Pierderea unei persoane dragi

[Rufus]

Ramonika, condoleante! Multe lucruri nu poti spune cuiva caruia ii moare un parinte. Cum bine zici, este ca un vis din care speri sa te trezesti, mereu cand adormi te gandesti ca poate, poate...dar nu-i asa si tu stii asta, dar tot speri. Sa nu ai asteptari prea mari de la tine...ai tot dreptul sa nu faci nimic dupa asteptari. Sigur ca nu ai acceptat inca si, din pacate, nu vei accepta niciodata moartea mamei. Te vei obisnui, doar, cu ideea. Pentru ca omul este un "animal" puternic, adaptabil...viata merge inainte. Nu uita ca toti vom muri, moartea e ceva firesc, iar cea a parintilor este cea mai fireasca.. E natura pura. Accepta ceea ce te revolta acum, ca pe ceva implacabil, de necontrolat. Si eu, ca si Marius, imi doresc mult sa-mi intalnesc parintii, si sora, si multi altii dragi sufletului, intr-o alta lume. De fapt, sa fiu sincer, am chiar mari sperante in asta. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]Rufus, Tora si iadele[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[laurenta]

Ai mei parinti au murit in 2004,in accident de masina.aveam 24 ani.sunt unicul copil,la fel ca si tine. Am deschis un topic acum cateva luni,ca nu pot uita nimic din tot ce sa petrecut atunci si cum sa petrecut![q]....... Nu ,nu ai cum sa uiti vreodata,si iti este f greuuuuuu,e normal sa suferi,sa fii asa ,sa nu/i intelegi pe cei din jur,chiar si copilul.Singuratea e grea rau de tot,eu mam cam inchis in carapacea mea avand aceeasi teama ca si tine de singuratate,ca nimeni nu ma va mai iubi nconditionat. dupa vreo 2 ani am inceput o terapie cu un psiho,si merg si acum. nu ,numai pt moartea parintilor mei ,care pentru mine ........SUNT SFINTII MEI........merg la terapie ca simt inca acel gol,acea singurate desi am un sot ,copil,si cativa prieteni. am munca care o ador si ma ajuta enorm. Inceraca sa acceptii ceea ce se intamla ,imi pare nespus de rau,stiu exact prin ce treci. Dar nu ai plans destul la inmormantarea,,,,,,,de/acum vei plange.........si apoi usor,usor te vei vindeca,vei accepta ,si apoi vei merge mai departe! Sunt alaturi de tine[flo]

[adelyna]

Ramonika,sincere condoleante..[q].La fel ca ceilalti care au pierdut pe cineva drag,te inteleg perfect. Am trecut in urma cu 5 ani prin toate starile descrise de tine,am suferit cum nu as putea descrie niciodata in cuvinte cand mi-am pierdut mama,a fost tot in ziua de Rusalii. Acest gol nu o sa-l umplii niciodata,dar cu trecerea anilor o sa-ti ramana amintirile frumoase pe care le ai cu ea. La inceput eram la fel de suparata ca ea a murit la 53 de ani si altii ajung la 80 dar gandurile se limpezesc cu vremea . Stiu ca e greu sa nu poti plange atunci cand simti .La vremea respectiva aveam copiii de 5 ani si respectiv 2 luni si incercam sa rezist ziua.Dupa ce le culcam plangeam ... Pe mine m-a ajutat mult gandul ca ea este mereu langa noi si se roaga pentru noi chiar daca nu o vedem. Iti doresc multa putere si Dumnezeu sa o odihneasca in pace.[flo]

[Ramonika]

imi pare rau sa vad atatea persoane tinere care si-au pierdut parintii. Laurenta - trebuie sa fi fost cumplit pt. tine asa tanara sa-ti pierzi parintii fulgerator. la mine macar stiam ca mama era bolnava (ciroza hepatica cu virus C) si stiam ca de asta va muri, insa niciodata nu poti fi pregatit pt. asa ceva... am fost langa ea in clipele de dinaintea mortii, i-am spus ca o iubesc, desi n-o mai facusem de mult timp, niciodata nu mi se parea momentul potrivit pt. asta. insa acum pe patul de moarte am reusit sa i-o spun. macar din acest pct. de vedere sunt cu gandul impacat, desi am multe-multe lucruri sa-mi reprosez cu privire la relatia mea cu ea.

[My_Lady0091]

[:(] offfff...sa va dea D-zeu putere tuturor!

Citat:

" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca

[dana vio]

imi pare rau. [:(] Alexandra Maria 14.12.2007

[flavia maria]

Condoleante!!!![q] Dumnezeu sa-ti dea putere! are mama 2 baieti : ANTONIO MIHAI (29.05.2004) si ALEXIAN GABRIEL (07.11.2006)

[Victoria_mami]

Ramonika, in primul rand condoleante. [flo] Iti sunt alaturi, din tot sufletul; mama mea a murit acum 11 ani (in 24 se fac 11 ani). Soacra mea a murit pe 1 iunie. Stiu cat de mult doare. Sa nu crezi ca soacra mea mi-a fost soacra. 9 ani de zile mi-a fost MAMA. Stiu ca doare si pot sa-ti spun ca nici acum, dupa 11 ani eu nu am 'plans-o' pe mami asa cum imi cere sufletul. Pur si simplu nu pot. Si acum imi lipseste enorm, mi-e cumplit de dor de ea. Pe soacra-mea la fel, nu am plans-o, am tras o portie de plans la inmormantare, la un moment dat, la sfarsitul slujbei ceva a facut un 'click' in mintea mea si mi-am dat seama ca e ea, m-a pufnit plansul si nu ma mai puteam opri. Si mi s-a facut un dor acut de ea la o saptamana dupa ce a murit. (ma scuzi, scriu haotic ptr. ca inca nu mi-am pus ordine in ganduri, incerc si eu sa nu ma gandesc ca nu mai e). Sunt momente in care ptr. o secunda intind mana dupa telefon sa o sun pe Granny. Eu am scris o 'scrisoare ptr. Granny' pe care sa o citesc la inmormantare, insa nu as fi putut si l-am rugat pe reverendul nostru sa o citeasca. Iti pun un link, daca vrei sa o citesti, poate asa o sa intelegi mai bine ce a insemnat soacra mea ptr. mine: http://victorianadiagraham.blogspot.ca/ Inainte de a muri i-a spus sotului meu ca vrea sa imi ramana mie toate bijuteriile ei; le-am adus acasa la noi, ca nu mai e nimeni in apt. ei si desi stiu ca dorinta ei a fost sa le port eu, ma simt vinovata. Azi dimineata mi-am pus verigheta ei si o bratara. In onoarea ei. Nu stiu cat o sa fiu in stare sa le port. Inca le am, le-am pus de vreo ora. Ma simt ca si cum ar fi ca abia am asteptat sa moara sa-i iau bijuteriile, desi stiu ca nu e deloc asa. O sa mai intru sa mai scriu. Poate pana atunci o sa fiu mai coerenta. _____________________________________________ Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella [fetita] 22.05.2008 [url="http://victorianadiagraham.blogspot.com/"]VICTORIA[/url] [url="http://www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685"]Acute Lymphoblastic Leukemia[/url]

[michelle-usa]

mama a plecat in urma cu 5 luni dupa 10 ani de suferintza. singurul lucru care ma ajuta e convingerea ca, candva ne vom reintilni si voi vedea iar pe mama mea, frumoasa si fara suferintza. mi se intimpla rar sa plang dupa ea, dar si evit momentele...nu ma uit la poze,haine...tata in schimb e terminat, plange pe fiecare zi. ma doare mai mult sa-l vad pe el suferind. michelle

[hannen]

Nadia,condoleante![flo]N-am stiut ca ti-ai pierdut soacra![q]Stiu ca si tu ca si mine,aveai o relatie super faina cu ea,ca era o femeie de milioane si cred ca te doare .Offf,nu m-am asteptat sa citesc despre soacra ta aici,a fost un soc. ************************************ Whatever happens don`t let go of my hand!