promisiunii unui angajator. De aceea omul nu poate sa-i ofere nimic concret sotiei si nici nu poate sa raspunda somarilor. Incearca sa lupte amandoi pentru o sansa mai buna a lor si copilului. Giulia81 eu tot ce v-as sfatui e sa asteptati putin si sa fiti siguri ca angajatorul chiar a depus acte pentru sotul tau. Imigratia ilegala si munca la negru vor fi pedepsite din ce in ce mai aspru prin EU si vremea lui venim fara acte si ne descurcam apoi a trecut demult. Iar copilul trebuie sa constientizeze ce inseamna viata fara banii din Belgia. Traieste intre doua veniri ale tatei la nivelul ajutorului de somaj. E suficient de mare ca sa constientizeze efortul depus de voi. Nu o face cu rautate ci spune-- clar. dragul mamii vrei sa ramanem in .ro. Pai tati ar castiga cam atat. Hai sa renuntam la toate avantajele (haine, calculator...) si sa traim din ajutorul de somaj. Doar apoi putem judeca daca merita toate efortul de a invata o limba noua, de a schimba tara etc. Numai traind asa poti judeca. Emigratia nu-i o poveste de dragoste decat in primii ani si asta pentru cei norocosi care vin cu burse de studiu. Emigratia e pe termen lung un echilibru intre ce ai castigat si ce ai pierdut. Copiii castiga cel mai mult, dar sunt si cei mai putin dispusi sa faca un efort pentru ca noi ii protejam. Fatuca mea cand a inceput scoala in US nu stia o boaba de limba. Am refuzat sa vorbim cu ea engleza pentru ca nu voiam sa pierdem franceza si romana si nici nu voiam sa capete accentul nostru. A avut un an greu, dar fata de scoala franceza a apreciat avantajele US si am motivat-o. Acum e foarte multumita.

[mihaela_s]

Eu sunt o mama moderna, care tine cont de parerile copiilor. Dar in situatia in care sotul meu a primit un job in strainatate si el voia sa plece pentru primele 6 luni singur, era perioada de proba, am spus clar ca nu. Ori toti impreuna, ori niciunul. In cele 6 luni nu ar fi putut veni deloc acasa. Mie mi se parea o eternitate si nu as fi suportat psihic aceasta departare. Cea mare avea 11 ani atunci. Cea mica 4 ani. Sigur ca le-am intrebat ce vor. Pe cand cea mica nu prea stia, cea mare a cam strambat din nas...sa plece de langa prieteni, ii era greu. Insa hotararea am luat-o noi, adultii. Noi stiam cum e mai bine pentru familie si copiii au venit cu noi, din prima clipa. Le-am explicat ce ne asteapta, ca va fi greu dar ca vom fi impreuna. Tot ce stiam era ca aveam 6 luni in fata in care aveam sa vedem daca ramanem sau nu. Daca ne place, daca e locul nostru, daca angajatorul il vrea pe sotul meu si dupa cele 6 luni. Si am ramas. Fata cea mare nu stia o boaba suedeza. In 4 luni a invatat intr-o clasa speciala, apoi a intrat la clasa normala. Si-a facut repede prieteni, acum termina a 9-a si e foarte multumita de pasul facut. Noi toti suntem multumiti. Desi nu ne e usor nici acum, dar viata e o lupta. Si daca am ales calea asta, am ales pentru ca noi am dorit. Eu am sa indemn totdeauna pe cele care pot sa faca asta, sa isi urmeze sotii. Greul dus impreuna e mult mai usor. Copilul in acest caz trebuie sa isi urmeze parintii. Numai bine! [flo] [url="http://vorbele.wordpress.com/"] pur si simplu...[/url] [url="http://salmi-foto.blogspot.com/"] Hobby[/url] [url="http://salmi-ladrum.blogspot.com/"] calator de profesie[/url]

[Fleurdelise]

Citat:

citat din mesajul lui mihaela_s Eu sunt o mama moderna, care tine cont de parerile copiilor. (...) Insa hotararea am luat-o noi, adultii. Noi stiam cum e mai bine pentru familie si copiii au venit cu noi, din prima clipa. Noi toti suntem multumiti. Desi nu ne e usor nici acum, dar viata e o lupta. Si daca am ales calea asta, am ales pentru ca noi am dorit. Eu am sa indemn totdeauna pe cele care pot sa faca asta, sa isi urmeze sotii. Greul dus impreuna e mult mai usor. Copilul in acest caz trebuie sa isi urmeze parintii. Numai bine! [flo] [url="http://vorbele.wordpress.com/"] pur si simplu...[/url] [url="http://salmi-foto.blogspot.com/"] Hobby[/url] [url="http://salmi-ladrum.blogspot.com/"] calator de profesie[/url]

Desi te contrazici un pic (vezi primele 2 paragrafe), eu sunt de acord cu ideea de fond: greul se duce impreuna mai usor. Iar copiii trebuie sa isi urmeze parintii, ca de aceea sunt o familie, nici cu bunicii, nici cu altcineva nu trebuie sa ramana,oricat ar fi de bine si oricare ar fi varsta copiilor. Ca profesoara multi ani in Romania, in special dupa 2000 cu explozia de plecari la munca in UE, cel putin o treime din elevii mei erau "singuri pe lume", cu ambii parinti plecati la munca in strainatate iar procentul crestea mereu. Erau cu totii, fara exceptie, copii tristi,chiar daca bravau prin atitudine, prin afisarea unor lucruri scumpe haine tel. mobile etc, prin indisciplina, absente... Toti aveau cate o problema....La sedinte venea o matusa, un frate sau o sora mai mare, ma mai suna acasa cate o mamica din Italia...apa de ploaie, nimic nu putea inlocui prezenta lor langa copii, autoritatea parinteasca. Le spuneam la mamici: dar luati-i cu voi, imi raspundeau nu se poate. banui ca majoritatea daca nu toti erau cam fara acte pe acolo... Giulia, din ce ai mai completat avem acum o imagine mai buna. Mie nu mi se pare ca familia ta e in pericol deocamdata,spui ca el vine acasa des si mergeti si voi acolo, asta e minunat. ce va lipseste e o perspectiva de viitor inteleg, sunteti mai mult incurcati de treaba cu actele. rabdare pana se rezolva, daca nu se rezolva atunci este o reala problema, cum a mai spus cineva, e riscant fara acte si nu puteti avea o viata de familie acolo. dati-va termenul asta al promisiunii cu actele ca sa luati o decizie. Eu as vedea optiunile asa: daca obtine actele, inchiriaza apartament si va aduce cat de curand posibil. Daca nu, se intoarce el si eventual reia procesul de a gasi munca (legal si pe termen cat mai lung) in Belgia sau in alta parte, daca intr-adevar asta va doriti si e solutia adecvata finaciar etc. Emigrarea nu e treaba usoara, a spus cineva ca primii ani sunt mai usori, poate pentru ca a avut bursa de studii, dar daca emigrezi pe bune de la inceput primii ani sunt cei mai grei, de adaptare, apoi viata intra pe un fagas normal. Sunt multe de luat in considerare in luarea acestei decizii, mai ales in cazul unei familii (eu de ex. am emigrat singura si apoi mi-am facut o familie in tara de adoptie). dar continui sa cred, Giulia, ca reticenta copilului nu este o problema reala, este mai degraba reflexul incertitudinii tale. Copilul te simte ca esti indoita, nesigura. te inteleg ca te doare inima cand il vezi plangand la ideea plecarii acolo, dar va trece, se va obisnui cu idee, te asigur, atata timp cat va are pe voi amandoi si aveti o viata decenta, frumoasa, acolo. Copiii sunt fiintele cele mai adaptabile! Marox, Miriama, Mami-stefi, scuze pentru confuzie, sper ca s-a inteles totusi punctul meu de vedere. Daca tatal plecat nu mai vrea sa fie impreuna cu familia de acasa, indiferent de motive, ce altceva se poate face? Sa se intretina artificial o relatie la distanta doar din motive, stiu eu, financiare, sa fie el in continuare provider? Ar fi prea cinic. M-am intins cat o zi de post, dar chiar m-a atins subiectul asta. Nu mai zic ca am avut si eu o relatie (intensa) la distanta, care nu a rezistat probei timpului (2 ani), insa nefiind casatoriti, altfel s-a pus problema. In cazul unei familii, e mult mai delicat. [gravired] 31 + [baietel] Eric Ioan "Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea" (John W. Whitehead)

[mihaela_s]

Fleurdelise, m-am contrazis cu bina stiinta [:D]. Stiu perfect ce am scris, am vrut sa evidentiez ca DESI sunt o mama care tine cont de parerile copiilor, IN ACEASTA SITUATIE nu am facut. Pentru ca nu e o decizie pe care sa o ia ei, ci adultii. [flo] [url="http://vorbele.wordpress.com/"] pur si simplu...[/url] [url="http://salmi-foto.blogspot.com/"] Hobby[/url] [url="http://salmi-ladrum.blogspot.com/"] calator de profesie[/url]

[giulia81]

Citat:

citat din mesajul lui miriama zici ca sotul tau e plecat cu contract din Romania, da? compania nu-i asigura cazare si familiei sau locuieste chiar el intr-un camp? cum lucreaza daca nu are documente? are permis de munca, viza de sedere, ceva stabil? daca are el aveti si voi, trebuie sa va interesati la companie. batet fierul cat e cald, va doresc sa vaeti succes!

este angajat cu contract de munca pe firma din Ro care face parte din concernul din Belgia. Nu, nu sta intr-un camp[:D] ci la o pensiune platita de firma. De asta ziceam ca trebuie sa asteptam sa i se faca acte pe Belgia... giulia si alex-raoul (22.09.2002) "Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste." [url="https://docs.google.com/presentation/d/1TxYb4C-16zphhTnLHTJtC8OnrxbSCTveJ05Zxzj3Bxg/present?pli=1&ueb=true#slide=id.p13"]Lumina sfanta pentru copii[/url]

[giulia81]

Citat:

citat din mesajul lui miriama observ ca nu te-a izbit acel "tata de skype" care pe mine chiar ma ingrozeste, dar asta e, fiecare se cunoaste pe sine...

am impresia ca printre randurile astea se ascunde un fel de repros sau ironie...dar, nah...asa imi trebuie...desi mi-am promis ca nu voi deschide topic despre viata mea... giulia si alex-raoul (22.09.2002) "Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste." [url="https://docs.google.com/presentation/d/1TxYb4C-16zphhTnLHTJtC8OnrxbSCTveJ05Zxzj3Bxg/present?pli=1&ueb=true#slide=id.p13"]Lumina sfanta pentru copii[/url]

[giulia81]

Citat:

citat din mesajul lui Fleurdelise Autoarea topicului exprima o incertitudine in legatura cu viitorul pe termen lung al familiei ei, asta mi se pare subiectul. Mie mi se pare ca invoca refuzul copilului si greutatile in a gasi acolo apartament ca pretext pentru propria ei teama de necunoscut, de a-si schimba viata. Pentru adulti adaptarea in alta tara nu e o gluma, depinde foarte mult si de personalitatea fiecaruia, etc. Mami-Stefi, eu cred ca Miriama si-a spus o opinie onesta, nu stiu daca ai citit cu atentie, ea zis ca, daca la intrebarea daca el mai vrea sa fie impreuna raspunde nu, atunci pa si pusi. Logic, nu? Instrainarea se produce din multe motive, nu doar tentatia de a insela care, dealtfel, poate apare de ambele parti, nu doar la el. Pur si simplu cei doi au preocupari complet diferite, traiesc in lumi diferite. El cu jobul, colegii, adaptarea in tara straina, ea cu copiii, gospodaria, treburile administrative. Raman orele sau minutele petrecute pe skype sau la telefon, inlocuieste asta apropierea fizica, activitatile comune? Va las pe voi sa raspundeti.... Treptat dispare senzatia aia ca sunt o echipa, ca trag la aceeasi caruta in aceeasi directie, oricat ar fi de dedicati familiei, ambii. [gravired] 31 + [baietel] Eric Ioan "Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea" (John W. Whitehead)

ai sinterizat foarte bine, fleurdelise[flo] giulia si alex-raoul (22.09.2002) "Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste." [url="https://docs.google.com/presentation/d/1TxYb4C-16zphhTnLHTJtC8OnrxbSCTveJ05Zxzj3Bxg/present?pli=1&ueb=true#slide=id.p13"]Lumina sfanta pentru copii[/url]

[rall]

Citat:

citat din mesajul lui cristoiu Giulia, eu am avut o relatie la distanta mai multi ani. Pot sa iti spun cu siguranta ca nu tine pe o perioada prelungita la nesfirsit.

Eu am o relatie la distanta de... uhm, 11 ani [:D] E totul mai mult decat ok [:)]

[giulia81]

Citat:

citat din mesajul lui Luminel iti doresc sa gasiti cea mai buna solutie pentnru familia voastra, in asa fel incat ea sa reziste probei timpului![flo]

multumim[flo] giulia si alex-raoul (22.09.2002) "Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste." [url="https://docs.google.com/presentation/d/1TxYb4C-16zphhTnLHTJtC8OnrxbSCTveJ05Zxzj3Bxg/present?pli=1&ueb=true#slide=id.p13"]Lumina sfanta pentru copii[/url]