Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Despre modestie


Recommended Posts

Eu cred ca tine de fire si de lipsa de fustrari pe plan personal probabil. Exista mari dirijori (Celibidache, Karajan, Pierre Boulez) care sunt text book pt aroganta. Compozitori la fel. Bach modest, Beethoven arogant. exista si reversul. Nikolaus Harnoncourt de pilda e atat de dragut. Nu mai vorbim de George Enescu. Intotdeauna cu o vorba buna pentru cei din jur. Un om, painea lui Dumnezeu. Sau Dinu Lipatti. Sau recemnt, Nikolaj Luganski , cu care am vorbit dupa un recital, a zis de copii lui, de cum e ca profesor, de cum e pe scena....deschis, vorbea de greutatile lui, etc etc. Dar, mai exista si din aceia (la artisti celebri ma refer) care se lauda cu placere, dar nu se poarta urat cu nimeni, sunt deschisi si draguti. Sunt relativ simpatici odata ce le-ai castigat increderea si nu trebuie sa mai impresioneze:D ____________ Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=146029"]Cum mi-am alaptat copiii[/url] ______________ [url="http://armonii.blogspot.com/"]Sabina's blog[/url], [hippi] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1"]Sofia Galagia[/url] si [yum] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=107208&whichpage=1"]bb Gheo[/url]
Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 43
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ Uneori, modestia poate fi haina in care se imbraca o mare forma de aroganta. Spre exemplu, situatia in care tu nu vorbesti despre tine si realizarile tale, pentru ca o fac altii. Aplaudatorii de pe margine. Tu treci ca fiind modest, cand de fapt jubilezi la imaginea perfecta pe care altii ti-o creeaza fara ca tu sa misti vreun deget in directia asta. -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F.
Pe scurt ce spunea D Diderot - "Unora modestia le serveste drept mantie a orgoliului". Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ Mie mi s-a spus de cateva ori ca sunt aroganta doar pentru ca nu am ras zgomotos la vreo gluma imbecila. [:D] Sau pentru ca nu am fost exagerat de politicoasa( de exemplu am luat primul refuz ca fiind refuz, fara sa insist dupa principiul ´´da va rog, luati o bucatica, e bun, dar haideti, una mica´´ [:D]
Hahaha, ma tem ca si eu am facut asta. La glume zambesc politicos daca nu mi se par haioase, adica nu raman chiar statuie dar nici nu ma pot hahai la comanda intr-adevar. Insa faza cu "hai mai luati o bucatica" nu imi iese nici mie spre consternarea soacrei. Cunosc obiceiul cu "se refuza de trei ori" dar mi se pare un obicei prost si nu tin deloc la el.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

obiceiul cu invitatul la servit/gustat/mincat insotit de refuz si dup'aia de mincatul victorios dupa trei refuzuri ma deranjeaza mai tare decit insistentele urmate de compliment. Sint din aceeasi familie de fapt - ia complimentul, ca nu, ca ba tu, ca nici gind, etc. E o concesie care se face gazdei acceptind intr-un final gustarea dupa cele trei incercari magice ca-n poveste? Daca accepti din prima ce inseamna - ca esti nemincat, pofticios, ca n-ai mai vazut? Mai e o faza asemanatoare la cind vine vorba de cinste la masa, cafea. Se plimba banii la sfirsitul mesei dintr-un buzunar intr-altul....
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dar, voi, voi cum sunteti? Cum va simtiti si cum va percep ceilalti? Eu am asa, un sentiment care nu ma lasa sa-mi exagerez valoarea sau sa fiu zgomotoasa in privinta ideilor si actiunilor mele. Insa sunt momente in viata cand se cere taman inversul. Si atunci imi calc pe suflet si o fac. La o sedinta (la serviciu sau la scoala) sau intr-un grup unde nu cunosc oamenii sunt tacuta la inceput. Imi place mai intai sa "cumpar". Ei bine, asta e luata drept ingamfare. Si vor fi multi aceia care ma ocolesc. Pana incep sa ma cunoasca. Cea mai superb-modesta persoana pe care o stiu e soru-mea. Nu i-ar aunge o saptamana sa se laude cu realizarile ei. Ei bine este atat de iubita de cei din jurul ei ca nu mi-ar ajunge mie 2 saptamani sa va povestesc. Nimeni nu o ocoleste toti ar vrea sa-i fie in preajma. La polul opus e mama. O constiinta a valorii de sine ridicata pe care ii place sa o expuna. E vizibila oriunde se duce. Se lauda, insa felul in care o face nu e niciodata perceput ca arogant. Castiga respect instantaneu. Atitudinea si ceea ce reusesti sa transmiti nonverbal conteaza foarte mult. -------------------------------------------------------------------------------------------------- Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ok, cum sunt eu... Complimente - multumesc, le accept, ma rusineaza unele sau ma bucura altele dar nu ma gudur prea mult de la ele anyways. Modestie - stai sa ma gandesc daca am cu ce sa ma laud lol [:D] ...daca sa zicem am facut cva ok la serviciu si sunt laudata, niciodata nu vorbesc despre meritele MELE. Aduc vorba despre echipa, despre manager, despre requester, accentuez faptul ca nu am facut doar eu ce a iesit acolo bine si ca sunt recunoscatoare tuturor celor implicati in proces. Un fel de "multumesc MTVului, mamicii, bunicii si doamnei cu cafele" copilul evit sa mi-l laud in detrimentul altuia , gen "ha al meu DEJA face nu stiu ce" dar absolut niciodata nu il vorbesc de rau , cum ar fi "al meu e mofturos, nu ca al tau" , chit ca asa e. la interviuri n-am mai fost de vreo 5 ani ca n-a fost nevoie. le castigam totusi prin papagal bun si siguranta de sine. Si evident, bagajul profesional adecvat; mai slabut cu modestia la interviu. in vizita, ca musafir, daca doresc ceva cer (apa) sau iau de pe masa dupa ce sunt invitata. Daca refuz, inseamna ca refuz pe bune. chiar NU VREAU O PARJOLUTZA. Daca ma zbarnaie prea mult iau o chestie, o pun langa mine si eventual rontai demonstrativ din ea. La final, recunosc ca daca ma mai baraie si atunci "dar nu ai mancat nimic!" precizez indesat "da pentru ca nu puteam sa mananc / nu imi era foame. Multumesc." Ca sa scap gazdele de panica "olelica pleaca musafira nemancata" cer o alternativa neutra: apa. Niciodata nu vorbesc despre ce pot sau stiu sa fac daca nu imi aduce un avantaj clar. Nu ma lalai pe forumuri despre job, nu ma lalai la job despre forumuri.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu daca sunt complimentata imi musc limba si zic simplu "Multumesc", fara sa mai comentez. Daca sunt de aceeasi parere zimbesc si zic "Multumesc". Dar in general mi-e greu sa accept complimente cind nu sunt de acord cu ele. Spre exemplu cind e vorba de munca mea, sunt cel mai al dracului critic posibil, niciodata nu mi se pare suficient de buna, totdeauna puteam sa fac si mai bine, mi se pare neterminat, superficial, in fine, vad cele mai mici stingacii si nefinisari, ori imi vin idei geniale dupa ce am terminat si incheiat. Asa ca daca ma complimenteaza cineva, si mi s-a intimplat de multe ori mi-e foarte greu sa spun un simplu "multumesc". Tin minte cind eram in facultate am avut un ... sa ii zicem proiect ... dupa care profesorul nostru ne-a facut in privat albie de porci pe toti la gramada. dupa care ne-a dat notele. Eu am luat singurul 10. Ei bine, l-am fugarit in parcare sa imi schimbe nota, ca toate criticile mi s-au parut adresate pe buna dreptate. A refuzat, ca nu se referea la mine, ca a fost foarte bun, dar am avut multa vreme un gust acru de la 10-le ala, desi a fost singurul primit de la el in 5 ani de facultate (afara de lucrarea de diploma).
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Legat de cum suntem perceputi: modesti, inganfati, aroganti.... imi aduc aminte o intamplare veche acum multi multi multi ani eram studenta ... era vara cu o mare eclipsa de soare. Toata lumea in febra pregatirilor de eclipsa, ce ochelari, de unde o vedem etc etc. Patronul firmei la care lucram pe vremea aceea a luat cheia blocului turn unde erau birourile si ne invitase sa privim eclipsa de pe acoperis. eu aveam de mica o fascinatie pt acoperisul blocului - mai ales alea inalte - si dat fiindca era periculos am ajuns pe acoperis doar o data in viata. Sa nu va spun ce incantare pe capul meu ca voi vedea eclipsa ... de pe acoperis! Ajung acasa la pe atunci prietenul meu (acum sotul meu); la el era si un fel de cel mai bun prieten al lui si coleg de grupa de-al meu. Le spun eu, turata si ventilata si moarta de fericire ce si cum si.... explozie. Colegul, un individ mic si coleric de altfel, cu o gura ... doamne ce era la gura lui, dar de altfel considerat inima de aur.... sare in sus cum ca ma dau mare, ca eu intotdeauna ma dau mare, ca nu mai pot de serviciul meu, de biroul meu, de blah blah blah. calm down, respira.... el nici vorba Este acelasi om care peste vreo 10 ani de zile, ajuns CFO la o companie de distributie care la vremea aceea se chinuia sa intre in insolventa, intalnindu-se cu sotul meu - fostul lui cel mai bun prieten (noi ne mutaseram in alt oras) - la o bere ii arunca pe masa din varful degetelor o carte de vizita spunandu-i "ia si tu sa te dai mare la prieteni". Cand mi-a povestit sotul meu, mi-am amintit intamplarea de cu 10 ani in urma, si am zambit in sinea mea fara sa fiu deloc surprinsa. O va mai spun - pentru a intelege de ce zambeam si cu risul asumat de a fi acuzata de lipsa de modestie - ca pe atunci conduceam finantele unui competitor direct care le lua cota de piata de la o zi la alta. El stia cel mult ca lucrez la compania aceea, la fel ca si majoritatea cunoscutilor mei. Noi ii stiam tot traseul profesional, fiindca il auzeam de la el un pic prea des. Cu toate acestea, cea aroganta eram eu [:)] ______________________ Cuvintele sunt harta mintii.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Sa raspund si unei intrebari: SM, cu tot dragul, dar ca subiectul e atat de vast incat nu stiu cum sa incep. Daca te intereseaza ceva anume putem chiar deschide un subiect separat, fiindca aici sunt multe persoane pe care le "suspectez" [flo] ca sunt bine instruite in domeniul acesta si ar putea iesi ceva interesant. ______________________ Cuvintele sunt harta mintii.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...