despre supraprotectie

[Qarina]

Pisigri, imi pare rau ca rad in sinea mea de joaca de-a cainele, inteleg ca pt tine e serios, ca si eu am chestii pe care pur si simplu nu pot sa le procesez. Am invatat insa in timp sa-mi aleg bine bataliile, si cred ca si tie ti-ar fi utila tehnica, mai ales cu al doilea pe drum.

 

si sa intelegi de ce radeam: ai mei mai sunt dragoni, dinozauri, tigri si se comporta ca atare... ataca copii in haita, spre disperarea mea.

 

acuma legat strict de supraprotectie, eu tind sa o am pentru unii copii cu care ai mei interactioneaza. Sunt obsedata de faptul ca agresivitatea/competitivitatea de care dau dovada ii va ostraciza si vor ramane pe dinafara la multe. I-am vazut in situatii de astea si stiu ca sufera. Asa ca, indirect, protejandu-i pe cei din jur incerc sa-i protejez pe ai mei de dezamagirea de a nu fi acceptati ca prieteni din cauza modului lor de a interactiona. Nu stiu cat e obsesia mea, cat e reala, dar piticul e puternic pe creierul meu. Ma scoate din pepeni ideea ca ar putea fi evaluati, socotiti indezirabili si indepartati, fiindca stiu cat sufera cand nu sunt acceptati in joaca celorlalti.

 

 

 

[maru]

Selene, referitor la dulciuri si Daria:

Pruncu meu e innebunit dupa dulciuri, dupa anumite mancaruri. De mic... Am avut multe probleme cu alimentatia cu el, intre un an si 2 nu a mancat decat in somn...

Ar manca dulciuri oricand, oricum si cred orice... E pofticios, rau de tot!

In vara cand au fost ai mei aici l-au ingrasat facandu-i dulciuri nonstop, de la masura 28 la 36, cat poarta tatsu...

 

Ce am facut?

i-am sugerat sa ia un curs de bucatareala/nutritie la liceu (check, 96% final mark)

inot, mult inot...

bicicleala, dupa mine, (ma pregatesc pentru jumate de marathon in octombrie) ca ma tine hidratata

el e cel ce gateste, atunci cand avem timp si suntem amandoi acasa, el e cel ce face dulciurile. Eh, sa vedeti cum se schimba atitudnea usor usor la cantitatea de zahar necesara intr-o prajitura...

 

de ce am scris? ca ma vad pe mine acu ani de zile, disperata, nestiind cum sa il domolesc...

 

Emma Aida e inger[ruga]

Doamne'ajuta!

http://maru-incotro.blogspot.com/

[AgnesLuca]

Ilinca, nu prea am inteles de ce ai simtit nevoia sa mai descri inca o data situatia [flo]

 

Aqai, ma intereseaza chestia cu concurenta, de curind am constatat cu nespusa uimire ca fiica-mea e o mare ambitioasa cind e vorba de concurs, de unde pina acum exemplele cu ce fac altii o lasau rece, am avut de curind ocazia s-o vad concurind cu verisorii pentru atentia alor mei si m-a uimit rau de tot. Inca nu stiu daca e de bine sau de rau, e si putin off topic pt ca vad problema mai mult legata de motivatie decit de supraprotectie, oricum e ceva nou cu care ma confrunt si de-aia ma intereseaza. Poate poti sa mai dezvolti, de ce ti se pare ca ai tai ar ramine pe dinafara daca nu te bagi tu ?

 

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

 

Agnes si Alexa (21.06.2009)

 

Editez sa corectez numele, scuze daca scriu Aquai, mi se trage de la lb germana unde intotdeauna dupa q e un u

[Ilinca_M.]

Citat:

citat din mesajul lui AgnesLuca Ilinca, nu prea am inteles de ce ai simtit nevoia sa mai descri inca o data situatia [flo]

align="right" id="quote2">Defect profesional! [:-)))]O parte din feed-back m-a facut sa cred ca nu s-a inteles foarte bine situatia si am crezut ca o pot clarifica...probabil am facut-o cu aceleasi cuvinte, m-am senilizat[:D]IULIA va invinge CANCERULI'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

[maru]

desi stiu ca majoritatea celor ce scriu pe topicul asta au copii de varsta mica, vin si eu si ma bag... si zic:

supraprotectia e inevitabila la anii de inceput, si se diminueaza ori cu al doilea copil, ori cu varsta copilului. La noi s-a manifestat cronic, si nu la mine, la hubby cu care a trebuit mers la psiholog sa inteleaga ca trebuie sa creasca pruncul independent...

Si acum are niste apucaturi care ma duc pe mine la dat ochi peste cap si murmurat in barba lucruri nu f ladylike...

 

Dar pruncul incepe liceul (acu cativa ani, dupa vara cu bunicii in vizita) si trebuie sa ia autobuzul... tragedie! Am zis ca lesin, nu il credeam in stare, il si vedeam pierdut prin oras... Am zis ca ma las de servici sa duc pruncul la scoala...

Dar na, viata le aranjeaza. In vara aia tata a facut ceva drumuri cu pruncu cu autobuzul, au exersat, nu e un drum de o statie doua, ci destul de serios...

Cine a fost parintele exagerat? (vorba lui Andrei, cine intreaba)

 

Emma Aida e inger[ruga]

Doamne'ajuta!

http://maru-incotro.blogspot.com/

[AgnesLuca]

Pisigri, sa inteleg ca v-ati luat catel ???

 

Pentru mine jocul copilului e sfint, deci nu m-as baga sa-l influentez cu nimic, insa poti pune niste limite, de genul la masa nu ne jucam (apropos paharul tau cu suc). Iar in autobuz motanul ar putea fi luat in brate pentru ca tot nu a platit bilet

 

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

 

Agnes si Alexa (21.06.2009)

[ela_04]

Citat:

de ce ti se pare ca ai tai ar ramine pe dinafara daca nu te bagi tu ?

align="right" id="quote2">

pt ca baiatul sa nu fie catalogat drept rau sau salbatic etc...
pt ca pt copil nu e rautate ci doar o joaca uneori... dar care raneste alti copii.
si scos din cercul de copiii ... dat de-o parte...
mi se intampla si mie asta datorita fortei copilului si a siluetei mai dezvoltate decat a copiilor de varsta lui...

dar eu am vazut in ochii copilului ca nu fac bine...
ceva mi-a spus mie ca trebuie sa incetez...probabil instinctul.
asa ca incerc sa ma controlez cand tind sa intervin in joaca lor.

Banuiesc ca Aqai va explica mai frumos asta...

[Selene_Bunny]

Eu am fixul meu cu microbii din mijloacele de transport in comun. Cum Dari si-a tarat paturica preferata prin trenuri, pe jos, mi s-au incretit creierii la ideea de a pune la nas/gura microbii de pe picioarele a "n" persoane, asa ca i-am pus-o pentru spalat. Sigur ca a protestat, dar nu discut, in cazul asta. I-am oferit, pentru doua zile, o paturica mai nepreferata. Cu paturica avem des discutii, mereu o rog sa n-o lase la indemana matzelor/sa n-o tarasca pe jos si mereu uita.

 

 

 

Din putin se face mult - ajutor umanitar!id="green">

 

Lucrusoare de vanzare...id="purple">

 

 

In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.id="size1">

 

 

 

 

 

[ela_04]

Azi am pus borcanul cu dulciuri la vedere

a mancat 3 jeleuri si 2 bomboane cu ciocolata.

m-am mirat ca nu a stat numai langa borcan...

acum seara a mai vrut un dulce mic dar i-am spus ca o sa se supere burtica si dintii ca abia ce ne-am periat... asa ca a lasato pt maine destul de usor...

[flo] multumim pt idee...

 

[Qarina]

Ela, ai dreptate, intervin pentru a-i proteja pe alti copii cand ai mei se "infierbanta". ca sa fac o marturisire incendiara, eu is mama aia pe care o uraste toata lumea in parc si ai carei copii sunt compatimiti fiindca expusi la prea mult TV, agresiune si violenta si care nu se ocupa de educatia alor ei decat de ochii lumii in public

 

Si inca o data ela are dreptate, mai sunt si mult mai puternici si un alergat intr-un grup de copii se termina involuntar intr-un joc de popice cu ai mei pe post de minge.

 

No really, competitivitatea nu e problema mea, ci modul in care se manifesta. SI cand manifestarile ies din limita aprobata de grup, sunt expusi excluderii. Aici simt eu ca se manifesta supraprotectia mea fata de ei; intervin - si sunt sigura ca nu intrutotul justificat - pentru a-i racori :) Pot sa se catere linistiti in ce copac vor, pot sa exploreze prapastii, sa se catere pe stanci, sa-si incerce fortele in piscina si sunt linistita fiindca stiu ca isi stiu capabilitatile si ce pot face si ca au si resurse sa se descurce in anumite limite; cand sunt insa intr-un grup de copii stau ca pe ace fiindca lucrurile pot degenera oricand.

 

Exemplu concret: cel mare si-a facut prieten un copil din clasa; parintii l-au lasat sa vina la noi, sa se joace, erau multumiti ca are copilul prieteni la scoala. Ei, dupa ce ai mei au fost in vizita la ei, pur si simplu nu au mai fost acceptati. Brusc nu mai era timp de joaca impreuna, nu primeam raspuns la telefon sau la mesaje... iar copiii mei nu intelegeau de ce nu se mai puteau juca cu ceilalti copii si de ce nu se mai intalnesc.

 

N-am avut inima sa le spun ca probabil comportamentul lor e de vina; in timp insa am discutat despre faptul ca un anume fel de joaca si comportament nu e bine vazut si atunci parintii iau decizia de a evita copiii care se poarta astfel. Ce s-a intamplat n-o sa aflu niciodata, ca ai mei au spus ca totul a fost bine, iara de la cealalta mamica nu voi afla vecii vecilor ca aici e politica zambetului frumos si everything's fine doar ca ... nu mai avem timp.

 

Citeam o carte http://www.amazon.com/In-Defense-Childhood-Protecting-Wildness/dp/0807032867 si am gasit verbalizarea potrivita a ceea ce simt eu: baietii nu mai sunt acceptati ca atare. Comportamentele si joaca baieteasca nu mai sunt potrivite pentru societatea moderna. E nevoie sa fie imblanziti. Eu si daca as vrea, nu as putea s-o fac cu ei fara sa-i stric de tot. Dar ca sa poata fi ei insisi, e nevoie de un pret si pe acela incerc sa-l minimizez (supraprotectia :D)

 

nu zic ca-s fericita cu comportamentul lor, sunt momente cand imi e frica sa ies din casa, cand mi se ridica parul pe spate si mi se face fizic rau ca ii simt ca is intr-o dispozitie conflictuala si nu am resurse sa genstionez si conflictele si reactia celorlalti parinti - sau reactia mea la reactia celorlalti :D mai are sens ce spun? ei si in nici un caz nu pot sa hotarasc odata si cu siguranta daca sunt supraprotectoare si exagerez sau chiar sunt ei perceputi ca niste "mici bombe". ii vad ca sunt diferiti, dar nu stiu pana unde merge gradul de toleranta al celor din jur. Nu am un barometru si nici nu am cui sa cer un feedback sincer si obiectiv. Asa ca sunt mereu intre copii sa aplanez potentiale conflicte.

 

Na ca m-am lungit. si mai am de spus despre competitivitate, dar o sa fac un post separat.