intrebare copil mai mare

[adinagray]

Eu am vazut aseara la televizor o emisiune despre doua familli canadiene care au adoptat copii din Rusia. Am plans in continuu timp de o ora.. Familiile s-au dus la un orfelinat cu copii mai mari (intre 7-14 ani) si ambele au adoptat fetite jur de 7 ani. Una dintre fetite s-a adaptat extrem de usor la viata de aici, peste cateva luni invatase limba si nici macar nu avea accent. Se ingrasase putin ca era tare slabuta si era frumoasa ca o printesa. Cu a doua fetita a durat putin mai mult, ea traise cu mama naturala 4 ani inainte sa ajunga la orfelinat si tot se mai gandea la mama ea. Insa au aratat-o dupa doi ani, se facuse mare si frumoasa si era fericita. Ambele familli erau foarte multumite de evolutia fetelor si le iubeau la nebunie. Deci se poate si cu copii mai mari. E mai dificil pentru ca au memorii (bune sau rele) ale vietei anterioare, dar dragostea si rabdarea invinge totul.. Adina

[dannygrs]

se poate si cu copii mai mari . va spun sigur din experienta mea pentru ca au trecut 3 luni de cand am copii cu mine acasa si s-au schimbat foarte mult . pe langa faptul ca adora sa mearga cu masina si sa intre in toate magazinele ei au inceput sa cunoasca ce inseamna libertate si sa ai prieteni sa te joci si sa stii sa ceri ce vrei. copii mei la inceput nu stiau decat sa ceara apa si cam atat , daca le erea foame nu stiau sa spuna sau sa stie ce este o bomboana o ciocolata ,bradul de craciun,parc si orice este normal pentru un copil lor le-a fost pana atunci interzis dar acum sunt toate bine si frumoase si au invatat si ei ca au dreptul de a cere oricum copilul mare este ceva extraordinar. [hopsieu]

[Delia21]

Ha si mie imi acum sa rad ca la fel ca Ligea de mai sus,mi-am dorit copilul asta enooorm,toate greturile si varsaturile ajunsesem sa le iubesc caci erao o confirmare ca acolo e un bebe al meu,......si cand s-a nascut,era frumos rau,uitati aci poze de la o zi dupa nastere http://family.webshots.com/photo/2996912750072337911guAlrl si cu toate astea....eu parca eram proasta,in fine,dau vina pe drogurile alea ca sa nu am dureri caci avusei cezariana.In fine....nu stiam de ce lumea se uita la mine ca dupa urs,si....in ziua cand am luat copilul sa venim acasa,s-a luat o asistenta de mine,bine saracuta incerca sa nu fie nervoasa,....m-a intrebat daca mi-am dorit copilul,.....imi spune ca spera sa ma acup acasa de el mai mult decat la spital caci.....era singurul copil care statuse toate noptile cu asistentele si in timpul zilei.....tot cu ele,eu cum termin puiul cu papatul cum sunam sa vina sa-l ia.Nu simteam ca vreu sa fiu cu el tot timpul ca alte mamici......dar era sincer pre drogata ca sa imi pun probleme ca de ce.Si....mi se parea ciudat ca s-a luat asistenta de mine,dar avea perfecta dreptate si nu o puteam contrazice[:o)],si......a venit iubirea dupa ce ajunseram acasa si acum normal ca ne iubim si fara el mi se pare ca nu am trait.Deci.....,in fine asta e un secret de care nu am de gand sa discut cu nimeni,.... noi aici http://community.webshots.com/user/lela3321

[zafira]

Va felicit pe voi cele care ati adoptat un puiut. Si eu as vrea sa adopt o fetita, care de altfel este o nepotica, dar sotul meu nu vrea. Inca nu avem un copil, sper ca vom face unul pana la urma. Nu stiu cum sa procedez pentru a-l convinge pe sot sa adoptam aceasta fetita. Ea are deja 4 ani. Este un copil nascut dintr-un viol iar mamica avea 17 ani cand a nascut-o. Sunt foarte saraci, dar si foarte puturosi....insa copila nu are nici o vina. Ce sa fac, cum sa fac, ma gandesc in fiecare zi la micuta. Avem posibilitati materiale sa crestem si 3 copii nu unul.Stiu ca fetita este cam mare si cam obraznica. Cum putea fi altfel daca a crescut fara dragoste.... Va rog sa ma ajutati

[danielac]

quote:

---

Originally posted by zafira
Va felicit pe voi cele care ati adoptat un puiut. Si eu as vrea sa adopt o fetita, care de altfel este o nepotica, dar sotul meu nu vrea. Inca nu avem un copil, sper ca vom face unul pana la urma. Nu stiu cum sa procedez pentru a-l convinge pe sot sa adoptam aceasta fetita. Ea are deja 4 ani. Este un copil nascut dintr-un viol iar mamica avea 17 ani cand a nascut-o. Sunt foarte saraci, dar si foarte puturosi....insa copila nu are nici o vina. Ce sa fac, cum sa fac, ma gandesc in fiecare zi la micuta. Avem posibilitati materiale sa crestem si 3 copii nu unul.Stiu ca fetita este cam mare si cam obraznica. Cum putea fi altfel daca a crescut fara dragoste.... Va rog sa ma ajutati

---

sotul tau nu vrea sa adoptati un copil sau nu vrea acest copil? (fetita de 4 ani) ________________________ [url="http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=14"] Poza Dianei este Humulesti.jpg - Va place?[/url] Petitia online: http://www.sign2signal.com/sign2signal/index.php?ln=en&show=petitie&id=311

[linasobolina]

Eu am luat copil de 9 ani!! Nu e usor cand e mai mare dar pana la urma e vorba de ceea ce simti cand il vezi. Nu e usor nici cu al tau,nu e usor sa fii parinte. Dorinta de a avea un BB iti da putere sa treci peste toate, INSA NU UITA NICIODATA, cel mai greu e pentru BB. Va avea amintiri, care nu sunt cu tine, va avea o viata, un trecut care nu este si al tau si va descoperi, mai tarziu ca mai are si o alta familie, pe TU, TREBUIE SA ACCEPTI CA EXISTA! Si asta e tare greu, sa accepti sa iti imparti copilul cu ceilalti. Ma intreb cum va fi cand Ioana se va casatori si va dori sa vina la nunta si AIA, fosta "mama", fostul "tata", cu fratii ei -care au fost dati si ei, cu familiile lor????????? Pentru ca eu sunt ceva mai ranchiunoasa, nu pot sa uit ce iau facut acestui copil, ca l-au abandonat si l-au facut sa sufere si sa duca o astfel de trauma in spate toata viata Intreaba si vei primi un raspuns!

[sorana]

Pai Delia eu .... nu am avut cezariana si tot ca tine am facut ..... deci n-am pe cine da vina. Sarcina a aparut "din greseala" dar o data ce ne-am hotarat "sa-l pastram" ... a fost un copil dorit. Si o frumusete si o cumintenie de copil (cand era bb, ca acum ....) Si totusi in maternitate nici eu nu vroiam sa stau cu ea. O lasam la asistente, sau cu colegele de camera. Ii dadeam sa manance, o schimbam (cat era cu mine) dar nu pot sa zic ca o iubeam enorm sau ca ma simteam prea responsabila de ingrijirea ei. Cand am ajuns acasa m-am schimbat brusc si am devenit "leoaica" si ... evident ca o iubesc enorm si este "iubirea lu' mama" si nu pot trai fara ea si o "despartire" de 2-3 zile (delegatie la serviciu) este o corvoada pentru mine si (dupa cum zice sotul meu) o alint si o rasfat uneori prea mult. Sorana si Monica (4 ani)