Copil adoptat - cum se comporta la adolescenta?

[antibes1970]

Eu cand spuneam de crize de adolescenta ,nu ma refeream la cele normale , pe care mai toti le au, ci la cele specifice unui copil adoptat. Chiar zilele trecute vorbeam cu un francez care a adoptat acum vreo 12 ani un baietel din Craiova , baiatul a ajuns in Franta cand avea 4 ani. Abia acum are crize , ceva de speriat , saracul om nu mai stie ce sa faca. Fuga de acasa ,dat afara din scoala, spart tot ce se poate in casa ,arest de politie , trafic, dat cu capul de pereti ( la propriu) si toate astea racnind ca este un nimeni ,ca vrea sa moara, ca ei nu sunt parintii lui si tot felul de lucruri pe care din respect pentru domnul acela , nu le zic. Psihologii l-au sfatuit sa il dea la un fel de pensiune in alternanta, la tara , in aer curat si fara influente nefaste, face un fel de scoala la distanta, pana se mai calmeaza. Adolescentul in cauza ( cred ca si influentat de colegi, de mediu) , se desconsidera enorm ,isi desconsidera originea , de desconsidera pe sine... Am discutat si cu alti adulti , de origine africana , care au fost adoptati de francezi ( aici e ceva obisnuit , mai ales din Ethiopia )si au avut acelasi parcurs plin de violenta , de renegare. Abia acum,mari , pe la 25 de ani , s-au calmat .Regreta nespus ca si-au facut parintii adoptivi sa sufere atat, insa nu mai pot da timpul inapoi. De asta intreb, oameni buni , aveti copii mari , de 13-17 ani , adoptati, cum se comporta ei? Vreau sa aud povesti frumoase . Despre discriminarea romanilor din afara , asta asa e ! Eu cred ca vor sa ne dea copii care nu au fost luati de familiile din Romania , deci copii cu oarecare probleme . Se si spune in comunicatul lor , ca vor astfel sa dea sansa copiilor din medii nefavorizate , sa fie si ei adoptati . Ma rog la D-zeu sa avem si noi noroc , eu si sotul meu , sa gasim un copil normal . Daca va uitati pe situl organizatiei pt adoptii din Rep Moldova , vecinii Romaniei , ei sunt si mai "smecheri" la capitolul asta : dau spre adoptie internationala doar copiii cu handicap. Cei normali doar la intern . Sper sa fie bine, cu d-zeu inainte!

[asi]

Antibes1970 nu stiu daca cineva poate sa scrie un manual de bune practici in cresterea copilului adoptat , dar fiecare iti poate impartasi din experienta proprie.Fiecare adoptie este unica , la fel cum fiecare copil , adoptat sau biologic , reactioneaza diferit la o anumita experienta din viata. Exista familii care au adoptat copii mari 7-8 ani si care au o viata minunata , familii care au adoptat copii mici si care au probleme ...nu cred ca se poate generaliza. Intr-adevar un copil cu un trecut mai incarcat , indiferent de varsta ,are mai multe nevoi speciale. Temerile tale sunt justificate dar pana la urma , cred eu, te vei lamuri si vei putea sa iei o decizie. Ei sunt norocul meu : [url="http://by.lilypie.com/NoBEp2.png"]Razvan[/url] si [url="http://lb5m.lilypie.com/LrL5p3.png"]Maria [/url] Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.

[antibes1970]

Numai faptul ca imi spui ca stii cazuri de copii de 7-8ani care sunt Ok, imi da aripi ! multumesc!

[linasobolina]

Cu adolescentii nu eusor niciodata, insa copilul natural nu are ce sa faca, pe cine sa arunce vina, pe cand cel adoptat are ** raspunsuri ** la tot, nu e mama mea, de aceea... Intamplarea si doar ea, a afacut ca anul trecut sa merg intr- o excursie unde era un preot care avea trei baieti si a infiat o fata, fata care acum maritata fiind trece pe langa el si nu il saluta, de parca adoptia i- ar fi facut cel mai mare rau, si mai era o familie care luase o fetita de bebelusa si la 16 ani a plecat, a lasat scoala si familie, a plecat la naturala alcoolica si apoi s- a maritat la tara are si ea un copil face naveta si munceste pe 300 de lei doar ca sa nu stea acasa cu copilul si soacra.... Acum ce sa zic , fiecare cu norocul lui si felul lui de a fi. Ioana stia ca e adoptata, era mare , isi cunostea si naturaliii, daca e sa nu judece, nu judeca si daca are unde sa plece, pleca si naturalul si adoptatul, ca asa e la hormoniada Sa dea Dumnezeu sa ajungi acolo si sigur te descurci Intreaba si vei primi un raspuns!

[Anca Wish]

E doar vorba de cum il cresti, de ce educatie ii dai, de ce valori ii transmiti. Sa te gandesti la ce o sa fie peste 15 ani, e un consum nervos inutil. Crede-ma, ca vei gasi solutii pentru raceli/ gripe /bolile copilariei si ”bolile” adolescentei. Numai bine![flo] [url="http://community.webshots.com/user/ancawish"][foto][/url] "Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

[Manuelita]

Cred ca treaba cu disponibilitatea adoptiei internationale abia dupa ce timp de 2 ani s-a incercat adoptia domestica nu este pentru " a scapa de copiii cu probleme". Adoptia incearca sa re-creeze pe cat posibil mediul "natural" al copilului, pastrarea pe cat posibil a radacinilor lui, ceea ce presupune si pastrarea lui in cultura, religia, tara in care destinul a facut sa se nasca, cu bune si rele (asa cum reintegrarea in familia biologica chiar daca aceasta nu e alfabetizata de exemplu si nu are apa calda curenta este considerata superioara adoptiei de catre o familie care ar avea toate conditiile materiale - eu inca nu m-am hotarat daca sunt de acord cu asta, pe zi ce trece si inteleg (inteleg cu sentimentele pentru ca cu ratiunea mi se pare foarte greu de patruns fenomenul adoptiei) incep sa fiu de acord cu incercarea de reintegrare pe cat posibil, chiar si exemplul de mai sus). Legat de copilul adoptat la adolescenta, nu pot vorbi inca din proprie experienta si desi inteleg nevoia ta de "povesti reale", de exemple pozitive care sa contrabalanseze toate stirile cu copilul adoptat care a dat in cap si a furat pensia bietei mame care "l-a salvat" adoptandu-l, cred ca nu sunt prea relevante. Exista pe net in lb engleza (si eu am mai citit si in germana) foarte multe articole cu ceva statistici in acest sens, mie desi nu imi plac (de subiectiva si ignoranta ce sunt, ca motive concrete nu am:)) americanii, mi se par cei mai avansati in studiul stiintific al fenomenului adoptie). Din ce am citit eu de-a lungul timpului, nu se prea trag concluzii generalizatoare. Varsta la adoptie este un factor care influenteaza dezvoltarea ulterioara, insa mai importanti par sa fie - personalitatea copilui - experientele de viata inainte de adoptie: concret, de cate ori a fost mutata/schimbat persoana primara de ingrijire (mama, asistenta maternala, ingrijitoare in centru, etc), daca schimbarile acelea au fost lente si au permis tranzitie lina si cat mai putin traumatizanta, comportamentul persoanelor care au avut grija de copil, imaginea de sine a copilului, increderea in fortele proprii (exista si la copiii foarte mici:) - cum a fost "organizata" tranzitia in familia adoptiva, calitatea suportului pe care l-a avut copilul in tranzitia spre familia adoptiva - cum au "prelucrat"parintii adoptivi si copilul tema adoptiei inainte de intrarea in adolescenta. Daca as face din nou o adoptie, si nu as fi (si eu chiar nu as fi :) ) genul care sa doreasca pentru mine insami bebelus doar pentru ca sa trec prin toate etapele de a fi mama, si m-ar interesa doar probabilitatea ca evolutia psiho-sociala a copilului sa fie una buna, m-ar interesa: cat timp a petrecut impreuna cu mama, cat a stat in maternitate sau alte institutii impersonale de ingrijire a copilului, cate mutari a suferit de-a lungul vietii (tot intr-o sursa americana scria ca pentru fiecare mutare din viata copilui trebuiesc socotite in medie 3 luni pierdute din evolutia emotionala&cognitiva), ce fel de persoana este asistenta maternala si ce stil de "a fi parinte" are. Dar, daca as fi in situatia de a adopta a doua oara, as stii ca defapt, cu toate alegerile noastre rationale, cu toate cate le citim, cu toate scenariile pe care ni le facem, tot soarta, Dumnezeu, Budha, cum vreti sa ii ziceti stabileste ce rezulta din aceasta experienta, as stii ca un copil nu e o masina/casa pe care le poti alege dupa un checklist, as stii ca faptul ca mi se da ocazia sa iubesc atat de profund si unic o fiinta si daca am noroc sa si primesc ceva inapoi, incat nu cred ca merita sa mai planifici in detaliu criteriile de selectie. iar am scris o tona in loc de 2 randuri cat aveam de gand, scuze. Manuelita

[marumiha]

Citat:

nu sunt considerati inferiori, sunt considerati un risc, copii scosi din tara ies cu totul din sistem si li se poate intampla orice, de exemplu sunt traficati (au fost cazuri cand incercand sa dea urma copiilor infiati si scosi din tara nu li s-a mai dat de urma) ... e discriminatoriu si pentru copii, adica daca nu au fost doriti de o familie din tara ii dam ...sa scapam de ei ar trebui s existe acelasi conditii de adoptie pentru toti iar autoritatile implicate sa se organizeze, puna in legatura cu omologii lor din alte tari ca lucrurile sa mearga bine

Aceste lucruri s-au intimplat cu multi ani in urma ,acum este cu totul diferita monitorizarea copiilor adoptati si plecati din tara. Si nu cred ca mai exista vreun caz de copil adoptat si disparut ,in ultimii ani.

[nadaflorilor]

Citat:

citat din mesajul lui marumiha Citat: nu sunt considerati inferiori, sunt considerati un risc, copii scosi din tara ies cu totul din sistem si li se poate intampla orice, de exemplu sunt traficati (au fost cazuri cand incercand sa dea urma copiilor infiati si scosi din tara nu li s-a mai dat de urma) ... e discriminatoriu si pentru copii, adica daca nu au fost doriti de o familie din tara ii dam ...sa scapam de ei ar trebui s existe acelasi conditii de adoptie pentru toti iar autoritatile implicate sa se organizeze, puna in legatura cu omologii lor din alte tari ca lucrurile sa mearga bine Aceste lucruri s-au intimplat cu multi ani in urma ,acum este cu totul diferita monitorizarea copiilor adoptati si plecati din tara. Si nu cred ca mai exista vreun caz de copil adoptat si disparut ,in ultimii ani.

nu mai exista pentru ca adoptiile internationale au fost sistate de ceva ani, dar daca nu ar exista suspiciunea ca se poate intampla din nou nu s-ar face aceasta diferentiere intre parintii adoptivi stabiliti in Romania si cei din afara R, ar trebui sa exista conditii si sanse egale ps. cu unele aranjamente se puteau face adoptii si pana acum (ma refer la parintii adoptivi stabiliti in afara, am o prietena care a cochetat cativa ani cu ideea, la randul ei cunostea o asistenta sociala care ii promitea rezolvarea, tot ce avea de facut era sa isi stabileasca din domiciliul in romania (avea unde, casa proprietate personala) sa se angajeze (fictiv) la o firma oarecare (deja gasise la cine si unde), ea isi vedea de viata din tara cealalta pana se faceau formalitatile: evaluari, atestari etc. de venit putea oricand sa vina daca era vorba sa fie verificata (cel putin asa era incurajata sa creada ..ca nu e o problema, ar fi trebui sa intrerupa serviciul 1 an in momentul in care avea copilul deja de luat acasa...dupa un an cica il putea scoate din tara fara nicio problema..asa imi spunea ea ca e planul, daca cei care o incurajau o tromboneau nu stiu Nina,mami de, [fetita]

[marumiha]

nadaflorilor M-ai facut sa rid ,pai acest tip de adoptie am facut-o si eu ,nu este nimic ilegal ,legea veche permitea asa ceva cetatenilor romani cu domiciliu in alta parte.Problema cea mai mare a fost ca a trebuit sa nu merg la serviciu un an de zile si statul acasa (fara sa fi platita)are un cost destul de mare. Eu tin legatura si acum cu autoritatile si ei stiu absolut totul despre copilul meu.

[antibes1970]

buna seara ! offf , nici nu stiu ce sa zic ! va multumesc la toate pentru raspunsuri si incurajari ! si pentru ca sunteti niste dragute , ca v-ati gasit timp sa imi scrieti ! imi dau seama ca nici un parinte cu copil mare nu vine sa ne spuna ce si cum ! sa stim si noi , povesti reale , cazuri , ce se intampla cu adevarat !