Desfierea??(2)

[Monique77]

Buna fetelor,

 

am citit si eu povestea Linei... a fost ca un film pe care l-am vazut pe nerasuflate....6 ani sau mai mult... cititi in 1 zi jumate

mi se pare incredibil... dar Lina vreau sa te felicit pentru curaj, pentru rabdare, pentru ca nu ai ucis speranta sau pentru ca nu ai fugit

cred ca Alex a fost si sansa ta de regenerare si o noua viata

Dumnezeu ti-a intins o mana ca sa te repuna pe linia de plutire insa cum nimic nu este usor de obtinut in viata, ti-a dat si putin de furca

 

sper ca sunteti bine acum cu totii

n-ai mai scris din septembrie anul trecut

 

poate ne mai dai  de veste cum va mai este

acum ma alatur si eu cu sufletul la gura :)

 

PS imi venise ideea, in timp ce citeam si in cazul in care rezolutia n-ar fi fost asta, sa o obligi cumva pe Ioana sa declare ca tatal copilului e necunoscut (mai ales ca ei nu erau casatoriti)

ca sa demoinstreze contrariul cred ca i-ar fi fost tatalui prea complicat - sa vina, sa faca testul de paternitate care costa... si cred ca toate astea i-ar fi zadarnicit incercarile

 

multa sanatate si asteptam vesti!

[ginaro]

Lina, esti ok? Ce mai faci? Ce face Alex?

[linasobolina]

Buna mamicilor mele dragi!

suntem bine, Alex creste, e nazdravan... Suntem cu ochii pe el si la cel mai mic semn ne alertam.

anul asta va face 5 ani, deja e bărbatel nu mai este bb. Cu avantaje si dezavantaje:)  

 

la sa încerc sa mă organizeze puțin in poveste

tatal natural, tot in Germania, nu suna, nu contribuie cu nimic, doar îl iubeste si îmi cere prietenia pe FB.

Eu pun poze cu copilul in poze de coperta. Publice in caz ca e cineva curios, lista mea de prieteni e scurta si selectata

 

Ioana, mămică vorbește cu mine, vorbește cu Alex, e la Tulcea unde își duce amarul așa cum știe si nici nu încearcă sa schimbe ceva

 E cu același băiat, care nu are serviciu, are orgolii, ea munceste si întreținere casa, el organizează, ce??

Am tot invitat-o la noi, ba de paste, de 1 mai, sau in vacanța la mare câteva zile, dar nu, nu vine, nu o,lăsa ăla sau nu are bani, nu știu. Insa vorbește cu copilul

 

Alex știe ca e mamica lui, ca a fost la burtica ei si ca apoi, eu dorind un baietel, el a ajuns la noi si ca are doua mame, una care l- a născut si una care îl creste

 

despre tatăl natural?  Copii nu se fac singuri, e nevoie si de tatici, știi e Sorin  care a venit odată din Germania si t- a făcut cadou numele lui, de aceea pe tine te cheamă altfel...

 

 Si au început întrebările : toni, ce sunt părinții???

Pai sunte cei ce te iubesc, care au grija de tine, care te duc la grădinita si in parc, cei care te cearta când faci prostii si care te duc la distracție sau la doctor... Da, eu va iubesc pe voi, părinții mei

 

Sau când suntem undeva si persoane străine ii spun, du te la buni! Adică la mine..

Eu îl întreb, oare de ce au zis sa mergi la bine?? Pai, dacă tu ai ochelari, normal ești ca o buni..

 

 Sau , când o sa fiu adult, tu o sa fii Bătrâna si eu tătic, dar eu o sa am grija de tine, ca tu ești mămică mea si atunci o sa fii bunica mea....

 

noi ne adresa pe nume, toni, nicu, Ioana, sau mama toni, tata nicu, el știe ca e special ca are doua mame si doi tati insa nu am intrat in detalii, e puțin complicat

 

Acest copil are o familie naturală mare si care se tot mareste.

Interesant este ca Ioana nu tine legătura cu părinții naturalii, e lamurita, insa tine legătura cu frații, care sunt casatoriti, au copii la rândul lor, are familia fratilor si sunt 6!

 

 Si tatăl are frați cu copii si culmea toți vor sa fie prieteni cu mine, necunoscutii rude care nu fac nimic altceva!

 

mă întreabă unchiul de la Tulcea, cu tupeu, dacă eu ii arat copilului poze cu taticul natural, dacaii vorbesc depre el??

Si îl întreb si eu, pai, ce sa ii spun copilului când ii arat poza???

Eu nu vorbesc pe nimeni de rau dar dacă as provoca așa ceva, er trebui sa dau răspunsuri!

cine vrea sa vorbească cu copilul, poate sa vorbească, eu nu ii opresc, dar dacă ei nu vor, eu de ce sa deschid discuția cu copilul?

 

 Copilul este superdotat u știu de unde,am verificat, e peste medie, gândește, are logica si caută răspunsuri corecte

 

 Cam așa e viata noastră, ca cea a unor părinți normali, norocosi si cu mai mult timp si atenție la vârsta asta decât la prima încercare , de tinerete, mai multă intelepciune mai putina forța fizica

sa știți ca si vârsta e importantă, sunt lucruri pe care îți dorește sa le faci insa e cam greu sa urci pe munți sa te dai in leagane ametitoare sau  sa îl investi sa meargă cu bicicleta...

Eu îmi doresc sa fim sănătoasă sa îl putem creste

Editat de Mai 4, 2015

[papelusca]

Lina, sa va ajute Dumnezeu sa il vedeti mare, pe drumul lui!

Sanatate tuturor!

[anil]

Nu ar trebui sa te mire ca baietelul are o inteligenta peste medie. Daca te gandesti la parintii lui, e greu de spus. Copiii se nasc intradevar cu un anumit bagaj genetic insa acesta este modelat pe baza stimulilor: lipsa lor va duce la o diminuare a lui, in schimb prezenta stimulilor sanatosi si normali pentru copil nu va face decat ca el sa infloreasca. 

Marele avantaj al lui Alex este ca el a fost iubit de mic, ca cineva a fost acolo langa el cand a avut nevoie, ca s-a creat o legatura de atasament. Avantaj pe care Ioana nu l-a avut. Dupa mine Ioana este un suflet chinuit care poate nu se va regasi niciodata si cred ca se incadrazeaza perfect la tulburarea reactiva de atasament. Chiar daca i-ati oferit iubire si o familie, pentru ea a fost prea tarziu, pur si simplu creierul ei s-a dezvoltat altfel, pur si simplu nu poate primi iubirea, ea insasi nu poate sa iubeasca pentru ca mintea ei ii spune sa nu aiba incredere in nimeni.

 

Alex va pune singur intrebarile despre parintii lui biologici, dar el trebuie sa se creada un copil normal. Nu trebuie sa se vada ca fiind special, povestea lui este o alta fata a normalitatii: cineva l-a nascut si altcineva l-a crescut. Sunt multi copii ca el. Isi va pune intrebari, va intreba de parintii lui biologici, iar faptul ca mama lui vorbeste cu el cred ca este totusi un plus. Cand va creste mare probabil va intelege, dar este foarte important sa inteleaga ca nu este vina lui ca mama lui biologica nu l-a crescut, ci pur si simplu ea nu a putut. La un moment dat va creste suficient ca sa inteleaga toata povestea.

[lavi02]

Lina, ma bucur foarte mult pentru voi ca sunteti bine. Multa putere, sanatate si o viata frumoasa in continuare!

[PadureanNicoleta]

Buna seara. De cateva ore citesc si nu pot sa ma dezlipesc de povestile voastre. 

Luina, ce mai faceti ? Cum sunteti ?  

Eu sunt in proces de atestare pentru adoptie si  dupa cate am citit aici, nu pot decat sa sper ca va fi bine.

[Caroline]

Vai ce frumos a crescut Alex si ce admirativ se uita la tine! E tare mandru ca esti langa el. Felicitari Lina! - l-am vazut pe fb.

Succes la scoala, sa aiba bucurie la tot ce invata acolo, iar pe voi sa va tina Dzeu sanatosi sa fiti alaturi de el.

 

ps - nu am avut acces sa-ti trimit acest mesaj pe FB, asa ca ti l-am pus aici.

[linasobolina]

Bună dimineața doamnelor!  Mulțumesc pentru gândurile voastre, sincer, nu credeam ca mai prezintă interes subiectului si viața noastră.  După cum spuneam, am început scoala. Alexandru este bine. Constat diferența între copiii crescuti de părinți maturi 45-55 adică cei pe repede înainte si copii crescuți de părinți tineri, mult mai relaxați. Alexandru e matur,e dierct,face observații adulților uneori îi educă, gen îți miroase gura, spala- te pe dinți!  A descoperit ca nu poate avea încredere in Ioana, mama și ii spune, de la el,esti mincinoasa si nu te ții de promisiuni, mai bine taci și faci! Despre tatăl sau știe ca e in Germania și are alta familie pentru ca s- certat cu Ioana care stim ca minte...  El ocazional mai trimite cadouri de Paști Crăciun și acum chiar a cumpărat ghiozdan. Deci face ceva.  De Ioana s- a ales praful. Tot in delta, la țară, fără apă curent, plantează sfecla cu ziua...  Doare, dar nu am ce sa ii fac, alegerea ei. Câteodată nu poți sparge karma, asta e! A avut șanse multe si cu noi si cu frații si cu iubiți potrivit dar așa a fost. Cineva ne spunea de curând cacam făcut o greșeală adoptând,  nu știu!  Nu cred poate nu am mulțumirea împlinirii legate de Ioana dar Alexandru e darul!  Darul vieții primit de la Ioana. Ju cred ca regret.  Mai e ceva, la Alex știu cum sa abordez problema am experienta Ioanei și de multe ori o recunosc si ma deranjează si îmi aduce in suflet toată supararea si frustrarea. Cu mult efort reușesc sa mă detașez si sa nu pedepsesc copilul pentru greșeli alei mamei.  Am surprins situația si evident am fost la psiholog si m- am luminat să nu greșesc.  Nu e ușor.  Vă doresc sa vă fie bine! 

[anil]

Eu nu i-as zice karma, ci trauma. Unii copii sunt atat de raniti incat chiar si inconjurati de toata iubirea din lume nu mai pot fi recuperati. Ei nu pot sa simta recunostinta, nu se vor simti "salvati" de catre familia adoptiva pentru simplul fapt ca pentru ei ani intregi mesajul a fost: Nimeni nu ma iubeste, nimeni nu ma vrea, eu nu sunt iubit de nimeni. Si astfel legaturile in creierul lor s-au facut altfel, iar schimbarea lor este foarte dificila, uneori chiar imposibila. Eu nu cred ca ati facut o greseala adoptand, cred insa ca a fost foarte greu sa cresteti un copil cu tulburari de atasament (pe Ioana) insa ati facut tot ce ati putut. Si l-ati salvat pe Alexandru de la o viata similara cu a Ioanei, de la traumele de atasament, etc.

 

Alexandru a avut sansa sa creasca intr-o familie care l-a iubit inca de la inceput, chiar daca mama lui nu este responsabila, el s-a simtit iubit, acceptat, a avut de cine sa se ataseze, a avut pe cine sa se bazeze, iar acest lucru conteaza enorm.