Intoarcerea acasa

[Anne45]

Eu sunt plecata de 5 ani din Romania si pot sa spun cu mana pe inima ca-mi lipseste -nu ma refer la la parinti , surori , prieteni , ci pur si simplu pamantul . Aici unde locuiesc m-am adaptat destul de usor dar nu pot sa spun ca-mi place viata pe care o duc, chiar daca este lipsita de problemele si grijile inerente ... Astept sa-mi iau cetatenia si probabil cel mai tarziu intrun an jumate ma voi reorienta catre o alta destinatie -deja am inceput cautarile de mai bine de 6 luni. Eu cred ca ,acasa este acolo unde tu te simti acasa nu conteaza ca este tara de origine sau cea de adoptie caci pana la urma noi facem diferenta !! Multa bafta in alegerile pe care le vei face !![flo][flo] https://picasaweb.google.com/102421590206055963392/17Maggio2012FotoOlmedo [avion]

[cristinuk@]

Eu sunt furioasa acum pe Romania in acest moment la spitalul floreasca se zbate intre viata si moarte baiatul prietenei mele scannerul este defect mama ei de tzara Copilul a avut un grav accident de masina ranile sunt atat de grave ca nu este transportabil face febra mare si nu i dau de capat banuiesc un corp strain e in stare critica [q] Plus dezamagirile mele legate de tara mea clar nu m ash intoarce in veci https://picasaweb.google.com/111356891978087779654/HikyBird#

[silvana75]

Astazi glumeam cu sotu, ma intreba oare sunt ceva facilitati pentru cei care se intorc in tara, i-am zis ca probabil singura chestie care o s-o primim o sa fie diploma de fraier [:D] Pearl, ma bucur ca esti bine! Lissaa_ana e din Cluj! Anne, asta cred si eu, acasa e acolo unde te simti acasa. Bafta si tie! Cristinuk, imi pare rau de baietelul prietenei tale. Ma rog la Doamne Doamne sa-l ajute. Silvana si Paul [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]Povestea unui Licurici[/url] [url="http://community.webshots.com/user/silvana1075"]Poze cu noi[/url] [url="http://dctimisoara.blogspot.com/"]blog DC, Timisoara impreuna[/url] "Life is not about waiting for the storms to pass ... it's about learning how to dance in the rain."

[copiloi]

Si eu m-am intors in RO si mi-e foarte bine aici. Si mie, si familiei mele. In fiecare an merg cateva luni in Germania (pe linie de serviciu), suficient cat sa ma simt bine ca am unde pleca si unde ma intoarce.

[freedelia]

Evident ca traiesc oameni in Romania, la fel cum si in Iraq si Afghanistan traiesc oameni. Dar calitatea vietii nu este aceeasi cu cea din... Canada sau Elvetia de exemplu. Fericirea se gaseste oriunde si inseamna lucruri foarte diferite pentru fiecare. Oamenii traiau in Evul Mediu fara elexteicitate si erau foarte fericiti, insa cred ca daca ar exista o tara in lumea asta unde nu ar fi electricitate, multi ar gasi mult mai greu traiul in acea tara decat in cele cu electricitate. Este un exemplu tras de par, dar eu gasesc ca in Romania multe lucruri care ne usureaza viata si sunt ceva normal in alt tari, vin foarte greu, trebuie luptat pentru ele. Ma refer, cum scria si Julia la un job care sa furnizeze un venit suficient de la luna la luna, cu care sa iti poti permite lucruri normale, haine,pantofi pentru copii, o iesire la film, la restaurant fara sa ramai in pana de bani, o vacanta pentru care sa nu trangi bani tot anul, etc. Toate astea nu sunt necesitati si se poate trai si fara ele, dar viata e mult mai placuta cand le ai... La fel, atitudinea celor din jur... Nu este esential sa imi zambeasca vanzatoarea de salam, dar cand se intampla, iti da o stare de bine, pe cand atunci cand mi-e frica sa o intreb ce fel de salam este ala sau alalalt, se creaza o stare de stres si tensiune. Asta e starea mea and merg in Romania -- tensiune. Cand merg la cumparaturi, sunt stresata sa intreb, sa ating, cand ies in parc, sunt stresata ca se fumeaza la locul de joaca si tre sa imi ferec copiii de fum, cand merg la doctor (sa ma fereasca Dumnezeu, ca am avut nevoie acum 3 ani, cand eram insarcinata si a fost cumplit) in loc sa ma concentrez la ce am de discutat stau super stresata daca sa ii dau ceva, cat sa ii dau, cum, cand. Este o stare generala de stres de cand iesi pe usa si pana and revii acasa, lumea nu zambeste, regulile nu se respecta, toti sunt apasati de problemele lor si nu au disponibilitatea sa fie draguti cu cei din jur. Asta e starea generala -- de la care exista si exceptii, iar acestea sunt adevarate surprize care te fac sa zambesti instantaneu... Dar stresul se acumuleaza... Delia, [gravi] 37+ cu [baietel] si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) [url="http://s882.photobucket.com/albums/ac27/delia_forum"]POZE[/url]

[coracora]

Citat:

citat din mesajul lui cristinuk@ Eu sunt furioasa acum pe Romania in acest moment la spitalul floreasca se zbate intre viata si moarte baiatul prietenei mele scannerul este defect mama ei de tzara Copilul a avut un grav accident de masina ranile sunt atat de grave ca nu este transportabil face febra mare si nu i dau de capat banuiesc un corp strain e in stare critica [q] Plus dezamagirile mele legate de tara mea clar nu m ash intoarce in veci https://picasaweb.google.com/111356891978087779654/HikyBird#

Fratele meu e acum in acelasi spital si tot asa, avea nevoie de tomograful ala.. care e stricat. A platit pana la urma 7 milioane la o clinica privata, a fost luat cu masina de la spital, dus la clinica, facut CT scan si apoi dus inapoi la Floreasca....... [bang]

[Androix]

Citat:

citat din mesajul lui freedelia La fel, atitudinea celor din jur... Nu este esential sa imi zambeasca vanzatoarea de salam, dar cand se intampla, iti da o stare de bine, pe cand atunci cand mi-e frica sa o intreb ce fel de salam este ala sau alalalt, se creaza o stare de stres si tensiune.

Eu traiesc si cumpar salam din Romania, dar pe bune ca nu inteleg asta cu stresul si tensiunea ca e gretoasa vanzatoarea de salam. Nu stiu cum e pentru altii dar eu am pe o raza de 200 de metri 6-7 magazine alimentare de cartier (marisoare nu buticuri), pe o raza de maxim 15 minute cu masina 3 hipermarketuri (adica 3 firme diferite ca daca le numar pe toate sunt vreo 5) si la 5 minute cu masina o piata, cea mai mare si moderna din bucuresti. De ce as fi stresata si tensionata ca nu-mi place cum se poarta o vanzatoare de salam??? [url="http://www.obiectiverealiste.blogspot.com"]Obiective Realiste[/url] [url="http://androixbijoux.blogspot.com/"]Androix Bijoux[/url] Niste copii si toti copiii! [;)]

[coracora]

Androix, nu e vorba ca stai stresata ca nu-ti zambeste vanzatoarea de salam, e vorba ca esti, in majoritatea cazurilor, tratata de sus, ai permanenta senzatie ca ti se face o mare favoare sau ceva de genul asta. Mie mi se intampla asta cand sunt in Romania. Si li se intampla si parintilor mei care traiesc in Romania, rudelor mele, samd. Toata lumea isi da importanta si se faulteaza unii pe altii, asta e impresia care mi-o lasa viata in Romania. Sunt si exceptii, nu ma indoiesc de asta, insa multi dintre oamenii cu care intru eu in contact cat sunt in Romania au acest comportament. In fine, nu stiu daca asta ar trebui sa fie motivul cu cea mai mare greutate in decizia de a te repatria. Eu una m-as gandi la aspectul profesional in primul si-n primul rand, acolo e partea cu adevarat dureroasa in Romania. Si aici ma refer indeosebi la provincie, pentru ca in Bucuresti gasesti joburi platite foarte bine. Insa nu toata lumea poate "trage" in capitala.....

[Katya]

Eu nu stiu ce-o avea toata lumea cu vinzatoarele, ca n-am intilnit pe nimeni inca, nici real, nici virtual, care sa nu se raporteze la vinzatoare, ai zice ca o parte din viata ti-o petreci in magazin din moment ce e asa importanta relatia om-vinzator[:)]. Eu am fost ultima data in Ro acum 2 ani si am intlnit f multe schimbari in bine, in frunte cu chiar vinzatoarele[:)]. Mie mi-ar placea sa citesc mai multe experiente ale celor care s-au intors. Visez cindva sa ma-ntorc si eu, mi-e asa un dor! Si parca vad c-o sa ma-ngrop pe-aici, mai ridem cind mai trecem pe linga vreun cimitir[:I]. Ca sa raspund si ceva la subiect, eu stiu 2 cazuri de repatriati: o familie cu 2 copii:s-au intors dupa 2 ani si le e bine acasa, sint fericiti. Si un barbat care s-a intors dupa 4 ani,chiar urma sa se duca la ceremonia de cetatenie si n-a mai stat nici alea citeva luni, s-a intors, s-a-nsurat, a facut un copil si traieste si el fericit. Sint si oameni fericiti, ca doar nu ne-or minti. Succes celor care vor sa se intoarca si nu uitati sa veniti sa ne si povestiti![flo]

[lisssa_ana]

eu va spun din puctul meu de vedere, dupa 10 ani de America, aceste falsitati, nimicuri, te fac sa te simti bine. Pe mine una, ma lasa rece daca ma saluta vanzatoarea din magazin sau nu. Sunt nimicuri!!! Nu pentru asta vrem sa ne mutam in Romania. Cred ca depinde f mult de ce asteptari ai, cred ca cei care vad un pic mai departe decat propriul buzunar se vor descurca oriunde, inclusiv in Romania. Eu iubesc Romania, din 2005 merg in fiecare an, exceptand anul trecut cand am nascut si vad de fiecare data schimbari in bine. Si eu cred ca ne vom descurca, acum normal trebuie sa fi realist. Nu o sa mai pot sa imi umplu frigiderul cum o faceam, poate nu o sa mai pot sa imi cumpar multe haine sau cosmetice, samd, dar toate astea sunt bunuri materiale care pt noi nu prea au importanta E alegerea noastra, o alegerea facuta la rece si nu in criza. Sentimentul reintoarcerii in Romania ne fac zilele mai usoare. Toata munca dusa aici va avea, in sfarsit, un rost. Recunosc ca daca am fi stat in Ro nu am fi avut poate banuti stransi, dar sa nu uitam ca noi am spus adio distractiei la o varsta f frageda, ne-am sacrificat atata intelectaul cat si profesional. Macar a meritat. Doamne ajuta!!! Mama de Ana [url="http://lb3m.lilypie.com/aDG8m6.png"] (29 Ian 2009)[/url] si Filip [url="http://lb1f.lilypie.com/iEPbm5.png"]( 11 iulie 2011)[/url]