Cum facem fata unei dezamagiri

[ladyJ]

Saskia, daca ti-e draga si daca simti tu ca merita sa pastratti legatura ca prietene, suna-o, obitne o intalnire cu ea si spune-i clar: trebuie sa vorbim despre ce se intampla. Multe prietenii se rup pentru ca unul dintre prieteni nu e dispus la finetzuri din astea psihologice, adica sa incerce sa inteleaga de ce celalalt reactioneaza intr-un anume fel. Nu e de condamnat nerabdarea asta, insa. Prietena ta a lovit in tine pentru ca ceea ce a facut sotul ei este ceea ce ai facut tu(aventura). Aventura ta insa nu a lovit in ea, ea putea intelege aventura ta din perspectiva prietenei, insa aventura sotului ei i-a tras o lovitura puternica. Si ea loveste in tine pentru ca tu esti la indemana. Ea refuza sa mai aiba o relatie cu tine pentru ca(,) cu tine poate. Cu sotul ei, asta ar inseamna divort. Si nu e pregatita pentru asta, insa nu e nici pregatita sa ierte, sa analizeze lucrurile, sa ia taurul de coarne. Asa ca, da in tine. Isi transfera toate resentimentele asupra ta. Tu esti, in acest moment ´´the bad man´´. Daca sotul tau te-ar fi inselat pe tine, lucrurile ar fi stat altfel. S-ar fi lasat alinata. Ai doua variante: fie vorbesti cu ea despre asta fie o lasi in plata Domnului. Depinde de cat de importanta e pentru tine. Daca alegi sa vorbesti cu ea despre asta fii pregatita sa dai detalii intime despre tine, de genul de ce ai facut acel lucru, de ce ai vorbit cu sotul tau despre asta, cum te-ai simtit atunci, samd. Poate o prinzi intr-.o stare in care e pregatita sa asculte si trage invataminte, poate reuseste sa ia atitudine in relatia ei si sa clarifice lucrurile. Cu alte cuvinte, poate reuseste sa invete cate ceva din greselile altora(ale tale) si ajunge in punctul de a discuta sincer cu sotul ei despre aventura lui, despre problemele casniciei lor. -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F.

[freedelia]

Eu consider ca prietenii adevarati sunt cei care se cunoasc la nevoie. E usor sa ii fii a,aturi cuiva care e dragut, vorbeste frumos, nu are probleme, etc. Dar atunci cand esti in butoi, cand totul te doare, esti ranit si disperat, atunci ai nevoia cea mai mare de un prieten. Poate ca nu toti sunt asa, unii se inchid in ei, altii se controleaza, dar unii oameni, printre care ma numar si eu, isi varsa uneori durerea pe cei pe care stiu ca se pot baza. Cand eram in facultate, am avut o relatie cumplita, care m-a secatuit de orice sentiment si m-a ranit ingrozitor. Am fost in perioada aceea infioratoare cu prietenele mele, de la rautati ieftine de genul "te-ai ingrasat", "iti sta naspa tunsoarea asta", etc, la chestii grele, de genul le invinovateam ca am ajuns in relatia respectiva. Am pierdut cateva relatii atunci, dar prietenele adevarate mi-au ramas alaturi. Nu toti suferim la fel, nu toti suntem alinati la fel -- poate ca tu voiai sa o alini intr-un fel, dar ea si-a varsat amarul in felul ei... Eu nu as fi lasat sa treaca atata timp, i-as fi aratat ca ii sunt alaturi, si dupa ce trecea criza, era timp destul sa ii spui si despre cum te-a ranit ea pe tine prin ce ti-a spus... Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) si Jefferson (3 Iulie 2012) [url="http://s882.photobucket.com/albums/ac27/delia_forum"]POZE[/url]

[saskia]

Citat:

citat din mesajul lui ladyJ Ai doua variante: fie vorbesti cu ea despre asta fie o lasi in plata Domnului. Depinde de cat de importanta e pentru tine. -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F.

Ladyj totusi intreb: oare nu e prea mult, nu e invaziva chestia asta? Cumva azi m-am gandit asa: ne cunoastem de prea mult timp, macar ma lamuresc si eram gata sa pun mana pe telefon, dar...aici e aici: sufar de o anumita pudoare, nu stiu cum sa exprim ca sa iasa ce vreau eu sa spun[:D]. Mi s-ar parea ca e ca si cum ea ar fi dat un semn ca nu mai vrea si eu nu l-am inteles si continui sa o sacai. Ca in exemplul ala cu barbatii care nu mai raspund la mesaje. Daca in cazul unor prietenii e altceva, parca m-as incumeta. Ce ar putea sa-mi spuna? Decat eventual ca asta e, drumurile noastre se despart aici. Inca mai deliberez cu mine insami [8D].

[saskia]

Citat:

citat din mesajul lui freedelia Eu consider ca prietenii adevarati sunt cei care se cunoasc la nevoie. E usor sa ii fii a,aturi cuiva care e dragut, vorbeste frumos, nu are probleme, etc. Dar atunci cand esti in butoi, cand totul te doare, esti ranit si disperat, atunci ai nevoia cea mai mare de un prieten. Poate ca nu toti sunt asa, unii se inchid in ei, altii se controleaza, dar unii oameni, printre care ma numar si eu, isi varsa uneori durerea pe cei pe care stiu ca se pot baza. Cand eram in facultate, am avut o relatie cumplita, care m-a secatuit de orice sentiment si m-a ranit ingrozitor. Am fost in perioada aceea infioratoare cu prietenele mele, de la rautati ieftine de genul "te-ai ingrasat", "iti sta naspa tunsoarea asta", etc, la chestii grele, de genul le invinovateam ca am ajuns in relatia respectiva. Am pierdut cateva relatii atunci, dar prietenele adevarate mi-au ramas alaturi. Nu toti suferim la fel, nu toti suntem alinati la fel -- poate ca tu voiai sa o alini intr-un fel, dar ea si-a varsat amarul in felul ei... Eu nu as fi lasat sa treaca atata timp, i-as fi aratat ca ii sunt alaturi, si dupa ce trecea criza, era timp destul sa ii spui si despre cum te-a ranit ea pe tine prin ce ti-a spus... Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) si Jefferson (3 Iulie 2012) [url="http://s882.photobucket.com/albums/ac27/delia_forum"]POZE[/url]

Intrebare[:I]: ele chiar nu s-au suparat ca tu le ziceai toate alea? Cele care ti-au ramas prietene? Ti-au zis macar dupa ca ai fost asa mai...puncte puncte?[:)]

[ramiris]

Citat:

citat din mesajul lui saskia Citat: citat din mesajul lui ladyJ Ai doua variante: fie vorbesti cu ea despre asta fie o lasi in plata Domnului. Depinde de cat de importanta e pentru tine. -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F. Ladyj totusi intreb: oare nu e prea mult, nu e invaziva chestia asta? Cumva azi m-am gandit asa: ne cunoastem de prea mult timp, macar ma lamuresc si eram gata sa pun mana pe telefon, dar...aici e aici: sufar de o anumita pudoare, nu stiu cum sa exprim ca sa iasa ce vreau eu sa spun[:D]. Mi s-ar parea ca e ca si cum ea ar fi dat un semn ca nu mai vrea si eu nu l-am inteles si continui sa o sacai. Ca in exemplul ala cu barbatii care nu mai raspund la mesaje. Daca in cazul unor prietenii e altceva, parca m-as incumeta. Ce ar putea sa-mi spuna? Decat eventual ca asta e, drumurile noastre se despart aici. Inca mai deliberez cu mine insami [8D].

Eu cred ca o prietenie de atatia ani merita o clarificare, chiar daca e sa se termine. Si mi se pare pueril sa incerci pe facebook. Nici la telefon nu mi se pare ok sa aveti o discutie. Cel mai frumos ar fi sa o inviti la o cafea in oras si sa vorbiti. Daca spui ca ti-e greu sa gasesti cuvintele potrivite e bine te gandesti dinainte ce vrei sa-i spui si incerci sa te tii de "scenariu". Ideal ar fi sa nu ajungeti la reprosuri...Eu cred ca-i poti spune ce simti fara sa o faci sa se simta acuzata, poti chiar sa-i spui ca ai incercat sa-ti explici reactia ei pentru ca asa cum o cunosti nu o caracterizeaza deloc.

[saskia]

Citat:

citat din mesajul lui ramiris Citat: citat din mesajul lui saskia Citat: citat din mesajul lui ladyJ Ai doua variante: fie vorbesti cu ea despre asta fie o lasi in plata Domnului. Depinde de cat de importanta e pentru tine. -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F. Ladyj totusi intreb: oare nu e prea mult, nu e invaziva chestia asta? Cumva azi m-am gandit asa: ne cunoastem de prea mult timp, macar ma lamuresc si eram gata sa pun mana pe telefon, dar...aici e aici: sufar de o anumita pudoare, nu stiu cum sa exprim ca sa iasa ce vreau eu sa spun[:D]. Mi s-ar parea ca e ca si cum ea ar fi dat un semn ca nu mai vrea si eu nu l-am inteles si continui sa o sacai. Ca in exemplul ala cu barbatii care nu mai raspund la mesaje. Daca in cazul unor prietenii e altceva, parca m-as incumeta. Ce ar putea sa-mi spuna? Decat eventual ca asta e, drumurile noastre se despart aici. Inca mai deliberez cu mine insami [8D]. Eu cred ca o prietenie de atatia ani merita o clarificare, chiar daca e sa se termine. Si mi se pare pueril sa incerci pe facebook. Nici la telefon nu mi se pare ok sa aveti o discutie. Cel mai frumos ar fi sa o inviti la o cafea in oras si sa vorbiti. Daca spui ca ti-e greu sa gasesti cuvintele potrivite e bine te gandesti dinainte ce vrei sa-i spui si incerci sa te tii de "scenariu". Ideal ar fi sa nu ajungeti la reprosuri...Eu cred ca-i poti spune ce simti fara sa o faci sa se simta acuzata, poti chiar sa-i spui ca ai incercat sa-ti explici reactia ei pentru ca asa cum o cunosti nu o caracterizeaza deloc.

Poate e pueril, dar senzatia pe care am avut-o atunci cand ne-am despartit la gara, nu stam in acelasi oras, si muzeul era in alt oras, deci fiecare a venit pe drumuri separate, a fost ca si cum eram doua straine, nu prietene de 15 ani (asa am considerat eu, poate ea nu, d-asta retinerea mea). Sincer nu sunt genul care insista, daca omul da semne sa nu-l mai deranjez, pai nu-l mai deranjez. Dar nu e timpul pierdut, mai pot invata cate ceva, uite aici, citind atatea pareri. Cu intalnirea la cafea, da, sunt de acord si mie mi-ar place, nu stiu daca insa va fi ea de acord si isi va face timp ca sa ne vedem undeva, la mijloc, in oras la mine, in oras la ea, intr-alt oras, insa o sa incerc. Inca ma gandesc cum sa fac pasul. Desi sincer ma frustreaza ideea ca tot eu trebuie sa fac acest pas, desi nu vad unde am gresit acum (nu ca zic ca nu oi fi gresit niciodata in relatia asta de atatia ani).

[ladyJ]

Saskia, nu e vorba ca ai gresit tu. E vorba ca ai de ales intre a sta cu incertitudinea ´´oare ea mi-a transmis intr-adevar sa nu o mai caut?´´ sau a lamuri lucrurile. Eu de exemplu sunt una din aia care lamureste lucrurile. Pot face fatza adevarului si il prefer, asa ca zi-mi clar care e problema ta cu mine ca ma seaca sa ma invart intre daca, poate, oare, samd. Stii, omul cand sufera reactioneaza ciudat. Isi schimba comportamentul, varsa nemultumirile pe cei din jur, ii raneste. Prietena ta sufera pentru ca are probleme in familie. Asta nu e o scuza, ca nu suntem obligati sa permitem oricui sa ne calce in picioare doar pentru ca au o suferinta care culmea, nu are legatura cu noi. Insa, in cazul asta, fiind relatia voastra deci si tu ai implicare in ea, eu zic ca e necesara o lamurire. Fugim de sinceritatea,asta e adevarata problema. daca pui mana pe telefon si esti sincera, o dezarmezi si sunt sigura ca va accepta sa vorbiti in particular. Spunei-i ce simti, spune-i ca te macini, spune-i ca nici nu stii cum sa reactionezi, ca nu stii ce sa-i zici, ca nu ii intelegi reactia, intreba-o daca ai gresit cu ceva samd. Fii sincera, atat. Problema e ca prietena asta a ta reactioneaza nedrept cu tine. Tu stii asta. Daca e important pentru tine, provoaca-o la lamuriri. Daca nu, nu. Sigur ca te simti iar nedreptatita ca tu trebuie sa faci pasul spre ea. Dar il faci pentru tine in primul rand, pentru lamurirea ta, apoi pentru relatia voastra. Daca refuza macar stii o treaba. Daca ea alege sa te invinovateasca in continuare pentru ceva ce tu defapt nu porti vina, e alegerea ei si nu ai ce sa schimbi. -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F.

[emanouela]

N-ai sa intelegi niciodata (decat daca Doamne fereste ai sa treci prin asa ceva) reactiile unui om ranit, suparat. Daca vrei sa lamuresti situatia, lamuresti-o...fara a cauta nod in papura si sa-ti pui atatea intrebari. Trebuie sa stii, e o persoana vulnerabila, e ranita, astfel de rani trec extrem de greu sau chiar deloc, iar asta o 'leaga' cumva de mani si de picioare, te paralizeaza (cam asta e senzatia)...cel mai important este, si acum, tu, o numesti prietena, ai deschis sub aici, deci ea, e importanta pentru tine (daca nu era, o lasai balta). Ce-as face eu? Ceea ce a facut si prietena mea cu mine, cand eu am trecut prin aceasta situatie si am "lovit" in ea: a trecut peste, fara sa imi spuna nimic, si-a aratat disponibilitatea, mi-a fost alaturi oricand, nu mi-a cerut nimic, nu m-a intrebat nimic, m-a lasat in pace cand am respins-o, a venit cand am chemat-o ...am clarificat totul cand eu m-am remobilizat si m-am vindecat. Din punctul meu de vedere, totul e in mana ta acum....ea poate accepta ca te pierde si pe tine, pe langa durerea pe care o are cu sotul inca o durere care ar reprezenta pierderea ta, nu e mare lucru...depinde de tine daca mai vrei, ori ba sa fiti prietene. Nu-i cere maturitate acum, in astfel de momente...n-o sa ai parte, insa poti sa dai tu dovada de ea. In astfel de situatii, omul ranit, se refugiaza cumva singur in durerea lui, crede ca ii e mai bine...dar nu e asa. Probabil ca de asta te si ignora. Nu cred ca trebuie sa te intereseze ce spune sotul, copii....trebuie sa te intereseze ce vrei tu, vrei ori ba sa fie alaturi de voi...o daca ce tu iti clarifici asta, ai sa clarifici toate celelalte dileme. Prea des noi ne bucuram de confortul unei opinii fara disconfortul cugetarii. John F. Kennedy

[buli]

eu as invita-o la ziua sotului ca de obicei, ca si cand nimic nu s-a intamplat. ea ar decide ce face si, de aici, se va vedea ce se intampla. cand sunt in situatii dificile, oamenii mai fac prostii si uneori, trebuie doar intelesi si lasati in pace. daca sunteti prietene de 15 ani, probabil ai si alte amintiri cu ea, nu doar ziua aceea de acum 3 luni. eu nu consider ca "un semn pe facebook" e un semn. pe un prieten il contactezi direct, merita asta, fie si in amintirea momentelor cand l-ai simtit aproape.

[carmencat]

Sunteti prietene de 15 ani, cred ca prietenia voastra merita o sansa. Sun-o si intalniti-va la o cafea. Ascult-o. Probabil ca ii lipsesti foarte mult. Las-o sa vorbeasca, spune-i ca o intelegi, ca iti pare rau ca trece prin asta si ca esti oricand langa ea, cand are nevoie pur si simplu sa vorbeasca, sa se descarce. Spune-i ca e minunata. Ea ca femeie, ca sotie si ca mama, ca aventura sotului nu are legatura cu asta, ca nu ea e vinovata de asta, asa cum nimeni altcineva nu este. Spune-i ca o susti indiferent ce decide, pentru ca este prietena ta si tii la ea. Invit-o cu familia la ziua sotului tau, spune-i ca ti-ar face mare placere sa vina, dar nu te vei supara daca ea alege sa nu vina, daca nu se simte in stare, daca nu este in dispozitia necesara. O sa va fie bine la amandoua daca veti avea aceasta discutie. Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.