psiholog bun care sa ne invete putina "parinteala"

[nemora]

la mine fata cea mica a avut o regresie dupa ce a merg la gradi, adica nu prea mai vorbea, ci plangea. si am facut asa: -nu inteleg ce spui. daca plangi, nu stiu ce vrei. vorbeste normal. -cand plangea exagerat, ii dadeam pauza: uite mergi putin in alta camera pana te linistesti si reusesti sa-mi spui ce vrei. iesea senina de acolo -nu mai esti bebelus. degeaba plangi, nu ma impresionezi. vorbeste da astea le-am aplicat fiindca mi-am dat seama ca plange ca sa se bebeluseasca, adica nu era o problema "serioasa" si care sa necesite intr-adevar descarcarea prin plans. cam asa pare ca e si la tine. la mine a reiesit in psihanaliza ca mi-e dor tare de ea ca bebelus, a fost bebelusul perfect, si probabil ca si eu inconstient i-am dat semnale de bebeluseala. poate iti mai doresti un bebe? :) Perlutele mele: K (10.06.2007) si M (14.05.09) Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

[irbo]

nemora sigur nu :) daca la mine te referi.as mai vrea un copil dar sa il am gata facut cam la 5 ani [:D]. al meu mereu a fost plangacios de mic, asa ca nu pot spune ca bebelusia a fost mai frumoasa. iar legat de nu inteleg ce spui, time out...etc, nop se pare ca nu merge adica o criza de genul asta pe nimicuri poate tine mai mult decat ma tin pe mine nervii. pana acum merge cu distrasul atentiei, acum ca a mai crescut e mai greu sa ii distrag atentia si tine si mai mult plansul... mamica de Rares 21.02.2010

[AgnesLuca]

irinabobe, citeste la subiectul vecin cu parinteala nepavloviana unde in primele pagini (alea scrise anul trecut) se vorbeste de un caz similar (daca-mi amintesc bine, nu e vorba de Eugenia rupta ci de un biscuit). Edit: revin pentru ca am verificat si ca sa intelegi trebuie sa incepi sa citesti la pagina 25 a Parintelii nepavloviene (4) si se continua pina in pagina 2 din partea a 5-a. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[irbo]

agnes multumesc ieri am gasit subiectul intamplator si am vazut ca mai sunt si altii in situatia mea :) asa ca voi incepe cu cap 1. mamica de Rares 21.02.2010

[AlinaEmi]

La noi problemele nu sunt asa de grave cu cel mic. Avem crizute doar legat de luatul in brate, plecarea noastra de langa el si lucrurile pe care vrea sa le faca singur si nu-i reusesc. Asa ca pe el nu vreau sa-l duc la psiholog. Trebuie sa mergem noi clar. Ce cale de mijloc se poate gasi daca eu nu ma pot descurca decat cu distrasul atentiei (si mai ales prevenirea crizelor prin evitarea situatiilor care le-ar putea genera) iar tatal lui doreste sa aplice metoda psihologului de care zicea irinabobe adica lasatul sa urle. Eu nu pot sa fac asa ceva, ma duc cu capul, si nu se opreste, eu cred ca ar urla pana adoarme de epuizare. Deci ce sa aleg ? un barbat frustrat ca nu-si poate pune in practica viziunile dar un copil zambitor si o mama cat de cat linistita sau invers ? Mamica de Calin 26.11.2009

[emanouela]

Alegi ce e mai bine pt copilul tau...explica-i sotului tau ca atunci cand copilul tau are nevoie de tine, este normal sa ii fii alaturi, la fel cum ai face si cu el, sotul tau, daca ar avea nevoie de tine. La varsta asta copii se mai pun pe urlat doar ca sa atraga atentia, daca are toata atentia voastra, nu va mai urla din senin. Cu luatul in brate...na, nu stiu, vezi calea cea mai buna pt voi. Pt mine nu e deloc ok sa car 14 kg mult, il iau uneori dar ii explic ca ma doare spatele si ca nu il pot duce iar daca nu poate sa mearga, ne oprim facem pauza sau ne intoarcem acasa. Cand se enerveaza ca nu reuseste sa faca ceva, cu calm, arata-i..."hai sa iti arate mami cum se face si dupa ai sa poti si tu". Nu exista "nu ma pot descurca"....trebuie sa te descurci. Prea des noi ne bucuram de confortul unei opinii fara disconfortul cugetarii. John F. Kennedy

[mamica9]

buna, fetelor sunt mamica de un pic de vreme si astazi v-am descoperit pe voi. si ma bucur sa constat ca mai sunt si altii cu aceleasi probleme ca si mine. :) nestiutoare si panicata, eu am ales sa merg la un psiholog. denisa popescu. daca vrei, iti dau telefonul ei. eu m-am bucurat ca este si ea mama si m-a inteles perfect.

[autism_adhd]

Buna ziua, Daca va ajuta sa va simtiti mai bine in proportie foarte mare educatia copiilor este marul discordiei in familie. Un psiholog nu face decat sa va ajute sa descoperiti impreuna drumul spre binele copilului dvs. pentru ca acum in mod cert fiecare parinte vrea tot binele din lume pentru copil dar unul din cei doi nefiind la fel de informat poate face greseli pe care mai apoi ambii parinti sa lupte sa le corecteze. Adesea ADHD-ul se instaleaza pe divergente de atitudini comportamentale ale parintilor in sensul ca intotdeauna copilul cand greseste unul din parinti il corecteaza iar celalalt il alinta si astfel se transmite un mesaj gresit copilului. Copilul nu intelege ca tata il iubeste mai mult ci speculeaza acest fapt si intelege ca asa trebuie sa procedeze de fiecare data pentru ca va gasi alint la capat si va intelege ca el este cel care castiga negocierea intotdeuna iar atunci cand acest lucru nu se intampla apar crizele de nerzi, impulsivitate, tipete, urlete, violenta etc. Daca doriti o consiliere in acest sens va asteptam sa faceti o programare in centrul nostru unde vi se ofera posibilitatea consilierii familiei pentru o educatie corecta si sanatoasa a ingerasului dvs. In curand specialistii nostri vor scoate o carte cu metode si tehnici de educare comportamentala venind astfel cu inca un pas in sprijinul parintilor. Decizie inteleapta pentru linistea familiei si viitorul copilului dvs. Cu respect Psh Sanda Gligu 0727303960

[teolinda]

Alina - iti doresc sa gasesti acel mediator care sa va ajute pe voi parintii sa va puneti de acord cu ceea ce doriti de la copilul vostru. Eu si sotul meu am facut o intelegere... sa nu ne "bagam" unul peste altul cand se stabilesc anumite reguli si sunt de fata copii. Ca dupa aceea daca nu suntem de acord cu una sau alta..ni le spunem intre patru ochi.. este alta treaba. Pe de alta parte, din propria-mi experienta pot sa va spun ca perioada 2 ani jumate-3 ani jumate este o perioada critica pentru un copilas. Ei nu vorbesc prea bine la aceasta varsta, nu reusesc sa ne se exprime astfel incat noi adultii sa le intelegem toate dorintele/nemultumirile lor si de-aici "crize" gen cea cu eugenia baietelului Irinei. Eu va recomand sa incercati sa aveti cat mai multa rabdare cu copilasii vostri, sa le vorbiti permanent, sa le explicati ce si cum atunci cand ei sunt "in crize" chiar daca aparent n-au cum sa priceapa ce le spunem. Este adevarat ca primul copil primeste f. multa atentie din partea parintilor, parintii sunt "disperati" sa le urmareasca fiecare gest, sa ii ajute permanent... da' uneori ei chiar isi doresc un pic de independenta pe care noi nu o intelegem. Ar fi multe de spus... explicat...insa trebuie sa recunosc ca nu-s de specialitate insa am experienta de a sta permanent cu copii mei. Si ca o incurajare... la al doilea copilas nu vor mai fi atat de complicate lucrurile[:)]... Imi aduc aminte ca pe baiatul cel mare l-am carat in brate pana pe la 3 ani jumate, chiar si cand il duceam la gradinita.. pana cand , insarcinata fiind i-am zis ca nu mai pot sa-l car si pentru ca era incantat ca va mai avea un frate ..a inteles . In schimb cel mic... decand a pornit in picioare nu mi-a cerut decat ff rar sa il duc in brate, nici macar in carut nu a mai vrut. Este adevarat ca el vrea sa faca tot ce face frate-su (de-asta spun ca la al doilea va fi altfel). La faze gen... eugenia rupta/ biscuit sau orice alta prajitura/ bomboana... etc... la primul copil eram dispusa sa-i pun 10 bucati in fata numai sa se linisteasca din crize... acum, celui al doilea ii spun ca nu mai am alta.. ca asta este... daca vrea sa mai manance bine...daca nu...cand se liniste. Ii pun frumos mancarea intr-un castron si ii spun sa vina sa o ceara cand vrea el. De obicei uita.. si i-o mai ofer eu peste catva timp...si o ia si-o mananca fara alte discutii. Chiar ieri am avut o "disputa" pentru un castron cu iaurt si biscuiti..pe motiv ca nu i l-am dat sa si-l puna el pe masa..sau ceva de genul...nici nu stiu exact pentru ca de suparat ce-a fost n-am reusit sa aflu ce l-a deranjat . In final nu a ramas nemancat, asta este important[:I]. Va doresc multa rabdare tuturor si indiferent ce spun unii si altii dragaliti-va copii si stati cu ei in brate atata vreme cat doriti sau va puteti permite. Sunt momente unice... eu ador perioada in care copilasii sunt micuti si vin sa se bage in sufletul meu sa-i pupacesc si sa-i alint. [olala] LILIANA [mamica] [bebic] COSMIN ANDREI (28.01.2010) si[bonjovi] NICOLAS ALEXANDRU (6.12.2005) [url="http://www.dropshots.com/teonic"]POZE[/URL] "Exista un singur copil frumos pe lume, si este al fiecarei mame!"

[parpalak]

Mai, eu am aplicat si aia cu distrasul atentiei, si aia cu luatul in brate si aia cu lasatul sa plinga cu concluzia ca uneori mergeau, uneori nu, in afara de lasatul sa plinga, care nu mergea deloc (la mine). Aia cu lasatul sa plinga e mai mult pentru cazurile in care incearca sa te manipuleze, sa impinga limitele, face "teatru" cum ar veni. Ceea ce e normal pentru un pui de om care inca nu stapineste (prea bine) limbajul articulat. La unii merge metoda asta, la altii nu. Dar daca plinge pentru ca-i lipseste ceva sau nu stie cum sa proceseze o informatie, il doare pentru prima oara ceva in viata lui, cred ca poate fi periculos lasatul asta sa plinga. Cred c-a incercat odata sau de doua ori "teatrul", dar si suna altfel. La noi a mers mai bine distrasul atentiei, chiar si in situatia asta. Iar eu am o problema cu plinsul copilului, probabil si din cauza ca al meu n-a fost exagerat de plingacios la virsta aia. Cu morala ca poti sa te faci toba de carte (sau te umple specialistul de sfaturi) ca tot tu ramine sa vezi ce functioneaza si ce nu. Si cind/daca faci si al doilea copil, o sa vezi ca ce-a mers la primul functioneaza sau nu la doilea. Succese maxime va doresc.